Aşa cum anunţam duminică, reluăm publicarea de materiale în revista ACUM, după câteva zile de reorganizare şi refacere în urma unei furtuni de vară deosebit de puternice care a echivalat cu un uragan şi a lăsat fără curent electric şi acces la Internet peste 1% din populaţia SUA, începând de vineri 29 iunie şi până când s-a reuşit refacerea acestor servicii vitale – pentru unii, nici până acum…
La ora la care am scris iniţial aceste rânduri nu aveam încă acces la Internet şi tocmai îl rugasem telefonic pe webmaster să publice textul prin care anunţăm întârzierea.
Mai important pentru cititori este însă motivul reorganizării revistei.
Revista ACUM se reorganizează deoarece în doar câteva zile am pierdut, temporar sau definitiv, o serie de colaboratori importanţi. Nu voi da nume deoarece nu este cazul să vorbesc fie şi indirect în numele lor.
Cum a fost posibil aşa ceva?
Consensul celor plecaţi pare a fi că vinovat este chiar autorul acestor rânduri. O serie de autori şi/sau administratori s-au învinovăţit unii pe alţii, acuzându-se reciproc de rea voinţă, infatuare, incompetenţă şi multe altele, iar eu nu am dorit să mă asociez nici uneia dintre părţi luând măsuri împotriva celeilalte, considerând că se vor potoli şi vor pune interesele revistei şi valorile care se presupunea că ne leagă, mai presus de greşelile unora sau ale altora, corectabile în timp. Se pare că EGO-urile au învins cauza comună însă şi în consecinţă şi unii şi alţii au declarat, inclusiv în mediile prietenilor lor, că părăsesc revista.
Deşi orice persoană neafectată de furtuna de pe Coasta de Est a SUA a fost în mod natural la curent cu efectele catastrofice ale acesteia prin intermediul mass-media, nici unul dintre cei care au declarat ca părăsesc revista nu a făcut efortul de a mă căuta personal în timp util pentru încropirea unei ediţii (telefonul meu celular, pe care ori îl ştiau (pentru că l-au utilizat cu alte ocazii) ori îl puteau (re)afla uşor, a funcţionat permanent).
Cum-necum, revista este şi va fi afectată de această pierdere în masă de resurse umane. Vom avea o perioadă mai puţine servicii de secretariat, mai puţine texte, materiale, articole, mai puţine imagini. Este posibil, devenind inutile, să retrag drepturile editoriale ale majorităţii utilizatorilor, cu mici excepţii, ceea ce pe de o parte va încetini viteza de publicare a ecourilor, pe de alta va introduce un regim de moderare mai strict. Foarte probabil vom elimina conceptul de “ediţie” (idee care a mai fost dezbătută între noi dar rămăsese nefinalizată) ACUM devenind o publicaţie “în timp real”, adică vom publica materiale de îndată ce acestea devin disponibile pentru publicare, fără a mai aştepta asamblarea unei ediţii, în fiecare duminică noaptea.
Nu-mi propun să scriu un text prea lung de data asta (tocmai suntem în mijlocul unei noi furtuni în localitatea unde m-am retras, acasă neavând nici curent electric şi nu exclud pierderea alimentării cu energie electrică din nou) dar nu pot încheia fără a reitera un îndemn pe care l-am făcut de multe ori: scrieţi dacă aveţi ceva de spus, spuneţi dacă aveţi curajul, comunicaţi dacă aveţi viziunea că totuşi puteţi contribui la o schimbare, nu neapărat în România, nu neapărat în lumea vorbitorilor limbii române, nu neapărat afara propriului univers, comportament ori propriei credinţe, mentalităţi. Poate chiar în forul interior propriu!
Revista ACUM va continua să se adreseze oamenilor care împărtăşesc, chiar şi în mare, aceleaşi valori cu cele care ne ţin în jurul ei, dar în orice caz nu acţionează împotriva lor: vorbitoril ai limbii române oriunde s-ar afla, dar nu exclusiv lor. Revista va continua să propună materiale în care Adevărul, Competenţa, Umanitatea şi Munca se constituie în principalele repere. Minţim? Suntem Incompetenţi? Inumani? Descurajăm Munca? Spuneţine-o verde în faţă prin ecourile dv. Şi fără excepţie, dacă o faceţi pe un ton urban şi cu bună credinţă, acestea vor apare şi ne vor obliga sa ne corectăm!
Mă aştept la un ton general mai puţin agresiv la nivel de comunicare personală (recentele ciocniri de personalităţi şi comportamente din medii culturale diferite întărindu-mi convingerea că este mai multă nevoie de moderare) dar fără a lăsa să treacă nesancţionate şi fără a face concesii ideilor cărora nu le-am putut face concesii nici până în prezent.
