Pe cearşafurile mototolite
Ca frunzele călcate
Sub copitele unei herghelii nebune,
Insomniile noastre
Rătăcesc prin toate întâmplările.
Ne înţeapă pleoapele obosite.
Seara ne-am dezvăluit doar puţin
Existenţele.
Nu era cea ce căutam.
Îţi doreai o plutire pe Marea Moartă.
Eu visam uragane devastatoare.
În urmă a rămas
Doar un petic de hârtie
Mototolită şi ea,
Pe care se răsfirau denigrându-se
Nişte vorbe goale.
Dan David, Los Angeles, aprilie-19-2006.