De felul meu nu sunt fricoasă, nu mi-e frică de apă (ştiu sa înot), de furtună, de cutremure (dacă nu sunt prea mari), de boli (asta că sunt sănătoasă). Dar în ultimul timp, când mă uit în jur, deschid ochii şi urechile, mă apucă teama. Ceea ce de mult nu mi s-a întâmplat, mi-e teamă de viitor. Şi pentru mine este un semnal, deoarece aproape toată viaţa mea am fost şi o optimistă.
Acum, nu prea sunt. Mi-e frică de ceea ce se va întâmpla la noi dar şi în lume. Nu vreau să mă mai gândesc la ceea ce a fost astă vară când am fost de-a dreptul oripilată, ci mă gândesc la acest nou început. De după alegeri. La minunatul program al guvernului care ni s-a prezentat în timpul alegerilor. Nu cred că cineva a votat actuala guvernare din cauza programului. A fost un vot de ură împotriva unor persoane. Acum, programul electoral s-a transormat într-unul guvernamental. Foarte frumos dar irealizabil. Râsul de pe lume, mi-e teamă că vor încerca să-l realizeze şi asta va fi o mare nenorocire, fiindcă: de unde, cum, din ce?
Când a doua zi după câştigarea alegerilor a venit premierul şi a spus: ”nu mărim salariile, nu dăm bonuri de Crăciun, de vacanţă, mărim taxele (până la urmă nu s-au mărit, doar energia electrică şi gazele dar acolo de vină e UE, nu-i aşa?), în autobuz am auzit un pensionar care înjura… N-am avut curajul să-i spun că premierul a făcut bine, că mie mi-a fost frică de altceva, că se lansează în nişte cheltuieli care ne-ar nenoroci.
Mi-a fost frică de manevrele preşedintelui în numirea premierului. Nu-l iubesc, nu-mi place de el, dar dacă lumea l-a vrut, asta este. Mă gândeam cât o să scadă leul dacă nu se va face această numire, cât voi pierde la pensie şi în ce criză ne vom regăsi. Noroc că această frică nu s-a adeverit. Bănuiesc că şi preşedintelui i-o fi fost frică.
Mi-e frică de parlamentul de două treimi. Deşi Victor Ponta a spus că el are comun cu Viktor Orban doar prenumele, eu nu cred că numai atât. Un parlament de două treimi este o bombă cu efect întârziat, te îmbeţi de putere, nu-ţi mai pasă de ce zic ceilalţi, am văzut la vecini, au fost derapaje serioase în democraţie. Şi acolo s-a încercat reducerea prerogativelor Curţii Constituţionale, a fost redus numărul şi competenţele avocaţilor poporului (acolo erau mai mulţi – separat pentru mediu, pentru minorităţi şi alţii). Noi suntem încă la început, ar mai putea apărea şi alte asemănări. Până când voi vedea că n-am avut dreptate, mi-e frică.
Mi-e frică de ce se întîmplă în lume. Am fost foarte sceptică la „primăvara arabă”, am intuit că acea mare libertate nu va aduce la lumină şi nu va întări tendinţele democratice din acea lume, prea puţin cunoscute şi puse în practică, poate chiar neînţelese, ci islamismul mai radical care a fost ţinut în frâu în aceste ţări (el se îndrepta şi împotriva dictatorilor aflaţi la putere). Acum a ieşit victorios în Egipt, ţara în care, totuşi, există o opoziţie serioasă împotriva acestui curent. Un stat islamic în Egipt va influenţa, va întări această tendinţă şi în alte ţări din regiune, acolo unde încă nu s-a manifestat în plenitudinea sa. Va modifica harta geopolitică, va fi necesară o nouă abordare. Israelul, care până de curând putea să se încreadă în Egipt, va trebui să se confrunte cu un alt inamic islamic şi aici consecinţele sunt multiple, care merită abordate separat.
Mi-e frică atunci când văd ce se întâmplă în Statele Unite, când copii nevinovaţi mor împuşcaţi de un nebun care poate să-şi cumpere arme fără nici un fel de probleme, şi acest drept care, cu anumite restricţii, există şi la noi, a avut de-acum consecinţe. Şoferul furios că altul merge prea încet sau îi barează drumul sau are ochii negri, iese din maşină, scoate pistolul (chiar dacă e cu bile sau cu nu ştiu ce altceva) şi trage în celălalt. E vorba aici de gest, nu de încărcătură, spre norocul lui şi al victimelor. (Nu mai vorbesc de relativa uşurinţă cu care se pot achiziţiona şi la noi arme adevărate). Şi dacă stau să mă gândesc, aş mai găsi şi alte motive de frică.