Publicaţia ACUM mi-a plăcut pentru articolele incitante, diferite faţă de orice am găsit în alte publicaţii şi, ca să fiu sincer, pentru că, de multe ori, propunea subiecte legate de diferite minorităţi. Spun că această atitudine, care mi s-a părut a fi o politică editorială, mi-a trezit simpatia, deoarece, în faţa lumii, fiecare individ reprezintă o minoritate, fiecare om este diferit de cei din jurul său şi mi se pare (evident) o dovată de respect a libertăţii promovarea dreptului individului de a-şi spune părerea, chiar împotriva a ceea ce crede o anumită majoritate, care poate fi de conjunctură. Sigur că astfel de „atitudine” editorială este generatoare de polemici, chiar de adversităţi, dar, dacă se încurajează sinceritatea, curajul, originalitatea, se poate crea un spaţiu în care oameni animaţi de idei umaniste (în sensul de a apăra viaţa omului, dreptul său de a-şi căuta libertatea, fericirea, sănătatea, o anumită filosofie de viaţă, sensul existenţei şi alte chestii din acestea oarecum importante) să îşi găsească locul.
În schimb, nu mi-a plăcut ceea ce eu am considerat încurajarea unor ecouri agresive ale unor membri ai grupului, ecouri în care cititorii, care îşi exprimau o anumită părere, erau puşi la zid, uneori motivat, alteori în mod absolut gratuit. Cum spuneam, chiar dacă unele „puneri la punct” se justificau, continuu să susţin că scriitorii de articole de la ACUM trebuie să se prezinte şi să se reprezinte în primul rând prin articole, poate şi prin unele explicaţii suplimentare în ecouri, şi mai puţin prin „condamnarea” comentatorilor, cum că sunt legionari, fascişti, comunişti, marxişti-leninişti, naţionalişti, antisemiţi, homofobi, misogini, nedocumentaţi etc. Cred că cititorii pot să-şi facă singuri o părere, fără să li se arate cu degetul extremiştii sau proştii şi fără ca aceştia să fie „executaţi” în public.
Am auzit despre furtunile din America, dar, nu am cunoştinţă despre „furtunile” din ACUM. Dacă am făcut doi paşi înapoi, aceasta nu s-a întâmplat în niciun caz din cauza redactorului-şef şi nici din cauza altor membri ai grupului. Dacă există pe undeva vreun individ mai nervos şi nu reuşesc să mă înţeleg cu el ori să-l ocolesc, mă consider singur vinovat.Trebuie să recunosc că obligaţiile pe care mi le-am asumat pe la mai multe ziare locale din România, plus activitatea mea de la teatrul unde lucrez, m-au ţinut, sper temporar, ceva mai departe de ACUM. Trebuie să mai precizez că simpatia pe care mi-a câştigat-o Ştefan Maier, încă de la începutul colaborării mele la ACUM, în urmă cu vreo doi ani, nu s-a diminuat cu nimic. Dimpotrivă. Consider că a inventat o revistă extrem de interesantă, care merită citită. Cât despre schimbări, ele sunt inevitabile. Arunc şi eu o privire peste numele celor care semnează astăzi în ACUM şi nu pot să nu observ absenţa unor nume considerate, până nu de mult, cu mare greutate. Da, e clar că au avut loc „furtuni” la ACUM, dar e un lucru ştiut că după ploaie vine soare, după noapte vine zi şi după criză… vine altă criză. Îi doresc revistei ACUM să traverseze cât mai multe „furtuni” şi să îşi reinventeze de cât mai multe ori imaginea, ca să ne determine să ne tot întrebăm cum de mai trăieşte şi cum reuşeşte să ne facă să revenim la provocările din paginile sale virtuale!
Hi Stefan
Imi permit sa exprim 3 ganduri:
(1) Petru Clej – turnesol al Romaniei cum il numesc eu in gand – este principal factor de echilibru si crestere al ACUM (Adevar, Competenta, Umanitate, Munca). Impotriva unor diferente de opinii politice exprimate de mine cu el, Petrica (mi-a dat voie candva sa-l numesc asa) este, in opinia mea, omul care da vibratie acestei publicatii.
(2) Tendinta ACUM este corecta. Am vizitat recent pentru prima data Israel (Ierusalim) pentru o zi in toate zonele reprezentative disponibile pentru o vizita de turist. Pot sa vad clar acest popor doar intr-o zi, si el este corect reflectat in ACUM. Eu nu sunt evreu, dar ma voi intoarce acolo de cate ori voi fi in stare sau va fi nevoie de mine acolo; dar n-as trai acolo; trebuie sa fi evreu sa iubesti acel pamant fara apa si atata asprime umana; acest popor are prea putin pamant si apa, in opinia mea; n-am pierdut doar germanii din Romania, am pierdut in primul rand evreii de-acolo.
