In urma cu ani imi sorbeam cafeaua cu lichiorul de anison, Ouzo alaturi de Minos, prieten grec. Ne desfatam privind marea, singularitatea unei insule unde nu ma simteam singur exilat, desi aveam senzatia ca traiam in spatele oricarei fotografii recente. Vedeam oameni carand saci cu masline, carute si camionete.
– Care-i treaba cu astia, bai Minos ?
– Se intorc de la culesul de masline si se indreapta spre un loc al cantarelor unde vor imparti maslinele intre ei.
– Cum asa ? Cum de vor sti cat si cum ? Asta suna a smecherie greceasca, ce dracu ?
– Nu, este o imparteala dreapta de cand lumea. Toti lucreaza impreuna, ingrijesc maslinii si cei cu maslini mai multi iau mai multe kilograme. Asa li se cuvine.
Ma uitam la insularii greci carandu-si recolta, nu stiu cat de dreapta ar fi partea fiecaruia, insa am inteles ca rigoarea comunitatii, a legii seculare e mai presus de orice. Daca nu ar fi lucrat impreuna crangul de maslini, nu ar fi reusit niciunul sa se bucure de ele.
Ar fi o lectie pentru cei ce prefera sa lase pamanturi nelucrate, altii nu pot sa-l lucreze …
