Ieri m-a criticat şefa (cea de la job, căci am una şi acasă!).
Potrivit ei, am un handicap, o problemă. Această problemă s-ar manifesta în modul în care reacţionez ori de câte ori se iveşte o chestiune care are nevoie de o rezolvare iar eu de fiecare dată, se pare, propun ca situaţia să fie analizată, discutată, dacă nu avem o soluţie imediată cu care toată lumea să fie de acord iar apoi să ne reîntâlnim şi să luăm o decizie. În plus, se mai pare că am şi o preferinţă pentru desemnarea unui responsabil pentru documentarea variantelor care ar urma să fie discutate. Motivul pentru care ea consideră acest mod de a reacţiona defectuos este că “nu e timp”.
Am stat şi m-am gândit destul de mult la aceste remarci în ultimele ore şi m-am întrebat dacă nu ar fi cazul să mă schimb, mai ales că de această persoană depinde nu atât promovarea mea (nu prea mai am unde să mai ăpromovez faţă de funcţia mea actuală în această companie) cât, la limită, păstrarea jobului. Şi totuşi nu cred că am să mă schimb, din mai multe motive.
Primul este acela că în cel puţin o jumătate din cazurile în care în şedinţe se discută despre probleme pe care nu le cunoaşte toată lumea, cei care nu le cunosc simt nevoia să exprime şi ei o opinie, după ureche, ca să nu pară că sunt pe dinafara. Cum se pot lua decizii bune în aceste condiţii? Răspunsul este simplu: nu se pot lua decizii bune iar dacă un participant la discuţie este onest, nu poate propune decât să se facă temele înainte de deschiderea gurii.
Al doilea motiv este că nu văd rostul grabei. Recunosc nevoia de a fi competitiv şi de a avea întâietate pe o piaţă cu un produs sau serviciu pentru a atrage atenţia, a avea clienţi plătitori şi a dezvolta ceea ce vinzi, păstrându-ţi avantajul competitiv, practic din profit. Totuşi ceea ce mi se pare intolerabil este recunoaşterea unei oportunităţi şi irosirea ei, din insuficient calcul sau răbdare. Am scăpat mulţi peşti din cârlig până să ajung la acest mod de a privi lucrurile şi ştiu despre ce vorbesc.
În fine, dezavuez din ce în ce mai mult organizarea în jurul toanelor unui lider unic. Am trăit această paradigmă la nivel social iar solutia de a o pune în discuţie m-a dus, în contextul acelor ani, la închisoare. Astăzi o trăiesc destul de des în mediul imediat (a nu se înţelege că şi acasă, unde situaţia este incomparabil superioară) şi sunt din ce în ce mai dezamăgit de rezultatele acţiunilor care se iniţiază având în minte mai degrabă preferinţele unui lider decât un set independent da valori (la care nu văd nici o problemă să adere şi liderul respectiv). În esenţă, organizaţiile care sunt lider-centrice sunt sortite unor vieţi mai scurte, mai anoste, mai lipsite de satisfacţii şi cred că trebuie căutate alternative apartenenţei la ele.
Consecvent aşadar, şi din presupusa poziţie de lider pe care o am în legătură cu revista ACUM, adresez următoarea chemare colegilor mei: nu gândiţi ca mine, gândiţi ca voi. Nu ascultaţi de mine, ascultaţi de glasul bun al propriei voastre conştiinţe. Nu vorbiţi ca mine, vorbiţi ca voi. Nu aşteptaţi soluţii de la mine, propuneţi-le singuri, făcând mereu efortul de a fi mereu în cunoştinţă de cauză.