Poate că am exagerat niţel, poate că temerile mele nu se vor adeveri iar în 2013 lumea va fi mai bună. Oamenii, dându-şi seama că „sfârşitul lumii” s-a amînat din nou, poate se vor gândi să o facă mai bună. Există în iudaism o expresie splendidă „tikkun olam”, să îndrepţi lumea. Omul este îndemnat ca, împreună cu Dumnezeu, să îndrepte lumea, să o facă mai bună. Eu aş alege-o ca un îndemn pentru 2013 şi pentru toţi anii pe care-i voi mai trăi. Atunci cred că mi-ar dispărea şi frica..
Avem toate motivele sa ne fie frica, si nu de „majoritatea” din Parlament – mai mult ca sigur ca in aceasta majoritate sunt suficient de multi oameni de bun simt! Mi-e frica de „dictatura lui Antonescu” (nu a maresalului, ci a bibliotecarului”), care, in dorinta sa nemasurata de a deveni PRESEDINTE, a sacrificat si va sacrifica orice si pe oricine pana la atingerea scopului sau personal. A sacrificat deja liberalismul traditional, a sacrificat principile democratiei europene, s-a dovedit deja nationalist si xenofob. In aceeasi situare era si Ponta, dar acesta „s-a ajuns” deja si sunt semne ca isi va schimba atitudinile, nu din spirit de justitie, ci din cameleonismul sau fata de UE si SUA.
Nu este totul pierdut! Vor fi lupte intestine in cadrul USL, si este foarte probabil ca majoritatea „zdrobitoare” de acum, sa sufere modificari esentiale!
Stimabila Doamna Eva Galambos, a prezentat succint situatia politica actuala din Romania.
Intr-un singur punct nu are dreptate: ca deraparile s-au produs din cauza urii impotriva unor persoane! Ura a fost a nemultumitilor de reduceri de salarii si pensiilor uriase!
Daca recalculam numarul de votanti in favoarea USL, raportat la totalul persoanelor cu drept de vot din Romania ,vom vedea ca USL nu a beneficiat de o majoritate a votantilor, ci doar de 41,72%, dintre acestia .
Si este semnifivativ faptul ca gruparea SOCIALISTILOR europeni, a felicitat USL-ul pentru victorie !! Unde sunt liberalii??
Mă mir, doamnă Galambos, că abia acum vă e frică. Înseamnă că nu ați înțeles că lumea care a ieșit în stradă astă vară, nu a ieșit din ură, ci din frică de a nu o păți și mai rău decât până atunci. Pentru că măsurile luate de Președinte (și nu de premier cum s-ar fi cuvenit), nu erau de austeritate ci de slugărnicie, rea-credință, de lăcomie și prostie. Cu alte cuvinte, remarc că frica vine pe rând, la diferite momente de înțelegere a situației de către diferite persoane. Unii, poate mai lucizi decât dvs., au înțeles mai devreme ce ni se pregătește. Acum nu este decât o continuare, după cum se și vede din primele zile ale noii guvernări, după „pupat toți piața endependenți”. Iar dacă băgați aici și restul lumii, îmi vine să vă întreb: Dar unde ați fost până acum? Iar finalul optimist, după ce ați înțeles, în sfârșit, că trebuie să ne temem de ceea ce urmează, ar fi mai realist să-l păstrați pentru generațiile viitoare, în nici un caz pentru 2013.
Chiar așa de multă frică vă produce Crin ăsta, dom’le? Cred că s-ar speria și el de cît se sparie lumea de el! E o vorbă: cine n-are probleme își face probleme, să mai treacă timpul. La dv. cum trece timpul?
@Paliga Sorin
Mie nu mi-a fost frica, la cei 80 ani ai mei, decat de Dumnezeu! Dar cand vezi ce oameni de calitate sunt PREDEDINTI, in alte tari, e normal sa ne intrebam: de ce nu si in Romania??
Un Presdinte care sa fie cineva, sa poata vorbi bine o limba straina, o personalitate cunoscuta pe plan international!
Un Plesu, un Cartarescu, un Isarescu, o Mona Musca, chiar cineva din familia Regala nu ar fi optiuni mai bune??
