Laszlo Alexandru, publicist si polemist
Mulţi locuitori de etnie maghiară din România au rămas pe gînduri, probabil, acum trei săptămîni, pe la sfîrşitul lunii mai. Ei au asistat la scandalul din jurul reînhumării scriitorului József Nyirö la Odorheiul Secuiesc. Pe de o parte i-au văzut pe Preşedintele Parlamentului Ungar, László Kövér pe şeful partidului extremist Jobbik, Vona Gábor, şi pe Secretarul de Stat la Cultură, fost disident anticomunist, Géza Szöcs. Aceste personalităţi de prim rang ale vieţii publice maghiare s-au deplasat în Transilvania pentru a organiza un fastuos pelerinaj de readucere acasă a rămăşiţelor scriitorului József Nyirö. Pe de altă parte s-a auzit că autorităţile române sînt în dezacord cu iniţiativa statului vecin şi au întreprins o serie de măsuri pentru a-i zădărnici intenţiile. Au refuzat accesul moaştelor pe calea ferată, au percheziţionat autovehiculele suspecte că transportă urna funerară, au suspendat ceremonia publică pe motiv că-i lipseşte autorizaţia etc.
Poate că unii etnici maghiari se vor fi gîndit că asistă la un nou episod al abuzurilor româneşti împotriva simbolurilor minoritare, puse în practică pînă şi în prezenţa oficialităţilor ungare. Mai ales că personalităţile culturale din Transilvania nu s-au grăbit să iasă în faţă pentru a-i explica poporului neştiutor mizele simbolice ale confruntării.
Lucrurile s-au limpezit abia în aceste zile, cînd Elie Wiesel, laureat al Premiului Nobel pentru Pace, a returnat statului ungar, în semn de protest, Marea Cruce a Ordinului de Merit pe care o primise în 2004. În opinia prestigiosului activist pentru drepturile omului, este revoltătoare şi dezgustătoare participarea înaltelor personalităţi politice ale Ungariei la celebrarea postumă a unui “ideolog fascist” şi a unui “antisemit”. Defunctul comemorat a fost, în realitate, membru al Parlamentului în timpul regimului nazist al lui Szálasi. Prin activitatea sa scriitoricească, József Nyirö a contribuit la impunerea politicii hitleriste. Elie Wiesel subliniază, în răsunătorul său protest, că “a devenit din ce în ce mai evident că autoritățile ungare încurajează reabilitarea unor episoade tragice și criminale din trecutul Ungariei, în mod special implicarea guvernului în deportarea și exterminarea a sute de mii dintre cetățenii săi evrei”.
O nouă paradă funebră “à la Moţa şi Marin”, cu plimbatul moaştelor din gară-n gară şi năvala de gură-cască pe versiune maghiară, în alai de popi şi bocitoare – nu asta-i lipsea României democratice de azi! Ungaria care-a dat în mintea naţionalistă a bunicilor săi ar face bine să nu-şi mai exporte extremismul peste graniţe. Palma usturătoare aplicată de Elie Wiesel peste obrazele groase sper că a fost recepţionată la adevărata intensitate. Şi chiar dacă nu va schimba cursul agitaţiei politice, ea are importanţa de-a clarifica natura lucrurilor.
articol preluat de pe blogul personal, cu permisiunea autorului
http://laszloal.wordpress.com/2012/06/20/intre-natiune-si-ratiune/