(3) Suntem cu toti vorbitori de limba romana, cand accesam ACUM. Romania are nevoie de echilibru rece si sincer – comunicabil, si eu personal nu am vazut pana acum unul mai bun decat in aceasta publicatie.
…e o chestiune in care asi prefera sa nu fiu partas , dar care nu ma lasa sa raman indiferent,,,e pacat ,dragii mei domni si doamne , ca flagelul razmeritei , va atins atat de serios,,,exista totusi un leac , pe care trag nadejde ca-l veti sti sa-l utilizati ,spre binefacerea noastra , a tuturora ,pe care de altfel ati excelat sa-l reclamati cand este vorba nu de ‘ACUM”, ci de alte organizatii si institutii publice …reteta e UNITATEA CONTRADICTIILOR , PLURALISMUL IDEILOR SI FAPTELOR. ca tot omul ,am si eu , PARERILE MELE , in legatura cu functionarea revistei , dar despre asta , numai daca voi fi solicitat.
cu sincere urari de inpacare si prosperitate ,itzhak bareket .
orice om care este inzestrat de la natura cu „un talent”, si reuseste prin enorm de multa munca sa-l realizeze, nu este un om obisnuit si trebuie tratat ca atare. Ma refer la dl Petru Clej, publicist de prestigiu , citit si admirat pentru stilul sau sincer, abordabil, pe intelesul tuturor cititorilor si prin diversitatea temelor abordate pentru a lamuri pe multi cum se desfasoara lucrurile in realitate IN Romania SI IN ALTE tari DESPRE CARE CITIM MAI PUTIN. ” Adevar, Competenta, Umanitate, Munca” – IL CITEZ PE DL Mihai PLATON, fiindca este exact ceea ce gandesc si eu despre dl. Petru Clej. Si imi amintesc dl. Stefan Maier CUM ACUM CATEVA LUNI NE POVESTEATI CATE ATRIBUTII INDEPLINESTE DL. Petru Clej in afara de aceea de a scrie…. Banuiesc ca a fost vorba de niste conflicte, cum exista in orice redactie,insa un om talentat trebuie tratat ca atare si pretuit la justa lui valoare, fiindca este de neinlocuit.
Mă alătur şi eu aprecieriilor înalte privitoare la articolele d-lui Clej: clare, structurate, succinte. Sunt însă mai puţin entuziasmat de prestaţia de moderator a d-lui Clej (dar şi a d-lui Burghelea).
Pot confirma cel putin pentru moment ca Petru nu doreste sa mai scrie in ACUM.
O buna parte din vina imi apartine deoarece n-am reusit sa comunic suficient de clar un lucru esential, si anume ca am creat ACUM pentru a dovedi ca, desi diferiti, putem crea ceva impreuna (ca oameni in sensul larg al cuvantului, nu e vorba de mine si de Petru).
Acesta este adevaratul mesaj, profund, al acestei reviste.
Pentru exprimarea talentului si punctelor de vedere individuale briliante sunt satisfacatoare blogurile personale, la indemana oricui. Deci, pentru toti cei care au propuneri pentru ACUM si doresc sa-si asume si raspunderi in acest sens: considerati-va contactati si rugati personal sa oferiti ceea ce aveti mai bun. ACUM este suficient de mic pentru a nu lasa nici o firimitura de sprijin neutilizata si suficient de mare pentru a transforma acea firimitura intr-o paine intreaga pentru sufletul fiecarui contributor.
Stefan
Este stire rea pentru ACUM daca Petru Clej nu mai vrea sa scrie sau implice in spiritul publicatiei. Puteti sa reparati (tu si Petru Clej) aceasta situatie?
Se inchid unele usi pentru a fi posibila deschiderea altora…in toata lumina este un intuneric,in tot intunericul este o lumina.
Sper ca Domnul Clej,se razgandeste,deoarece,nu face decat sa bucure pe cei care….intr-un fel sau altul,cu sau fara intentie… l-au descurajat in cel mai ascuns si las mod…..
Eu am invatat multe de la Dumnealui,am invatat si invat multe de la aceasta revista,care,este o frumoasa marturie ca Dumnezeu exista.Cred in voi,sunteti o inspiratie eterna.
Mihai,
Timpul va da un raspuns la aceasta intrebare. Poate ca Petru nu va mai scrie „pentru ACUM” (sau nu prea curand) dar nu vad de ce ar avea ceva impotriva sa preluam, cu autorizare, ceea ce scrie in alta parte. Toti cei care au plecat au valoare si fara ACUM, din punctul meu de vedere. Unii poate se vor intoarce, altii poate nu, eu i-am invitat pe toti sa revina.
