In aparenta intre Bahamas si Florida nu ar fi mari diferente de clima ori ca pozitionare in Oceanul Atlantic. Mi-am spus: «Aceeasi palmieri si acelasi ocean!»
O decizie pripita in gasirea unei croaziere de week end: Destinatia Nassau cu un vapor de capacitate redusa, numit Regal Empress. Vasul are o vechime de peste 50 ani, isi pastreaza linia clasica parand un pitic pe langa noii colosi ai liniilor contemporane de croaziera si gazduieste 1000 de pasageri. Vasul a fost proiectat si inaugurat in 1953 pentru linia greceasca Olympia.
Regal Empress dispune de sali de spectacol, doua restaurante, doua baruri, sala de jocuri de noroc cu minicasinou si de doua piscine.
Daca ii lipsesc ultimele gaselnite digitale si patinoarul, sau ecranele tv gigant existente pe celelalte vapoare, ne-am simtit excelent in cele cateva zile la bordul acestui vas retro, departe de computer, de telefoane si de stresul citadin. Este ca si cum ai conduce o masina mai veche, in stare excelenta, ce iti creeaza senzatia reintoarcerii in lumea tineretii parintilor si a bunicilor.
Regal Empress performeaza croaziere de scurta durata, trei zile, intre Fort Lauderdale (Florida) si Nassau (Bahamas).
Imbarcarea este similara cu cea a intrarii in avion, check-in, control de securitate, dar toate facute cu rabdare si cu politete de catre personalul portului Everglades din Florida ce ofera servicii optime si mai ales spatii de parcare supravegheate. Am lasat propria masina in port, in parcare, doar la cativa metri de intrarea in vapor.
Ni s-a desemnat cabina, am optat pentru una mai ieftina si fara televizor si fara balcon. Am iesit pe punte, langa psicina si cu un bar in aer liber deasupra oceanului. Mancarea se serveste din abundenta, cafeaua si ceaiul, bauturi racoritoare, incluse in costul pachetului turistic.
Sirena a dat semnalul de plecare. Ne-am departat de port in aplauze si in muzica orchestrei.
Nu ne-am mai dezlipit cateva ore bune de privelistea departarii vasului de tarm si de zgomotul oceanului, de stropii sarati biciuindu-ne usor obrazul. Apusul pe mare inauntrul oceanului a fost o revelatie mistica, noaptea si ziua danseaza peste oglindirea de argint coclit, soarele coboara, dar lumina mai staruie in timp ce stelele isi fac loc si ele, una cate una.
Am fost incantati de vocea placuta a solistei, de eleganta interpretarii unui repertoriu clasicizat, din anii anii ’50 si ’60. Delia, sotia mea, imi spune ca interpretarea valsului lui Ivanovici e prea buna ca sa fie cantata de catre o americanca. Ca intr-un cadru in cadru, un tablou cu valuri deasupra valurilor, albastru din albastru in vis, am dansat acest vals simtiandu-ne cumva acasa deasupra Dunarii sau la marea noastra.
Un tanar ofiter imbracat in alb, inalt si frumos ne-a intrebat in romaneste daca noi suntem romanii sositi pe vas. Am fost suprinsi, am facut cunostinta cu tinerelul cu pricina. Ne-a spus ca este angajat pe vas ca ofiter de paza si de supraveghere cu un contract de cateva luni. Ne-a spus ca mai lucreaza si alti romani pe vas. Ne-a mai spus ca si cantareata este din Romania, precum si sotul ei pianist si organist.
In cateva minute au venit si alti romani, bucurosi de intalnire si de o conversatie in limba natala. Fiecare isi poarta propria istorie si ambitia de a reusi in viata printre straini. Daca in Europa romanii si-au creat numele de «capsunari», in America de Nord migratia muncii reprezinta o cifra majoritara prin joburile de pe vasele de croaziera, se bucura de un renume de invidiat. Multi se gandesc la ziua intoarcerii in tara la cei dragi, altii refuza sa se mai intoarca.
In pofida ambitiei de reusi in viata, munca pe mare nu e doar o poveste romantata. Se citeste pe fetele lor tinere si tristetea celor plecati de luni de acasa, uneori ziua se prelungeste in ore istovitoare de munca, apoi intervin rigorile jobului cu publicul strict legate de doleantele si mofturile turistilor.
Am ajuns in Nassau, parte a insulelor din Caraibele estice, insula descoperita de catre Cristofor Columb. Locuitorii sunt politicosi, prietenosi si ospitalieri.
Insula a fost revendicata un secol mai tarziu, in 1629 devenind un amestec britanic-hispanic.
