Drag Prieten,
Domnul sa-ti lumineze calea mereu!
***
Considerind ca esti cine esti si – in mod indubitabil – esti diferit de ceilalti,atitia si atitia /intru turma/, ei bine, iata, cu respect si pretuire cutez sa te rog: sa re-vezi cu ochii spiritului-tau-astazi (oh, da, cum altfel?!) capodopera cinematografica „Amadeus”, creata de Milos Forman.
***
Da, te rog – o data mai mult patrunzator si infiorat sa revezi chipul hidos al viermuitei de singe-apocaliptic fiinte a mediocritatii-aurite: Salieri.
***
Caci, asa cum am mai scris si publicat: Romania de astazi este regatul iacobinismului-de-mahala, creat si instaurat de salierii-romani.
Ori, tu nu traiesti, nu suferi in umbra ghilotinei acestei atit de romanesti ideologii de secol 21, iacobinismul-de-mahala?
***
Cit despre toate acestea de mai sus, cugeta te rog citind:
MEDIOCRITATEA
Mediocritatea sub toate formele ei (si cu atît mai mult aurea mediocritas, salieri-ana ori altfel, dar dintotdeauna mediocritate) are tendinţa asimptotică să creeze teorii cu iz nihilist si parfum de dogmă, prin care îsi justifică ratiunea de a fi ceea ce este – mediocritate. Fără trecut, fără viitor.
Pînă la urmă – fără prezent.
Mediocritatea devenită Putere neagă inevitabil liberalismul.
” …vechea pipă si
caldura ei vie, ce…
…singurătate… ”
***
POATE EXISTA O CULTURĂ…?
… aceasta este întrebarea:
Poate exista o cultură naţională şi universală într-o patrie a celor care paduchi fiind în inima sunt consideraţi mari oameni de spirit şi staruri naţionale ?
“…vîntul cu flori
de tei sărută ţîncii
din parc… îngerii…”
***
DESPRE GENIU…
Existînd doar în universul creatorilor si fiind un adevărat profet în lumea artelor, filosofiei şi ştiinţelor – în timpurile vieţii sale şi, nu o dată chiar dincolo de moarte, pentru zdrobitoarea majoritate a semenilor săi: întotdeauna geniul e vinovat că este geniu.
“…miros de crini
înfioară-n crepuscul
pustiu cimitir…”
***
URA LUI CAIN
Cain l-a urît pe Abel pentru tot ce-i dăruise Dumnezeu. Dar să-l ucidă s-a hotărît doar în clipa cînd a realizat că se urăşte pe sine însuşi atît de mult,încît şi-a dorit să se despartă de Dumnezeu pentru a se iubi pe sine însuşi ca pe un dumnezeu.
“…acest tufiş ce
răsfira perle roşii
în soare – toamna…”
***
(din volumul „Theophil Magus – Confesiuni
2004-2006” si publicat in revista culturala
„Romanian Times”,SUA)