Şi nu în ultimul rând, adresez aceeaşi chemare cititorilor: nu luaţi de bun tot ce vă spunem noi aici: contraziceţi-ne, dovediţi-ne că greşim. Ori contribuiţi cu completări la adevărurile pe care, din dorinţa de a le pune în discuţie, s-ar putea să vi le prezentăm uneori incomplet – dar, îndrăznesc să afirm, niciodată din rea-voinţă ori din plăcerea de a ne auzi vorbind după ureche!
chemarea dvs.catre cititori de a nu lua de bun tot ce spuneti in ACUM nu era necesara macar pentru o parte dintre acestia intre care si subsemnatul;folosindu-mi substanta cenusie(cu care natura ne-a inzestrat pe toti intr-o masura mai mare sau mai mica)mi-am permis sa nu cred automat nici macar ce se zice ca a zis Dzeu,deci cu atat mai putin un om si sa-mi exprim parerea mea;numai ca atunci s-a invocat” abatere dela subiect” sau „atac la persoana” sau „habar n-ai”ajungandu-se pana suprimarea dreptului la replica(ecou)cel putin temporar si invocand probleme tehnice.n-are importanta daca acum dunteti dvs.lider sau dl.Clej au fost situatii in care ati reactionat identic.din epoca comunismului cuvantul autocritica are o conotatie rea;sper sa dovediti ca acum si la ACUM nu este asa
Stefan, ma bucur ca nu vrei sa te schimbi. Atitudinea ta fata de critica sefei arata ca ai stofa de lider. Si nici nu era nevoie de o dovada in plus, oricum.
„Liderul” nu se confunda decit rareori cu „Seful”.
Multa lume are impresia (si in special ei) ca sefii trebuie sa ia decizii. Sau toate deciziile. Nimic mai fals si mai periculos.
Un liderul ghideaza pe ceilalti catre scopul comun, indrumind prin exemplu si creind premizele celorlalti sa se implice, sa ia decizii corecte. Liderul duce lumea inainte
Seful vrea sa ramina sef si o tine pe loc.
Am fost de-a dreptul uluit de ultimele izbucniri nervoase de pe acest site!
Daca as fi fost intrebat de oricine, as fi spus ca ironia este un plus in tratarea unui subiect. Cu atat mai interzis am ramas cand am vazut faptul ca, pana si in absenta ironiei, am starnit reactii cu totul incredibile!
Daca as fi intrebat azi cum s-ar putea evita asemenea enormitati, as propune ca unor colaboratori mai tineri si mai echilibrati sa li se dea un rol mai important in moderarea mesajelor.
Sper ca pot sa-mi spun parerea: de exemplu il consider pe domnul Teodor Burghelea foarte potrivit pentru asa ceva, pe langa ca ii apreciez postarile.
Domnule Constantinescu,
Salut suggestia Dvs. „ca unor colaboratori mai tineri si mai echilibrati sa li se dea un rol mai important in moderarea mesajelor.”
Nu stiu insa ce inseamna exact tanar pe scara Dvs. temporala. 36 de ani merge? Mai mult nu… pot! Aveti dreptate, sunt echilibrat, dupa cum generos ma recomandati politicii Editoriale a Acum… Dar echilibrul meu pica prost in context. Ca moderator, am trimis (de buna voie si nesilit de nimeni dar… perfect echilibrat!) un comentariu al Dvs. la … gunoi. Ce ti-e si cu echilibrul! Il reproduc mai jos, mascand insa numele persoanelor insultate in mod direct si pe fata (nu de mine, desigur, eu sunt doar un moderator … echilibrat!):
„Domnului XXXX: momentan dl Iacobovici isi scrie numele asa cum l-am scris si eu in programele tv americane.
Cand isi va modifica numele, introducand literele Y si K, ma voi conforma si eu, scriindu-i numele cum si-l scrie dansul.Dar pana atunci ii respect vointa personala. Puteti insa sa-i propuneti sa-si schimbe numele.
In alta ordine de idei, ma bucur ca Romania, care putea sa aiba un dictator ca domnul YYYYY, l-a avut numai pe Nicolae Ceausescu.
Putea sa fie cu mult mai rau!”
In acest comentariu „echilibrat” ati insultat in mod direct doua persoane dintr-un foc. In spiritul … echilibrului, desigur. Invit aceste persoane sa va raspunda, ca sa … intelegem impreuna si ceva mai profund sensul echilibrului.