Dar in nici un caz unul care din interese personale, a compromis liberalismul romanesc!
Nu TREBUE sa va fie frica de eventualele schimbari de ‘personaje’ politice la conducerea (vremelnica) a tari, stimata Doamna.
Asa e la democratie – cateodata mai vine si cealallta tabara politica la putere, nu numai „ai nostri”.
Nici unul dintre cei enumerați nu-s altceva decît submediocrități ridicate la rang de vedete doar de mass media și de politic. Da, de monarhie putem discuta, chiar la modul serios. Oricum, nu ar fi golăneală mai mare decît e acum.
Era președinților culturali a cam trecut. România nu poate avea un Havel, deoarece mediul intelectual din România nu a dat și nu poate oferi așa ceva, la rang național.
Fiindca ati amintit de SUA, doamna Galambos. Incepand de azi, este posibil ca pompierilor care raspund la apeluri de stingere a unor incendii sa le fie frica de a nu fi impuscati. Din patru care au raspuns unui astfel de apel intr-o suburbie din New York, mai sunt in viata doi, spitalizati cu rani grave produse de gloante, ceilalti doi decedand prin impuscare. O investigatie a inceput, evenimentul s-a petrecut doar de cateva ore…
Valul ăsta de asasinate din SUA indică deja o boală națională contra căreia trebuie făcut ceva. Dacă orice bezmetic poate cumpăra o armă, iar alte sute de mii, din autoapărare, vor cumpăra fiecare cîte o nouă armă, unde se oprește fenomenul? În schimburi de focuri pe stradă? Care pe care? Cred că și America trebuie să facă ceva, violența naște violență, niciodată nu a fost altfel și nici acum nu poate fi altfel.
Daca pot sa adaug si eu cateva cuvinte dulci: vreau sa reamintesc ce s-a intamplat in Franta cea pasnica. La Toulouse au fost omriti cativa soldati si un rabin si copii evrei. Dovada ca se pot gasi arme de vanzare peste tot. Este adevarat ca nu multi europeeni, asa mu s’a spus nu sunt amatori de arme automate pentru consum intern.
@Eva Galambos:
Da, era suficient să ne gândim din cine este formată majoritatea alegătorilor – din oameni de la ţară, cu puţină carte, religioşi.
Nu este exact. Nebunul nu a folosit arme cumpărate de el. Din contra: poliţia verifică informaţiile după care at fi încercat, cu 1-2 săptămâni înainte de masacru, să cumpere, dar n-a reuşit. Armele pe care le-a folosit erau deţinute legal de mama lui şi erau închise sub cheie, separat de muniţii, aşa cum cere şi legea. Poate că pentru cheie a omorât-o… sau, cum încearcă poliţia de asemenea să verifice, pentru că mama lui intenţiona să-l trateze într-o clinică psihiatrică.
@Sfartz Pincu
Ei, să nu exagerăm… 🙂
@Sorin Paliga
Legal – mai greu. Poate la negru. Dar comerţul la negru nu este eradicabil, ca şi orice comerţ cu marfă interzisă sau restricţionată. Poate ar trebui urmăriţi mai îndeaproape cazurile psihiatrice, dar psihiatria nu este o ştiinţă exactă şi nu este capabilă să-i distingă pe cei periculoşi de ceilalţi decât… post factum.
Nu domnule Paliga, există deja peste 100 de milioane de deţinători de arme, din care doar o infimă minoritate le foloseşte pentu a omorâ. Poate că deţinerea de arme este, din contră, cel puţin unul din motivele pentru care nu există „schimburi de focuri pe stradă”.
Da, dar nu orice, nu în grabă, sub presiune, în stare de afect 😉 , ci cu multă chibzuinţă, pentru că lucrurile nu sunt chiar aşa de simple. Şi nici noi nu sunt, au fost încercate de toate, chiar in pofida pretins atotputernicului „lobby al armelor”. De fapt, atotputernici sunt numai politicienii, statul: nu acesta reuşeşte să amendeze cu miliarde pe „cel mai puternic om din lume” al momentului – Bill Gates, UBS, Big Tobacco, etc.?
@ Sorin Paliga
Parca il aud pe Goebbels: „cand aud cuvantul cultura, imi vine sa scot pistolul…” (asta ca sa ramanem in tema articolului). Cu ce v-au casunat intelectualii, Cartarescu, Isarescu sau Plesu?
