La Sibiu, câinii latră a pustiu…O mica plimbare de toamna printr-un sat romanesc imi starneste nostalgia poemelor lui Rilke cu songul frunzei ce cade si cu mirosul poamelor coapte. Ulitele sunt pustii, copii din ce in ce mai putini. Pomii soldati abandonati, mutilati, buruienile cresc nestingherite printre gunoaie si caini itineranti fara stapan.
Tinerii satului au plecat care incotro in Spania si Italia.
Paraul intesat de sticle de plastic goale isi revarsa polietilena ca pe o molima continua, la bufetul cu umbrele coscovite de vreme si fum rachiul si berea amesteca aburii comesenilor.
Mircea C imi spune ca Romania nu mai e. Isi soarbe berea privind in gol. Este in somaj, iar suma de 450 RON abia ii ajunge de la o luna la alta. Isi cauta de lucru, se deschide un nou supermarket Carrefour si a depus o cerere pentru un job in sectorul intretinere. I se ofera 850 RON ca salariu. Imi detaileaza cam ce s-ar face cu echivalentul sumei de 300 dolari americani :
– 300 RON pe chirie;
– 300-400 RON pe mancare;
– 100- 200 RON cheltuieli radio tv cablu., telefoane etc.
Imi precizeaza ca este fericit ca are o mama in varsta de 75 ani ce il ajuta din cand in cand cu cateceva din gradina de la sat (verdeturi, varza, alte legume si fructe).
Nu are masina si nici nu a mai fost in concediu de ani si ani.
Sunt convins ca Mircea C nu reprezinta singurul cetatean nemultumit de grijile unei existente mizere, in timp ce alesi ai nu stiu carui popor de la guvernare conduc automobile ultra luxoase de import, si traiesc in locuinte somptuoase.
Premierul Romaniei isi gaseste timp si bani pentru o vizita la Salonul Auto din Paris, in timp ce tara arde in nemultumiri si neajunsuri.
Oare cum se face ca autostrazile avanseaza cu cativa kilometri pe an ?
Agricultura Romaniei devine un mijloc de subzistenta pentru cei ce mai au puierea sa lucreze pamanturile. In rest piata ofera alternative usturoiului adus din China, ale fructelor din Grecia si Turcia, ale fainii din tarile vecine.
Mircea C imi strange mana si priveste in golul unui viitor incert, in neputitna omului de rand, al palmasului.
Seara isi coboara ceata de octombrie peste satul pustiit cat un astru departat.
Nu peste mult timp va ninge.
Sibiu, octombrie 2008