Am colaborat la Revista „Romania libera in viitor” ca voluntara aproape 4 ani. Din motive de sanatate, o syncopa …cu multe urmari si probleme m-au facut sa promovez o perioada, in rubrica mea alti autori din Israel, pentru ca eu nu ma consideram capabila sa polemizez sau sa scriu lucruri pe care un jurnalist ar fi trebuit s-o faca…
Pina la urma am hotarit definitiv ca voi ramane numai poeta. La 6o de ani impliniti de curind si… 7 nepoti imi permit doar sa adaug:
Va doresc mult succes si nu folositi pseudonime la comentarii sau articole, scrise sau traduse ale altor autori mentionind corect si sursele, statisticele si parerile cititorilor!
ps. nu ma intorc la Acum din lipsa de timp dar va voi urmari, mai ales ca vechii mei colaboratori sunt prezenti.
poeta levana
Am opinie solidara cu ultimul tau comentariu, Stefan.
Petru Clej a adus mult bine pentru ACUM.
Nu e o stire prea buna…D-l Clej e un caracter dificil,si asta se vede dela distanta.Poate ma-nsel,dar,cred,datorita firii si,poate,caracterului d-sale,a avut dificultati si pe unde a mai lucrat,ma gandesc la ziaul ,,Romania Libera” si BBC.Dar,dupa mine,d-l Clej a dat o anumita culoare publicatiei,un fel de…sare si piper,fara de care,macar pentru un timp,ACUM,cred, va suferi.E drept,prin luarile de pozitie,aproape mereu a deranjat,ori chiar a mai si insultat pe ici,pe colo.Dar,daca dam la o parte,sa zic, stilul si…forma,si asta ar trebui sa o facem,ziaristul Petru Clej 99,9% avea dreptate in ceeace priveste fondul.Poate din aceste motive multi au parasit publicatia.Si e pacat.E pacat pentruca multe,foarte multe articole imbratisau probleme de cultura generala,de istorie trecuta si traita,relatari ale unor oameni mai putin cunoscuti,dar cu un orizont larg,cultivat.In ceeace ma priveste,as regreta din suflet daca ACUM si-ar inceta activitatea,dupa cum,tot asa,imi pare rau ca d-l Clej nu va mai publica.Sper ca se va rasgandi.Ii doresc din partea mea sa fie sanatos si productiv ca si pana avcum.
Atitudinea extrem de autoritară, ca să nu-i spun violentă, a lui Petru Clej a generat, probabil, o serie de nemulţumiri, impunând intervenţia legitimă a dlui Maier, directorul fondator. Decizia dlui Clej de a întrerupe colaborarea cu revista îi este personală şi nu văd rostul insistenţelor (imperative) ale unora dintre colaboratori de a-i reclama revenirea. Perioadele şi persoanele se succed ca pretutindeni, fiind convins că Ştefan Niculescu Maier va şti să reîmprospăteze conţinutul acestei publicaţii căruia ia consacrat un timp şi un efort incalculabil. „Acum”, trebuie să dureze în pofida oricărui capriciu, oricărui obstacol, deoarece a prezentat, dela începutul activităţii ei, un interes deosebit din multe puncte de vedere. Doresc fondatorului şi colaboratorilor ei o continuitate neobosită şi, bineînţeles, un succes bine meritat.
Domnule Norian Cretu,
Doar in cazul in care va referiti si la comentarii ale mele, cu tot respectul va rog sa observati ca nu „insist imperativ” legat de participarea in continuare a domnului Petru Clej la ACUM.
Cu acelasi respect, as vrea sa va rog sa verificati pe fapte in timp de ce participarea dansului la revista a fost pozitiva.
Poeta „levana”, Bianca Marcovici, care a denigrat revista ACUM in repetate randuri, actiunea ei conducand la demiterea din rolul pe care il avea din cauza unui evident conflict de interese, semneaza cu pseudonim si ne sfatuieste sa nu folosim pseudonime (fara alte precizari). Face aluzii la plagiat si nu explica la ce se refera, concret.
Chiar asa, Bianca? Oare nu ai citit finalul materialului meu cu mai multa atentie? Nu rezulta ca nu vom permite astfel de interventii aluzive care frizeaza ridicolul? Am rugamintea sa te abtii de la astfel de comentarii pe viitor pentru ca nu doresc sa ma remarc raspunzandu-ti in acest mod: pur si simplu nu vor mai apare. Daca nu tu insati, cei din jurul tau sper sa te protejeze sfatuindu-te sa incetezi.