Media poate scoate in fata oameni ca „Gigi”, si nu intelectuali veritabili. Acestia se „scot” singuri!
Exista probabilitatea ca Ponta sa uite de USL cand va veni vremea alegerilor presedintiale! Si nu e chiar atat de dramatic, la urma urmei Ponta are macar o asemanare fizica cu… Titulescu.(Ponta – vorbeste o engleza impecabila! Si i-ar da lectii lui Crin, daca ar vrea.. )
La modul serios, acum, impartialitatea unei figuri regale este aproape certa. Regele Simeon a fost un bun prim-ministru si ar fi fost un si mai bun Presedinte, daca l-ar fi acceptat „fostii” comunisti bulgari…
P.S.
Am putea conveni asupra unui index, de ex. „A”, pe care sa-l punem in fata comentariilor „la modul serios”, pentru a nu induce cititorilor revistei ACUM, ideea ca tot ce se publica este „serios”!!
@Alexndru Leibovici: mulțumesc pt educativele rînduri. Dacă rîndurile astea rezolvă problema, inclusiv ironia contextuală, m-aș bucura.
Nu știu de unde, tot în context, că eu aș fi sugerat măcar că trebuie făcut ceva în stare de afect, nici nu am sugerat că cei care cumpără arme sînt și criminali. Cuțite există în toate bucătăriile, ceea ce nu înseamnă că le folosim la înjunghiat oameni. Mă gîndesc însă că armele de foc, letale, nu se pot folosi, primordial, la tăiat pîine ci la omorît. În clipa în care circulă „la liber” milioane de asemenea arme și probabilitatea de a omorî pe cineva cu ele crește. Sau dv. aveți alte statistici? Sigur că și în Europa se întîmplă masacre similare și aceasta tot din cauză că acei bezmetici au făcut rost de arme. De ce norvegianul cu pricina, de exemplu, a putut, timp de ani, să-și pregătească acțiunea? Răspunsul e simplu: deoarece serviciile de informații au dormit. De aia există asemenea servicii, să contribuie la eliminiarea unor asemenea situații. Din păcate, și acolo și în alte părți serviciile de informații au căpătat alt rol, de prea multe ori.
P.S. Sigur, a deține arme face parte din tradiția americană și, la vremea sa, a fost o metodă firească de autoapărare. Numai că, de-a lungul istoriei, au fost și alte metode, precum a deține săbii, puști, a condamna la moarte, a tortura pt a obține mărturisiri. Afirmația dv. că totul trebuie făcut fără amprenta emoțională este justă, dar este oarecum cum a spune, dacă dorim să eradicăm tortura, că trebuie să o facem calm, în liniște, deoarece tortura a avut și efecte pozitive în istorie.
Știm, de asemenea, că pedeapsa capitală nu a redus, conform studiilor sociologice, rata crimelor, totuși multe state americane o practică. De ce?
Cred că ar trebui să invocăm argumente, nu clișee preluate din mass media. Eu am un răspuns simplu, preluat – evident – de la alții: cît timp nu se va stopa vînzarea armelor, nu se va putea reduce nici numărul unor asemenea masacre, cu cît va fi mai mare numărul de arme „la liber”, cu atît vor fi tot mai multe asemenea asasinate. E simplu. Dacă puteți invoca studii care spun altceva, faceți-o. Încercați să aduceți argumente, nu să fiți ironic.
Sfartz Pincu: ceea ce îmi atrage atenția la dv., dar și la alți „comentatori” de pe acest forum este modul aiuristic de a cita și de a compara. Referirea la Goebbels este total aiurea și arată că nu aveți nici cel mai mic discernămînt cînd faceți comparațiile astea. Nu mi-a cășunat nimic, i-am caracterizat ca oameni politici și, în măsura în care mă pricep, și ca scriitori. De unde pînă unde Isărescu e „intelectual”?! E un flăcău înfipt sus, care abia leagă două propoziții și care, culmea, e considerat mare finanțist. Caz fără precedent, stă acolo de 22 de ani, cu o pauză de un an ca premier salvatorist în 1999–2000. Vara asta a descoperit, uluit, că Bucureștiul nu are șosea de centură! Mare om, mare caracter…
Referitor la indicele A, puteți sugera ca și cei care au alte opinii decît dv. să fie arestați și torturați pînă își mărturisesc păcatele. Nu știu dacă glumesc serios sau sînt serios glumeț, dv. ce credeți?
