Am si eu o intrebare pentru edilii Capitalei, atat cei de la centru, cat si pentru hiper-agitatii de la sectoare: cand am luat noi, cetatenii, decizia democratica sa transformam Bucurestiul intr-un Las Vegas pakistanez, lucru evident la o plimbare de seara pe marile bulevarde? Ca eu nu retin sa fi votat asa ceva.
Dimpotriva, imi amintesc ca acum trei ani era vorba despre un program cu parcari subterane, sa se mai elibereze trotuarele, niste pietonale, cu mese si scaune scoase in strada, flori si pomisori, piste de biciclisti – adica ceea ce vezi in toate orasele europene incepand de la Szeged incolo. In zonele respective, un management inteligent al activitatii comerciale si de loisir, cu functiuni urbane atent alese, cu orar care sa esaloneze traficul si promenada etc.
In loc de asta, ce sa vezi? Centrul Bucurestiului este umplut seara de luminile orbitoare si multicolore a nenumarate cazinouri – in fapt niste tripouri arabesti cu sala de jocuri mecanice – care au puit peste tot si par singurul lucru care functioneaza dupa ora 20.00.
In jurul lor, pe o raza de 100 de metri, prolifereaza fauna naturala a acestor stabilimente: suti, lumpeni care spala masini, pesti in uniforma de bodyguarzi care stau la palavre amicale cu jandarmii. Si, desigur, autoturisme parcate otova, sub atenta indrumare a indivizilor, carora autoritatea publica pare ca le-a delegat gestionarea vietii de noapte in Bucuresti.
Toata aceasta atmosfera kitsch n-are nimic de-a face cu UE, ci cu Tirana, Chisinau, Dnepropetrovsk, ca sa ma refer doar la zona noastra. Treceam deunazi cu un prieten strain prin centru, tocmai intorsi amandoi de la Budapesta, si n-am stiut cum sa-l alerg mai repede pe partea cealalta a strazii, evitand cu grija si cloaca numita pasajul subteran Universitate, refugiindu-ne in holul unui hotel, pentru a mai salva ceva din onoarea Capitalei.
Stiu ca efortul primariilor s-a concentrat in ultimii ani pe marea infrastructura, unde restantele Bucurestiului sunt enorme. Pana nu se termina refacerea strazilor si a retelelor de apa-canal, nu te poti ocupa de fineturi, precum innoirea mobilierului urban, desi politic ele ar fi atractive: cetateanul pe astea le vede, nu tevile ingropate sau statia de tratare a apei.
Totusi, nu pricep de ce, in domenii care nu costa, lucrurile merg spre rau, nu spre bine. Ca sa revin la cazinouri: doar in Piata Universitatii am ochit trei, dupa care m-am plictisit sa le numar pe cele de pe Magheru si Calea Victoriei.
La Hotelul Bucuresti bag de seama ca se mai face unul: inalt pe toata fatada, atent pozitionat ca sa domine perspectiva strazii de la distanta. In principiu, eu sunt pentru libertatea initiativei si comertului, chiar si a acelor activitati fata de care am un dispret usor amuzat, cum ar fi jocurile de noroc si cluburile de noapte. Dar, pentru numele lui Dumnezeu, si zaruri se poate juca cu un pic de stil, oameni buni!
Mai ales un lucru nu pricep. Imi povestea un prieten dentist, care si-a deschis cabinet, ce reguli draconice a avut de respectat pentru afisaj: placuta de o anumita dimensiune, din material care imita metalul, sa aiba un anume format, care chiar urmarea un anume bun-gust.
La fel, un amic si-a schimbat usa si ferestrele de la strada, la o casa non-monument, dar asa e el mai original din fire si a vrut sa aiba autorizatie de constructie. Nu va spun ce a urmat: nu fa aia, nu fa ailalta, dupa tot felul de norme obscure, dar care aveau pana la urma o noima, anume sa fereasca un pic orasul de vandalizare.
Dar daca-i asa, si pentru o placuta de doua palme insurubata langa usa blocului de cartier made in 1970 primaria se tine batoasa, cum e posibil ca vizavi de Sala Dalles, pe zeci de metri patrati, sa se zbenguie seara de seara o orgie de beculete de un prost-gust ametitor?
Cum se poate ca langa statuia lui Mihai Viteazul, acoperind luminile de ambient platite de primarie, singurele lucruri vizibile sa fie sclipiciul miscator al tripourilor, unul functionand chiar intr-o cladire istorica aflata in proprietatea RAAPPS? (Ca tot acolo stau PSD Bucuresti si ce a ramas din Alianta D.A., treaba lor, are aerul ca le prieste.)
Pentru ce mai avem servicii de urbanism si arhitecti platiti de contribuabil, care reflecteaza diafan la workshopuri asupra hermeneuticii spatiului, daca oricum se dau autorizatii pentru toate ororile? La ce o mai aburim atata cu brandul de tara, daca in Capitala ajunge sa-ti fie jena sa iesi seara pe strada? Adica, dupa atata administratie si hartoage, chiar nu se gaseste o solutie pentru ca Bucurestiul sa nu se transforme incet-incet intr-o mare tiganie cu neoane colorate?
Articol reluat prin amabilitatea Buletinului Societatii Academice din Romania (SAR) www.sar.org.ro