Injecţia letală e cea mai des folosită metodă de execuţie în Statele UniteRezultatele sondajului pe care l-am lansat cu privire la atitudinea faţă de pedeapsa cu moartea nu m-au surprins.
Numărul acelora care susţin reintroducerea pedepsei cu moartea este ceva mai mic decât cel al acelora care sunt opuşi.
Evident că sondajul nu e reprezentativ şi în general populaţia este în majoritate favorabilă pedepsei cu moartea, nu numai în România dar şi în alte ţări unde ea a fost abolită.
Toate ţările din Europa, nu numai cele din Uniunea Europeană, au abolit pedeapsa cu moartea, cel puţin pe timp de pace.
Pedeapsa cu moartea nu are un efect disuasiv împotriva infracţiunilor foarte grave cum ar fi omorul.
Nu voi compara rata omuciderilor din Europa cu cea din Statele Unite (care e mai ridicată în SUA), o voi compara pe cea din statele americane care au pedepasa cu moartea (în număr de 38) cu cea din statele aboliţioniste (12).
Un tabel centralizator (http://www.deathpenaltyinfo.org/article.php?scid=12&did=169) arată că pe primele opt locuri se află state care au pedeapsa cu moartea şi numai un stat aboliţionist (Michigan) are o rată a omuciderilor superioară ratei pe ţară.
Ȋn Statele Unite pedeapsa cu moartea are un efect punitiv, de răzbunare, noţiune codificată în dreptul penal al mai multor state, care au birouri ale rudelor victimelor omorurilor pe lângă procurori.
Aşadar, pedeapsa cu moartea e un capitol închis în Europa, deci şi în România.
Ca semnatară şi ratificantă a Protocolului Adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind abolirea pedepsei cu moartea, România nu o mai poate reintroduce decât cu riscul excluderii din Consiliul Europei şi chiar din Uniunea Europeană.
De aceea am introdus în sondaj o opţiune “O sprijin, dar nu mai poate fi reintrodusă”, dar partizanii pedepsei cu moartea nu par să fie conştienţi de obligaţiile pe care România şi le-a asumat pe plan internaţional, căci această opţiune nu a primit niciun vot.
S-ar putea ca respectivii, descoperind această cedare de suveranitate, să tune şi să fulgere împotriva ei.
E un preţ de plătit, iar cei care, de pildă, au câştigat procese privind restituirea proprietăţilor la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (procese pierdute în ţară) vor fi de părere că merită.
Gabby, nu am date exacte cu privire la variatia ratei omuciderilor in statele unde a fost re-introdusa pedeapsa cu moartea, dar as putea paria ca diferenta este statistic nesemnificativa.
In Statele Unite exista practic un consens, indiferent de atitudinea fata de pedeapsa cu moartea, ca aceasta nu are un efect disuasiv.
Asa cum spuneam, ea are un efect de razbunare – acceptata ca notiune in dreptul penal al statelor respective, care include si ceea ce spui tu, impacarea sufleteasca a familiilor victimelor.
Diferenta dintre America si Europa este una culturala, iar Romania nu-si poate permite, nici din punct de vedere cultural, dar nici din punct de vedere juridic, sa faca caz aparte.
Stii Petrica, deseori ma intreb daca, avand in fata un nazist din lagarele de exterminare, si avand ocazia sa-l ucid, as face-o; iar raspunsul este ca nu as putea; nu de teama „de a deveni ca el”, sau eu stiu din ce considerente filosofice, ci – nu stiu, cred ca, intre creierul doritor de moarte si mana care ar trebui s-o dispenseze s-ar instala un ciudat blocaj, de netrecut.
De aceea, in legatura cu aceasta pedeapsa, trebuie sa-ti marturisesc o puternica ambivalenta: da, pe multi criminali i-as vrea morti, dar, cum nu i-as putea omori cu mana mea, mi s-ar parea culmea lasitatii sa deleg pe cineva, cu uniforma si chipiu cu cozoroc, sa o faca in locul meu.
Deci, eu votez NU pedepsei cu moartea.
„Nu voi compara rata omuciderilor din Europa cu cea din Statele Unite (care e mai ridicată în SUA), o voi compara pe cea din statele americane care au pedepasa cu moartea (în număr de 38) cu cea din statele aboliţioniste (12)”
Petrica, intrebarea reala este cum ar fi statele ce recunosc aceasta pedeapsa, in comparatie CU ELE-INSELE, INSA FARA DE EA; ai date despre state unde a fost abolita, apoi reintrodusa? Ce s-a intamplat cu procentele de criminalitate dupa reintroducere?
Si mai e ceva: ai cumva date comparative despre gradul de impacare sufleteasca (ceea ce americanii numesc „closure”) la familiile victimelor ai caror ucigasi au fost executati, versus nu?
Datele solicitate de domnul Adelmann ar fi interesante. E de urmarit pe viitor.
Sincer sa fiu, psihic, sunt pentru pedeapsa cu moartea. Cel putin in unele cazuri extreme.
Dar experienta personala mi-a dovedit, cu prisosinta, ca oricind si impotriva oricui, poate avea loc un abuz juridic sau o eroare.
Acest lucru, ma opreste sa solicit reintroducerea pedepsei cu moartea.
O victima a sitemului juridic, isi poate dovedi nevinovatia in timp. Daca traieste.
Nu are rost sa devenim complici ai celor ce comit erori sau abuzeaza de puterea lor.
Argumentul invocat de domnul Munteanu, acela al erorii judiciare, este cel mai puternic impotriva pedepsei capitale.
In Statele Unite doar un procent relativ redus – circa o treime (1097 din 3349) in perioada 1976 – 2008 – dintre cei condamnati la moarte sunt executati – pe intreg teritoriul SUA au avut loc doar 42 de executii in 2007, un numar in continua descrestere (China executa pana recent peste 3000 de oameni anual).
Mai mult, un procent de doua treimi din sentintele de condamnare la moarte sunt casate in apel din cauza viciilor – de fond si/sau procedura – la instantele care le pronunta.
Sentinta trebuie pronuntata „beyond any reasonable doubt” – in afara oricarui dubiu rezonabil.
Aici actioneaza principiul democratic „decat sa condamni un singur inocent mai bine achiti 99 de vinovati”.
Sub regimul totalitar era invers „decat sa lasi sa scape un singur vinovat, mai bine condamni 99 de nevinovati”.