Dar să ne bucurăm în aceste zile de sfîrșit de an, să fim mai toleranți și mai liniștiți.
Doamna Iancu, nu este vorba ca abia acum mi-e frica , ci acum am avut inspiratia sa scriu articolul. Sa fie clar, nu sustin nici o parte, ii privesc pe toti foarte critic si sunt trista ca nu exista nici o optiune. Si apoi, fiecare avem un grad de rezistenta care la un moment dat cedeaza, este o stare subiectiva.
Stimate Sorin Paliga!
Cultura si pistolul! A fost o aluzie la societatea americana!
Sarbatori fericite!
@Sfartz Pincu: a, da? nu știu cum d-zeu nimeresc eu mereu pe de lături cu asemenea comparații subtile. Dar, da, sărbători fericite.
@Sorin Paliga
Nu ştiu la care din spusele mele vă referiţi. Am spus doar că, reţeaua de cauzalităţi fiind complexă, trebuie procedat cu multă chibzuinţă. Mă bucur că suntem de acord asupra acestui punct.
Am mai argumentat – mai precis am constatat – în altă parte că omorâtul nu este utilizarea principală a armelor în SUA. În mod covârşitor sunt folosite pentru tragere la ţintă, vânătoare şi autoapărare.
Nu ştiu dacă aţi citit articolul http://www.acum.tv/articol/62163/. Acolo scriu:
Am mai citat comentatori care aduc contraexemple la afirmaţia absolută că un număr mai mare de arme înseamnă un număr mai mare de morţi.
De ce să trecem la tortură? Să rămânem la arme. Contestaţi ca armele pot să aibă efect disuasiv? Dacă nu contestaţi, atunci înţelegeţi că prin asta răspunsul la întrebarea „ce-i de făcut?” se complică foarte mult. Acesta şi este mesajul esenţial al articolului meu.
Poate pentru că consideră că pedeapsa (inclusiv capitală) nu are doar un scop disuasiv, ci şi unul retributiv (adică ca pedeapsă pur şi simplu)…
… adică din mass media 😉
Obiectivul meu a fost să sugerez că poate nu e chiar atât de simplu, dat fiind că – poate – au ceva dreptate şi cei care vorbesc despre efectul disuasiv al armelor. Dar asta depinde de calitatea argumentelor lor. Cred că aţi observat că eu nu am adus asemenea argumente în numele meu propriu, ci am atras doar atenţia că există, nu sunt absurde on the face of it şi trebuiesc deci examinate.
Cum rezultă din am scris mai sus, invocarea partizană a vreunor studii ar depăşi obiectivul meu. Puteţi găsi pe Internet o cantitate enormă de informaţii şi referinţe, inclusiv la studii (cum ştiţi şi dv. mai bine ca mine, studiile nu sunt nici ele Sfintele Scripturi…). Un punct de intrare ar putea fi Wikipedia, „Gun debate”
Nu cred că am fost ironic, dar poate mă demascaţi cu un citat 🙂
Fără a nega temerile exprimate în acest text, aș adăuga altele, poate la fel de importante.
Îmi este frică de consecințele nefaste ale coruptibilității umane, de lăcomia firmelor, de risipa birocratică, de fățărnicia intelectualilor, de idolatria mulțimilor, de circul mediatic, de iluziile luate drept adevăruri, de alienarea de tip tehnologic a oamenilor, de împietrirea inimilor, de mediocritatea liderilor, de manipularea prin publicitate, de rețelele fărădelegilor, de distrugerea mediului înconjurător, de rătăcirea minților, de generalizarea relativității sufletești, morale, culturale, spirituale, de efectele crunte ale darwinismului social, de amnezia individuală și colectivă, de paralizia voinței, de infantilizarea mentalităților, de îmbătrânirea comunităților, de eficiența adicțiilor, de imposibilitatea de a mai discerne binele de rău, de victoria sistematică a agresivității și a ignoranței în fața altruismului și a înțelepciunii.
@ Alexandru Leibovici. Ma demasc pe mine, totdeauna mă autodemasc, dacă am ocazia.
Cu toate argumentele în față, repet: nu există alternativă la reducerea unor asemenea cazuri de asasinat în massă decît interzicerea distriburii armelor, apoi retragerea lor.