In alta ordine de idei, ACUM nu este revista lui Stefan Maier, ar fi o impietate s-o numeasca asa cineva (dupa cum n-a fost nici revista lui Petru Clej vreodata, cum am mai auzit – si nu m-a suparat ca va fi fost vorba de prietenul meu ci faptul ca isi poate inchipui cineva ca o publicatie care se lupta pentru ceea ce se lupta ACUM poate sa fie realizata numai cu orele sau dupa capul unui singur om). ACUM acumuleaza enorm de multe ore de munca anonime sau sub semnatura iar in ultimii doi ani persoana care a pus cele mai multe ore a fost Cristina Dobrin, Secretar General de Redactie – una dintre cei care au decis sa ia o pauza indefinita (termenul include si „pentru totdeauna”) de la revista.
Fara a mai mentiona alte nume trebuie sa adaug din nou si din nou ca orice contributie, cat de mica, a venit si vine in sprijinul teoriei ca oameni diferiti, inclusiv cu pareri diferite, pot edifica in comun o publicatie durabila si de calitate, daca aceasta se sprijina pe valori care nu apartin nici unuia dintre ei. Cu o constitutie buna, chiar creata si aparata de oameni imperfecti, iese totusi o tara valabila!
Remedieri
Rămân neutru, căci la un moment dat eixstă vederi diferite între redactori și colaboratori.
Mă bucur că revista continuă
Stefan,
Ca să public am nevoie de un nou password, căci în ultimul timp am trimis numai comentarii. Care-i procedura?
Domnule Platon, dacă n-aţi observat brutalitatea, ca să nu-i spun altfel, cu care dl Clej taxa ceea ce nu-i era pe plac, înseamnă că pentru dvs invectivele fac parte din limbajul curent al publicaţiei, de care n-ar trebui să ne sinchisim, Nu, dle Platon, revista a avut întotdeauna o ţinută corectă, evitând polemicile gratuite şi mai ales modul de adresare vexant, adoptat de dl Clej. N-am niciun chef să vă evoc expresiile utilizate, fiind convins că dvs nu vă sunt chiar atât de streine. Desigur că articolele sale nu erau lipsite de interes. Ba, din contră, multe dintre ele erau consistente şi bine documentate. Ceea ce nu se cădea din partea dumnealui, erau replicile rezervate comentatorilor a căror opinii libere nu se calcau pe ale domniei sale.
Vă pot asigura, dle Platon, de reciprocitatea respectului amintit de dvs.
Revista are anumite calitati , trebuie recunoscut acest lucru, dar , nu-i de mirare ca v-ati certat, eu, sincer ma intrebam cum de va intelegeti, pt. ca dupa o viata intreaga de discutat rar am intalnit persoane care sa te faca cu atata virulenta albie… ca domnul Petru Clej.(chiar daca in ultima perioada s-a mai moderat).
Pur si simplu iti punea in carca toate pacatele posibile daca te vedea ca nu gandesti ca el, propovaduia toleranta cu bata.
Mi se pare normal sa aveti dreptul in a da ce orientare ideologica doriti revistei, dar nu era normal sa agresati atata comentatorii.
Sper sa va intelegeti si sa continuati colaborarea.
Domnule Norian Cretu,
ACUM trebuie sa modifice in pozitiv modul de comunicare al moderatorului – sunt de acord cu dumneavoastra.
Va multumesc cu mult respect pentru recunoasterea muncii domnului Clej la ACUM. Trebuie sa stam in adevar, oricum ar fi el de brutal. Domnul Clej are antrenament in astfel de situatii, multi dintre noi (eu incluzandu-ma intre cei multi) cateodata nu il avem fiindca nu stam in meseria de informatii mass-media ora-cu-ora.
Dl. Platon,
Cu toate ca nu sunt religioasa voi spune AMEN la ultimul dv comentariu despre Petru Clej. Dl Clej is a seasoned journalist and he knows his task very well. M-a”impuscat” si pe mine de citeva ori dar am supravietuit 🙂
Petru Clej, Cristina Dobrin si Teodor Burghelea sunt o mare pierdere pentru ACUM
Da doamna, mare pierdere, acesti 3 oameni pentru ACUM.
Dupa parerea mea umila ce s-a intamplat la ACUM are si aspect positiv. Cu tot respectul pe care-l am pentru articolele publicate aici sub tutela lui Petru Clej si pentru efortul d-lui in aceasta intreprindere, atacurile din partea d-lui Clej la adresa comentatorilor care nu erau de acord cu redactia erau inadmisibile din punct de vedere public si sunt sigur ca au indepartat multi cititori potentiali. Nimeni nu este irreplaceable. Acum multi ani m-am prezentat la un job nou la o fabrica in Israel, si acolo era afisat un poster care spunea asa „Daca vrei sa stii cit esti de indispensabil in job, baga mana intr-o galeata cu apa si scoate-o. Gaura care va ramane indica cit esti de indispensabil.” Poate e cam dramatica aceasta descriere, nu e complect adevarata in cazul d-lui Clej, dar totusi…viata merge inainte.
