Nu văd lumina.
Ochii mei,
Orfani de care soarele s-a ascuns.
Să mi-o imaginez,
Nu e nevoie să închid ochii!
Simt soarele
Undeva în spatele frunţii.
Cartof fierbinte.
Se plimbă leneş pe sus.
De dragul nopţii, în zori
Norii au fugit speriaţi.
Cerul a rămas oglindă curată;
Câmp liber soarelui
Care se trezea
Frecându-şi ochii incendiaţi.
Dau la o parte
Storurile pline de praf.
Cu ochii închişi
Îmi cântăresc o sută de miligrame
De cofeină pură.
Nici nu m-am încălţat.
Am alergat pe urcuş
Mai mult de o milă.
M-am scufundat
În răcoarea albastră a lacului
Care primea săracul lumina,
Direct în ochi,
De la somnorosul acela cu ochii incendiaţi.
Îl simţeam în spatele frunţii;
Cartof fierbimte
Dan David, Los Angeles, iunie-06-2006.