Nassau a fost declarata o insula britanica si crestina in 1695. Regatului britanic i-a fost foarte greu sa asigure o colonizare totala din cauza piratilor, ale atacurilor atator rebeli, dezertori (outlaws). Abia in 1713 Anglia trimite un guvernator, Woodes Rogers, insotit de trei corabii cu soldati reuniti sub motto-ul: Expulsis Piratis – Resituta Commercia (Afara cu piratii – restaurarea comertului, al bunului mers economic). Independenta insulei avea sa fie proclamata in 1973.
Nassau straluceste in culori puternice: galben, roz, bleu, alb intruchipand suita aspiratiei catre libertate, catre ingemanare cu florile tropicale, cu oceanul.
Insula isi reverbereaza o muzica specifica, intreg arhipeleagul Bahamas fiind supranumit The Island of Song (Insula cantecului). Junkanoo, goombay si rake’ n’ scrape sunt genurile specifice muzicii bahamiene: un fluid intre ritmurile Africii de vest (tobe confectionate din piele de capra), acordeon, ghitare proprii, aranjamente corale tip blues si intre muzica sudamericana.
Cantecele au o istorie seculara si transmit istorii de dragoste, evenimente din viata cotidiana, lupta pentru eliberare din sclavie.
Am evitat tururile cu ghid, in limuzina sau in taxiurile acvatice, alte binefaceri oferite de catre agentiile de turism, preferand hoinareala pe jos.
Briza oceanica diminueaza canicula tropicala. Am vizitat hotelul Hilton construit in stil hispanic, grupul statuar Cristofor Columb, un muzeu al istoriei sclaviei in Bahamas si binenteles cateva boutique-uri, bazarul central.
Nassau ca orice alta insula din Caraibe ramane o atractie turistica unica, este vizitata zilnic de cel putin 5000 de turisti debarcati pentru o zi, de pe vasele de croaziera si insumeaza 400 de centre bancare, boutique-uri de renume(duty free) ca Gucci, Breitling, Cartier, Fendi etc. Intregul arhipelag, pe langa imaginea de resort de vacanta se impune si prin cea a unui paradis exclusiv al shopping-ului, nou sindrom al turistilor, al societatii de consum.
La cativa pasi de port am distins suntele unei muzici grecesti. O terasa deasupra unui magazin de bijuterii cu numele Athena fluturau doua drapele grecesti. Ne-am oprit sedusi de muzica, de privelistea insulei si a portului. Am intrat in vorba cu ospatarii in limba greaca. Ma uimeste mereu spiritul national de fraternizare al grecilor oriunde in lume, numindu-se intre ei patrioti. Meniul cafenelei ilustreaza specificul bucatariei elene: Musacaua, Salata de icre (Taramassolata), Gyros-ul etc. Am baut o cafea ca la mama acasa, un ouzaki (in traducere tuiculita greceasca de anason). Ne-am simtit acasa si prin muzica lui Teodorakis, prin optimismul grecesc dintre mari si tari. Ne-am amintit de finalul filmului Alexis Zorba cu Grecul dansand pe tarm sfidand spatiul si furtunile vietii. Insulele Bahamas se aseamana cu arhipeleagurile grecesti. O insula chiar poarta numele Eleuthera (din greaca Eleutheria; in romana libertate) al carei colonizari se datoreaza misionarului si guvernatorului de Bermuda William Sayles, in 1642 autor al unor interesante insemnari Aventurile Eleutherine.
Grecii ne-au spus ca preotul ortodox din Nassau este roman, iar biserica e la cativa pasi, o casa modesta destinata serviciilor religioase ortodoxe. De Pasti organizeaza o serbare cu miel la gratar, la care vor participa binenteles si multi dintre angajatii romani de pe vasele de croaziera. Am fi dorit sa intalnim preotul roman, dar timpul sederii pe insula se apropia de sfarsit.
Altadata in mod sigur ii vom bate la usa.
Am revenit pe vas inainte de asfintitul soarelui.
E ziua mea. Sarbatoresc alaturi de romanii intalniti pe vas. Mi-as dori ca toti romanii plecati la munca sa poata arbora drapelul national cu mandrie, sa-si spuna patrioti, sa apartina cuiva. Undeva in Polonia tanarul Claudiu Crulic moare intr-o inchisoare, facand greva foamei, acuzat pe nedrept pentru un furt din magazin. A scris memorii consulatului roman din Polonia cerand sprijin juridic si consultanta fara sa primeasca un raspuns.
Privesc insulele si palmierii cum se miscoreaza si se pierd ca anii.
Am schimbat prefixul cu 2 in Sibiu, pe cel cu 3 in Freiburg, pe cel cu 4 in Boca Raton, iar pe cel cu 5 in Bahamas… Sa fiu trist, sa ma bucur ?
Acelasi vals de la Dunare, cantecele grecesti, muzica latina ne repun in sarbatoarea generala de pe vas, intr-o fiesta permanenta a vietii, uitand de orice suparare.