Bine-neteles lui Stefan ii va fi greu pentru o anumita perioada, dar sunt sigur ca eventual nivelul revistei va reveni la nivelul ridicat cu care cititorii s-au obisnuit. Eu personal ii doresc mult succes si sunt sigur ca asa cum eu am revenit la acest site dupa ce am auzit stirea, nu sunt singurul…
Rafi
Domnul Clej a sesizat atent si atacat indeosebi notele fasciste si staliniste de gandire in minciuna romaneasca.
Faptul ca multi dintre noi au observat doar duritatea unor raspunsuri ale sale fara sa observe motivul lor nu schimba lucrurile.
Aveti in zilele astea un exemplu.
Mi-a placut exemplul cu gaura in apa, cu totii suntem asa pana la urma.
Dl.Clej a operat cu baioneta daca unii cititori debitau comentarii xenofobe, homofobe, antisemite, s.a.m.d .
Intradevar, nici unul dintre noi nu este irreplaceable, dar acest fapt sa fie afisat la locul de munca, este complet out of place si daunatoare companiei, din punct de vedere psihologic.
Contributia lui Petru Clej, Cristina Dobrin si a lui Teodor Burghelea nu va fi considerata niciodata ca o gaura in apa. Articolele lor si munca lor administrativa will be greatly missed at ACUM.
Şi eu cred, ca şi d-na Lucaciu, că metafora cu gaura în apă drept lozincă a politici de personal a unei firme este de-a dreptul respingătoare. De acord cu dânsa sunt şi privitor la munca la ACUM a celor trei colaboratori.
Pe de altă parte, după observaţiile mele, d-l Clej opera câteodată „cu baioneta” chiar şi atunci când ar fi fost nevoie de un instrument mai fin, iar uneori chiar şi când nu era nevoie deloc de vreo operaţie…
Citind citeva comentarii la ce am scris, trebui sa mentionez ca din pacate atacuyrile D-lui Clej nu erau adresate numai antisemitilor, xenofobilor sau macar mincinosilor. Daca asta ar fi fost situatia nu as fi avut nicio problema cu atacurile d-sale.Pot sa dau nenumarate exemple dar nu are rost. Nu fac aici decit sa-mi exprim parerea personala. Cine nu a observat aceste aspecte inseamna ca…nu a servit ca tinta de atac sau ca nu-i pasa cand altcineva e atacat. Si in ce priveste acel poster dela locul de lucru, aveti dreptate ca e neplecut, insa nu era ceva afisat oficial de firma, ci de seful unui atelier ca sa le aminteasca muncitorilor ca mai sunt si altii care cauta de lucru. Insa asta nu inseamna ca munca fiecaruia nu trebui sa fie apreciata. Am spus si acum si in alte conversatii personale cu diferite persoane ca apreciez efortul d-lui Clej dar ca interventia redactiei in comentariile cititorilor nu e ceva obisnuit. Daca de exemplu cineva nu era de acord cu ce spune autorul intr-un articol, ar fi acceptabil sa raspunda autorul, dar nu redactia. Si comentarii inflamatorii puteau fi sterse inainte de apar, pe acest site fiecare mesaj e aprobat in mod individual. Eu unul sunt complect de acord ca mesaje antisemite si in general xenofobe de genul care din pacate se gaseste in toate ziarele online in limba romana nu ar fi trebuit sa fie lasate sa apara.
In teoria proprietatilor materialelor,sunt consemnate ca pozitive, proprietati ca ELASTICITATEA,PLASTICITATEA si MALEABILITATEA.Aceste proprietati sunt specifice, si absolut necesare, si oamenilor. In special oamenilor talentati.Talentati dar si INTELEPTI !
Am trait o buna parte din cei 80 ani ai mei, sub auspiciile acestor proprietati, si desi am fost o victima a atacului la „baioneta” a D-lui Petru Clej (este adevarat, ca uneori mi-am pierdut cumpatul!), consider ca daca Petru Clej este, nu doar TALENTAT, dar si INTELEPT, va da dovada ca poseda proprietatile enumerate mai sus ale materialelor si va reveni la ACUM, si nu se va complace in postura unui copil capricios, care spune „IMI iau jucariile si PLEC”!
Multumesc D-lor Stefan Maier,Norian Cretu,Alex.I pentru ingaduinta si sustinerea pe care mi-au aratat-o, in perioada cand am fost in „baioneta”.Si un indemn pentru revista ACUM,urmati deviza : UN PAS INAPOI, SI DOI PASI INAINTE !!
Draga Stefan,
Petru este un tip impetuos, il stiu asa cum te stiu si pe tine, de vreo 20 de ani.Tu, in schimb, esti un tip diplomat care isi cumpaneste deciziile. Va admir pe amandoi in egala masura! Nu stiu ce s-a intamplat acolo, dar cred ca voi doi va completati… Pacat ca nu ati gasit solutia care sa slujeasca interesul comun, adica revista! Sper ca revista ACUM sa isi continue cu aceeasi vigoare aparitia!