Sigur că un procent infim le folosesc la omorît oameni, dar ocazia de pune ușor mîna pe ele este o momeală ușoară. Sigur,face parte din moștenirea noastră culturală să ne putem apăra, după cum și pedeapsa capitală face parte, și tortura pt a mărturisi și pt a-i anihila pe dușmani. Americanii sînt în propria capcană, culturală sau nu.
Pedeapsa capitală nu a redus niciunde rata crimelor, discuția este însă și altundeva: este mai uman să-l comdamni pe cineva la închisoare pe viață ori să-l execuți? s-au invocat cazuri de justiție strîmbă care a condamnat oameni nevinovați, inclusiv la execuție. E mai uman să-l chinui pe dineva 15 ani pt a constata apoi că era, de fapt, nevinovat? Este încă discutat intens cazul Țundrea, condamnat pe nedrept la 15 ani și eliberat după 12 ani. A murit la scurt timp din cauza bolii căpătate în pușcărie.
Revenind la America și la obsesiile lor culturale: și achiziția de arme, sub motivul că te aperi, și pedeapsa capitală și alte manifestări ale cruzimii umane sînt moșteniri ancestrale de care scăpăm greu. Alternativa la tortură nu este dezbaterea dacă trebuie eliminată sau nu, ci eliminarea ei pur și simplu. Nu dezbaterile la dezbateri vor fi soluția, ci interzicerea distribuirii armelor, pur și simplu. Tertium non datur.
Dacă nu se va face imediat și radical vom asista iar și iar la scene similare celor recente și iar dezbateri și dezbateri și iar asasinate…
Avem si noi …!!
In Romania nu se dau permise de arma fara cazier si control psihologic! Si totusi, Gheorghe Vladan, in divort cu sotia, vine cu pistolul sau la salonul de coafura si impusca 8 (opt!) oameni!
Si cu toata asprimea legii privind armele si munitia, iata ca tot se produc derapaje!
Rezulta ca interzicerea armelor letale nu rezolva nimic…
Un mare dramaturg a spus: Daca intr-o piesa de teatru o sa vedeti in recuzita o arma, fiti sigur ca pana la urma se va trage!
Nu voiam sa mai intervin, am treaba cu iluminatul bradului, dar dragostea pentru comentarii e atat de mare …!
La multi Ani si celor care ma critica si prietenilor !
Mi-e frică să nu-mi fie frică: frică să mă rostogolesc tot mai vertiginos şi să-mi lipsească vlaga revenirii la verticală; frică de imprevizibil; frică de păcatele nemărturisite; frică de răi şi invidioşi; frică de cataclisme şi de pedepsele divine; frică de arme şi de asasini, de terorişti şi de mentorii lor…
Mi-e frică să gândesc că toate astea există şi că altele şi mai însăimântătoare pot exista. Ce-mi rămâne de făcut când ţin atât la viaţă? Nu e ceva în mine care fabrică de zor frici generatoare frici? Toate, alimentate de carburantul propriului meu mental, subtituit moralului?
@ Sfartz Pincu
Sigur că da, așa este, dar imaginați-vă cîte asemenea scene ar fi, mai la un popor eminamente dezechilibrat cum sînt românii, dacă s-ar putea cumpăra armele „la liber”, să zic așa.
Sigur, există o cultură a libertății armelor, la dreptul la autoapărare, care s-a transmis social din secolele trecute, există concepția că arma descurajează, după cum există tentația crimei, a sălbăticiei din noi. Cumva trebuie ieșit din acest cerc vicios. Își fac iluzii cei care cred că discutînd pe tema armelor se rezolvă ceva. Dacă americanii vor dori să reducă la minim asemenea scene nu au altă cale decît limitarea drastică a vînzării armelor, așa cum e în Europa. Dacă nu o vor face, sub diverse motive/pretexte, invocînd tradiția și orice altceva, vor avea, periodic, scene ca cele recente. Le vor mai avea și dacă reduc nr. armelor, dar vor fi, evident, mult mai rare.
Evident, ei știu mai bine ce au de făcut, totdeauna e mai simplu să dai sfaturi altora.
@Sorin Paliga
S-a argumentat cu exemple că armele au efect disuasiv şi că unele măceluri au fost oprite de oameni legal înarmaţi care se găseau întâmplător prin preajmă. Iată un nou exemplu – uciderea pompierilor:
Scrieţi:
Înainte de a susţine în mod repetat că limitarea drastică a vînzării armelor ar fi soluţia, ar fi bine să vă familiarizaţi cu contraargumentele – unele au fost prezentate aici – şi să vă asiguraţi că aveţi un răspuns, satisfăcător pentru dumneavoastră, la toate acestea.