Despre varsta, va rog sa nu va faceti griji. Eu servesc doar valorile in care cred (printre care valorile ACUM), deci varsta nu are nimic de-a face cu intreaga poveste. Dupa mine, poti fi dobitoc si in adolescenta, si la senectute. Ma rog, vorbesc in numele meu, desi nu am ajuns la senectute inca.
Partea mai serioasa este ca … va rog sa clarificati „soparlelele” din ecoul Dvs. de mai sus, nepublicat, inainte sa putem considera ca … servim aceleasi valori. Valori fara varsta, desigur!
Dr. Neumann – materialele dv. (articole sau comentarii) care promoveaza agresiv o agenda anti-islamica sunt cele care nu trec criteriile noastre de publicare, atat si nimic mai mult. Nu are nimeni ceva impotriva dv. si sunteti admirat pentru vigoarea si independenta gandirii dv., la o varsta despre care stim ca este inaintata.
Multumesc, Liliana! Din stofa mea de lider am sa-mi fac o palarie pe care o scot in fata ta, pentru cine esti si ceea ce faci. Sper sa mai scrii in ACUM.
Sandy – ca de obicei in minimalismul cu care operezi se nasc perle. Auzi: „Liderul duce lumea inainte, seful o tine pe loc fiindca vrea sa ramana sef”. Superb, o s-o tin minte si o sa ti-o atribui, fiindca n-am mai auzit-o pana acum!
Anton – nu se intelege ce vrei sa spui de catre publicul larg. Poate ari mai bine sa explici.
Teo – cred ca prin actiunea ta ai evitat un atac la persoana. Referirile la idei pe care le consideram gresite si respectiv la atitudini pe care le rejectam din lista noastra de valori trebuie sa fie clare, argumentate (ca sa ne luptam cu argumentele respective) si cat mai depersonalizate de autorul lor. In acest mod ajungem sa discutam idei nu persoane si asta este intr-adevar instructiv, util.
Comentariul de mai sus nu se doreste sub nici o forma a fi „la pachet”. Pur si simplu a fost mai simplu sa raspund intr-o singura postare.
Urmand invitatia lui Stefan de a reflecta pe marginea rolului unui lider in evolutia unui grup de oameni animati de pasiuni similare … am calatorit in timp mai bine de o mie de ani ajungand la … Sun Tzu…Si iata ce comentariu ar fi scris batranul Sun Tzu daca ar fi avut ocazia…. Citez deci din opera sa principala, Arta Razboiului:
„Sun Tzu Wu was a native of the Ch`i State. His ART OF WAR brought him to the notice of Ho Lu, King of Wu. Ho Lu said to him: „I have carefully perused your 13 chapters. May I submit your theory of managing soldiers to a slight test?” Sun Tzu replied: „You may.” Ho Lu asked: „May the test be applied to women?” The answer was again in the affirmative, so arrangements were made to bring 180 ladies out of the Palace. Sun Tzu divided them into two companies, and placed one of the King’s favorite concubines at the head of each. He then bade them all take spears in their hands, and addressed them thus: „I presume you know the difference between front and back, right hand and left hand?” The girls replied: Yes. Sun Tzu went on: „When I say „Eyes front,” you must look straight ahead. When I say „Left turn,” you must face towards your left hand. When I say „Right turn,” you must face towards your right hand. When I say „About turn,” you must face right round towards your back.” Again the girls assented. The words of command having been thus explained, he set up the halberds and battle-axes in order to begin the drill. Then, to the sound of drums, he gave the order „Right turn.” But the girls only burst out laughing. Sun Tzu said: „If words of command are not clear and distinct, if orders are not thoroughly understood, then the general is to blame.” So he started drilling them again, and this time gave the order „Left turn,” whereupon the girls once more burst into fits of laughter. Sun Tzu: „If words of command are not clear and distinct, if orders are not thoroughly understood, the general is to blame. But if his orders ARE clear, and the soldiers nevertheless disobey, then it is the fault of their officers.” So saying, he ordered the leaders of the two companies to be beheaded. Now the king of Wu was watching the scene from the top of a raised pavilion; and when he saw that his favorite concubines were about to be executed, he was greatly alarmed and hurriedly sent down the following message: „We are now quite satisfied as to our general’s ability to handle troops. If We are bereft of these two concubines, our meat and drink will lose their savor. It is our wish that they shall not be beheaded.” Sun Tzu replied: „Having once received His Majesty’s commission to be the general of his forces, there are certain commands of His Majesty which, acting in that capacity, I am unable to accept.”