Te poti baza pe aportul meu editorialistic. Am sa te contactez pe mail ca sa discutam despre ce ai mai avea nevoie.
Multa bafta!
Cum am mai spus, consider relatiile mele cu Petru nestirbite (de altfel am si preluat un interesant material de-al lui chiar in aceasta editie), dupa cum ii apreciez in mod deosebit pe toti cei care au plecat si continui sa-i rog sa revina. Nu ca sa par eu mai grozav ci chiar pentru ca am invatat cu totii o lectie si e pacat s-o irosim stand departe de revista, tocmai acum cand cu lectia invatata ar trebui sa fim mai puternici.
Pe Daniel il astept cu noi materiale transante ca si cel de azi, noi sau vechi colaboratori vor avea toata atentia noastra.
Vom continua sa fim neingaduitori cu mentalitatile care ne tarasc inapoi sau in directii gresite.
Contributia celor trei plecati si precizati de D-na Lucaciu, nu poate fi nici macar comparata cu imaginea plastica a gaurii din apa, umpluta la loc in foarte scurt timp.
D-nul Clej folosea „ciomagul virtual” des, dar nu „dupa ureche”,sunt convins ca totdeauna avea argumente serioase.
Cat de multa dreptate a avut domnul Burghelea in legatura cu „educatia gratuita” se vede la cele mai recente rezultate de la bacalaureat.
Golul lasat de ei nu se va umple asa de repede, ar fi bine sa fie reocupat de dumnealor.
S-a spus (si eu sunt de acord cu asta) ca pana si cimitirele sunt pline de „oameni de neinlocuit”.
Eu sunt in general de parere ca oricine care nu are intentia sa dea cu bata in altii poate scrie aici.
Toate luptele ar trebui sa fie intre IDEI iar nu intre OAMENI. Dar pana acum nu prea s-a tinut cont de aceasta regula.
Atata vreme cat cineva vrea sa „ciomageasca” ideile mele, sunt de acord. In momentul in care atacul devine atac la persoana (cum am suferit si eu de la unele persoane), nu mai inteleg sa colaborez.
Eu admir mult intelepciunea unor filosofi din Grecia Antica. La un momentat lui Diogene Cinicul (cainele) i s-a spus: „Vezi ca prietenul tau X te vorbeste de rau in absenta ta!”.
Raspunsul lui a fost: „in absenta mea poate sa ma si bata!”.
Asemenea colegi mi-ar placea sa am!
As adauga, in spiritul postarii mele de mai sus, ca sunt multi participanti care au avut idei si reactii bune.
Dar macar de acum incolo nu ar mai trebui admiste atacurile de tipul:
„X este un antisemit homofob anti-maghiar anti-rus anti-viagra! Jos cu el!”
Luptele trebuie sa fie intre idei!
Cum este unul sau altul, rezulta din postari.
Nu am facut nimic daca eliminam o persoana de la o discutie fara ca aceasta sa poata intelege de ce: pentru faptul ca unii din noi gandesc altfel.
Chiar si atunci cand cineva este antisemit homofob anti-maghiar anti-viagra, nu castigam nimic daca il eliminam pe el fara a elimina…ideile respective!
In ce ma priveste nu apreciez cand cineva vorbeste de rau despre mine in absenta. Nu „ma dau de ceasul mortii” intr-o astfel de imprejurare dar nici placere nu-mi face sa nu am oportunitatea sa demontez calomnii sau chiar sa-mi cer scuze daca am gresit.
In rest, aceeasti optiune fata de lupta intre idei vs. persoane o am si eu.
Domnule Stefan Maier, stiu ca nu sunteti nerealist. Nici eu nu sunt. Cand cineva are o atitudine negativa fata de mine, aflu in cel mai scurt timp fara a avea nevoie de altii care sa-mi spuna. Mai ales in lumea moderna secretele au devenit foarte iluzorii. Nimeni nu trebuie sa traiasca la cheremul fricii de a raspunde la intrebarea „oare altii ma plac sau nu?”.
M-au criticat unii pentru ca eu „nu cred in faptul ca armata americana a ascuns datele despre intalnirea cu extraterestri”. Raspunsul meu (hazliu pentru unii!) a fost ca devreme ce relatia presedintelui Clinon cu Monica Lewinski a fost foarte intima si secreta, doar ei doi fiind prezenti cand Monica era sub masa, totusi toata lumea, de la Tokio la Sydney si de la Ottawa la Moscova a aflat acel secret si numai despre „asta” vorbea a doua zi!