Eu sunt pentru ca întâi să se discute, să se cântărească ce are şanse de reuşită şi ce nu ţinând cont de experienţa anterioară, şi abia apoi să se „facă ceva”. Se pare că până acum, deci în cel puţin 100 de ani, s-a făcut aiurea, eventual pentru a arăta publicului că politicienii „fac ceva”.
@Alexandru Leibovici.
De acord, haideți să facem un test, numai că acest presupune ceva practic. Care este soluția? Simularea (pe calculator sau pe eșantioane) nu cred că e o soluție aici, deoarece nu ai cum simula pe eșantion ce s-ar întîmpla dacă s-ar interzice vînzarea armelor.
Nu am înțeles ultimul paragraf, în afara celui că politicienii se fac că fac dar, de fapt, nu fac. 🙂
@Alexandru Leibovici
Cunosc parerile dvs despre posedarea armelor de foc. Nu este prima data cand nu sunt de acord cu dvs.
Problema este urmatoarea: dvs considerati ca toata lumea este sanatoasa mintal ceea ce este fals.
Intr-un documentar referitor la faptul ca un adolsescent si-a ucis ambii parinti, acesta a fost intrebat: „Ce-ai fi facut daca nu aveai arme de foc?” Raspunsul a venit fulgerator: „atunci nu i-as fi ucis”.
Una era situatia din copilaria mea si a dvs, cand baietii se bateau cel mult cu matura de la WC, si cu totul alta este situatia de azi!
Da, criminalitatea a scazut in SUA in timp!
Poate ca nu stiti ca in ultimii ani s-au luat foarte multe masuri resstrictive privind armele de foc! Mai ales in New York, Los Angeles si alte centre mari!
Si nu putem compara situatia din Elvetia (care este ca o balta) cu cea din SUA (care este ca un ocean)!
Si mie imi este frica, pentru prima data de cand aveam 4 ani, mergeam la gradinita si hingherii au capturat cainele nostru, care, din proprie initiativa ma insotea zilnic pe cei 600 metri.
Eu am 61 de ani, mai am 4 pana la pensie (daca o mai apuc) dar mi-e frica pentru nepotelul meu, pentru viitorul nostru, din care urmatorii 4 ani vor fi hotarati de acest parlament si acest guvern de imbecili…
Cat despre poliglotismul lui Ponta, in mod ciudat, toate postarile de pe YouTube au fost sterse … a mai ramas banguiala anglofonistica a lu Antonescu … ma tem de ziua cand serviciile le vor sterge si pe acestea …
Incep sa ma gandesc serios la emigrare, acum, la batranete…
Felicitari, doamna Galambos, dar nu mai aruncati sticle cu farame de inteligenta in oceanul vast al prostiei, cautati un vector cu tinta mai precisa..
@Sorin Paliga
1. De acord – cu ce? Cu argumentele mele? Nu rezultă din mesajul dv.
Văd însă că nu răspundeţi la nici un argument de-al meu. Argumentul meu este pe linia „problema este mai complexă, exista de peste 100 de ani, s-au încercat o mie de metode, inclusiv tentativa de a interzice, soluţia miracol nu s-a găsit, nu vă lăsaţi duşi de nas de demagogi care spun „il n’y a qu’à” …”
2. În schimb încercaţi să mă trageţi pe altă linie. Propunerea unei soluţii nu este pe linia argumentului meu. Daţi-mi însă voie să fiu sceptic cu privire la soluţiile altora fără să am datoria să avansez eu una. Nice try, though 😉
Nu, nu, din contră! Eu am spus că politicienii fac o grămadă – de legi şi regulamente, peste 10.000, poate 20.000 deja – dar rezultatele… lasă de dorit. Poate că e pentru că o fac fără să analizeze ca lumea de ce au eşuat timp de 100 de ani, şi atunci repetă mereu aceleaşi greşeli. Este adevărat că o mare parte din public crede şi ea că „il n’y a qu’à”…
Dar SUA este destul de mare, cu o varietate de legislaţii şi istorii, şi atunci poate trebuie examinat, fără apriori-uri ideologice, ce unde a funcţionat şi eşuat, şi de ce.