Cu atat mai mult un secret al „fortelor militare americane, intalnind extraterestri” nu ar fi rezistat ca secret!
In secolul trecut, preluand limbajul fizicii moderne, lumea era foarte „locala”. Datorita noilor mijloace de comunicare (mai ales datorita internetului) lumea a devenit in mare masura…non-locala! Ca lumea mecanicii cuantice. Ne indreptam cu viteza spre acea situatie!
As vrea sa mai adaug ceva: din experienta mea personala am constatat ca ironia poate fi o arma cu mult mai eficienta decat violenta, fie ea cea verbala. Uneori ironia ii face pe unii “sa-si piarda uzul ratiunii”. Caragiale i-a facut pe contemporanii sai sa-si iasa din minti, folosind foarte utine mijloace! El a fost un tip de geniu pe care, din nefericire nici America nu l-a avut vreodata.
Si pe Hasek l-as baga in aceeasi categorie. Cu totul altfel ar fi aratat atmosfera politica americana daca cultura lor ar fi beneficiat de contributia acestor doua genii! Nici “the Religious Right” nu ar fi functionat intr-un mod atat de penibil si plin de ura, dar nici nu s-ar fi aplaudat, cum se face acum, cand Presedintele (Obama sau Bush sau altii) spune: “Economia merge prost de tot!” Aplauze prelungite!
AM RENUNTAT SA MAI COLABOREZ LA „ACUM” (vechea denumire „România libera în viitor”), dupa o perioada de activitate intensa si foarte apreciata, de aproape 10 ani, începând cu anul 2002.
CAUZA? Au fost desele controverse cu Domnul Clej care îsi facuse aparitia la „ACUM”, ajungând sa ma insulte public si direct pe e-mailul personal, netinând cont de vârsta senectutii, de pregatirea si aprecierile Domnului Stefan Maier, precum si a cititorilor. Interventiile nejustificate, atacurile directe si insultatoare la propria-mi persoana devenisera insuportabila, motiv pentru care din 2009 nu mai avea nici un sens „ACUM”sa mai colaborez.
Doamna Venera,
Petru a avut o contributie esentiala la ceea ce este revista ACUM azi.
El a ajutat revista, facand eforturi deosebite si cu costuri personale de sanatate la eliminarea unor contributii ale unor autori care propuneau frecvent traduceri, articole fara valoare adaugata, comentarii de complezenta. Intre acestea, din pacate, se aflau multe dintre materialele propuse de dv.
Impulsul pe care l-a dat Petru revistei si profesionalismul lui si-au lasat o amprenta importanta iar cei care am ramas sa publicam in continuare am invatat de la el. Daca si dv. ati invatat din tot ce a avut bun (si are, ca autor fara responsabilitati editoriale la ACUM) Petru de oferit, puteti reveni cu propuneri. Daca nu, nu va asteptati sa vedeti o schimbare in politica noastra editoriala, asa cum am mai precizat.
Redactia virtuala a revistei va avea tot timpul usa deschisa pentru cine doreste sa scrie.
Subscriu la ce-au zis unii comentatori mai sus: domnul Clej pare a fi un caracter imposibil. In multe din comentariile sale, ma speria atitudinea sa. Insa cand citeam un articol de informare de-al dumnealui in ACUM, aveam senzatia ca ascult din nou sectia BBC in limba romana.
Sunt multi oameni care, dupa ce-au plecat de acolo, au decis sa devina mult mai deschisi in opinii, mult mai transanti. Este si cazul doamnei Vijulie, de exemplu, care de cand lucreaza la Realitatea TV, a cam abandonat unele cutume ale bunului jurnalism. Ori cazul domnului Traian Ungureanu, care s-a inrolat intr-un partid politic, devenind politician – cu multe din defectele pe care le presupune aceasta pozitie.
Dar asta nu schimba cu nimic faptul ca acesti oameni plus altii, candva – si lucrand sub un cod deontologic strict – au putut sa functioneze, in opinia mea, ca unii din cei mai buni jurnalisti pe care i-a dat Romania.
Imi pare rau de domnul Clej si sper sa-l pot reciti curand, daca nu in ACUM, in alta publicatie. Sper, domnule Maier, sa puteti tine vie in continuare aceasta revista.
Va multumesc.
Da Domnule Platon, mare pierdere, acesti trei jurnalisti, pana ACUM.
Daca incerci sa impaci si capra si varza, ajungi sa le pierzi pe amandoua. Sant echilibristi mai dihai decat domnul Maier care au cazut de pe poteca ingusta pe care s-au angajat. Si eu sper ca este numai o alunecare care l-a facut sa-si piarda o parte din colaboratori, unii chiar de succes, dar ca (poate) va reusi sa nu-i piarda pe ceilalti. ACUM promitea o mireasma de adevar si e pacat sa nu reuseasca.