Deci, domnule Paliga, care fapte şi ce logică vă permite să ignoraţi examinarea obiecţiunilor la soluţia dv. şi să insistaţi cu atâta perseverenţă asupra ei?
Eu, când am scris articolul, m-am informat cu privire la datele problemei, cu privire la diversele opinii, probleme şi dificultăţi, şi am constatat că treaba-i tare încurcată :-). De aceea în articol acela am şi spus: e complicat, nu vă repeziţi cu opinii şi soluţii „la mintea cocoşului”, pentru că astea au fost deja încercate. Cum aţi procedat dv. pentru a vă forma o opinie? Cum procedaţi în profesiunea dv. principală?
@Alexandru Leibovici. Nu m-am repezit cu nicio soluție, alta decît cea logică: interzicerea armelor. Pt mine, indiferent de argumentele invocate, a vinde arme este sinonim cu a vinde moarte. Moarte de om sau moarte de animal. Sigur, aveți toată libertatea de a crede în violență și în moarte. Treaba nu e deloc încurcată, este foarte simplă.
@Anton Constantinescu
Le iau pe rând:
Da? Puteţi să le rezumaţi în una-două fraze şi să justificaţi provenienţa?
Puteţi să-mi spuneţi de unde aţi dedus asta – cu citate?
Singurele premize – implicite – pe care le fac sunt:
– politicienii sunt sănătoşi mintal în sensul că sunt rezonabil de logici
– interlocutorii mei de pe ACUM sunt raţionali, adică gata să examineze fapte, principii şi argumente.
Nu cred că am făcut vreo presupunere despre „toată lumea”.
🙁 🙁 Eu nu cred că „gura păcătosului (a criminalului, în cazul de faţă) adevăr grăieşte”. Dumneavoastră?
Mă opresc deocamdată la astea trei; după ce le lămurim, trecem la celelalte. Am însă o rugăminte: să nu introduceţi alte subiecte, că ne împrăştiem în toate direcţiile şi n-o mai scoatem niciodata la capăt. Dacă *nu* sunteţi de acord să facem aşa, vă rog să-mi spuneţi.
Doamna Galambos,
Nu trebuie sa va fie frica. Atita timp cit tarile vecine Israelului se vor destrama in timp (Inshallah) si se vor minca intre ele, Israelul se va bucura de stabilitate si crestere economica. Chiar daca Iranul le ajuta 🙂
M-am jenat inițial să mă mir de faptul că prima mare teamă, din cele enumerate mai sus, este de guvernul actual! Doamne, chiar așa de important este guvernul ăsta la scară mondială?
Apoi: „Nu cred că cineva a votat actuala guvernare din cauza programului. A fost un vot de ură împotriva unor persoane.” Nu știu de unde atîta siguranță, sînt motive și motive pt a vota un partid ori un candidat. Cît despre ură, da, a fost și este multă ură, dar ăsta nu a fost, oare, un indiciu major? Dar oare în 2008 oamenii au votat pt program? Mai țineți minte ce promitea PD atunci? Profilor – salarii cu 50 % mai mari și îl atacau toți pe Tăriceanu că nu vrea să le mărească și tot ei îl atacau că de ce nu mărește și pensiile, după care l-au atacat că de ce le-a mărit cît le-a mărit, că a accelerat dezechilibrul financiar. Tot atunci, și Prefericitul Traian tuna și fulgera că de ce Tăriceanu nu mărește salariile profilor. Ei, și multe d-astea, e lungă lista…
Ce a urmat? Păi ca în bancul cu radio Erevan, nu numai că nu le-a mărit, ci le-a micșorat cu 35 %, mai întîi cu 10 % prin „reașezarea salariilor bugetarilor” apoi, în sînge, cu încă 25 %. Frumos, nu? Păi frumos, căci o bună parte din cei care au votat PD-ul în 2008 au fost tocmai profii, păcăliți de populismul deșănțat de atunci. Păi pe oameni îi păcălești o dată, a doua oară nu mai ține.
Este foarte, foarte interesant pt mine cum, pe acest forum, toată aceată istorie recentă este uitată, iar PD-ul este creionat ca un partid modern, „de drepta”!!! Cel mai populist (inițial), cel mai risipitor (ulterior) și cel mai nesimțit guvern (tot timpul) a fost și este catalogat ca partid modern, reformator! E mare grădina lui D-zeu, mare de tot…