Accordingly installed the pair next in order as leaders in their place. When this had been done, the drum was sounded for the drill once more; and the girls went through all the evolutions, turning to the right or to the left, marching ahead or wheeling back, kneeling or standing, with perfect accuracy and precision, not venturing to utter a sound. Then Sun Tzu sent a messenger to the King saying: „Your soldiers, Sire, are now properly drilled and disciplined, and ready for your majesty’s inspection. They can be put to any use that their sovereign may desire; bid them go through fire and water, and they will not disobey.” But the King replied: „Let our general cease drilling and return to camp. As for us, We have no wish to come down and inspect the troops.” Thereupon Sun Tzu said: „The King is only fond of words, and cannot translate them into deeds.” After that, Ho Lu saw that Sun Tzu was one who knew how to handle an army, and finally appointed him general. In the west, he defeated the Ch`u State and forced his way into Ying, the capital; to the north he put fear into the States of Ch`i and Chin, and spread his fame abroad amongst the feudal princes. And Sun Tzu shared in the might of the King.”
Scuzele de rigoare pentru lungimea comentariului, dar am considerat vorbele batranului Sun Tzu un punct de vedere mai mult decat potrivit vizavi la subiectul propus de Stefan.
Domnule Burghelea:
1. da, la 37 de ani sunteti tanar.
2. Stiam ca acest comentariu va fi cenzurat. Daca cititi comentariile anterioare, in care eu sunt acuzat de xxxxxxx ca fac bascalie, ati fi inteles ca raspunsul meu a fost adecvat.
In principiu eu sunt cu totul impotriva „suspectarii gandurilor”. Nu am fost deloc ironic in acele mesaje, si chiar daca cineva ar fi fost ironic, nu cred ca uciderea sau interzicerea folosirii ironiei este o politica buna.
Dar chiar si asa cred ca sunteti cu mult mai echilibrat decat xxxx
Cred ca nu gresesc!
PS Nu prea inteleg de ce nu ati acceptat observatia mea ca nu avem voie sa schimbam ortografia numelor, ci trebuie sa respectam pe fiecare om in parte. Nu trebuie sa adaugam litere extravagante in numele unui om care nu le foloseste cand isi scrie numele. In cazul domnului Iacobovici, asa isi scrie dansul numele in programele de istorie ale posturilor tv din SUA. Nu e nevoie sa-l transformam in Yakobovich daca el nu vrea.
In principiu eu sunt de parere ca acest site poate progresa numai cu conditia sa ne respectam reciproc.
Cand cineva crede ca a fost ironizat, sa spuna!
Sau poate sa raspunda in mod inteligent, prin contraironie.
Problema este atunci cand cineva crede lucruri inexistente. Dar eu respect si acele persoane daca nu se dau in spectacol.
In trecut mi s-a cerut ultimativ sa-mi cer scuze pentru ca am spus adevarul: cineva care crede ca lumea este tanara de 6 mii de ani, sigur ca este fundamentalist!
Chiar si atunci, eu nu am facut-o dispretuind un om. Pur si simplu nu sunt de acord cu religia. Pot sa raman prieten si cu persoanele cu care nu am opinii comune. Asa ca dispozitiile dictatoriale de tipul „cere-ti scuze!” merg bine la dictatori. Dar nu la mine!
Teo, exemplul tau e unul dintre favoritele mele.
Pe de alta parte, cred ca lumea s-a schimbat si mai puternica decat o armata condusa de un general este o armata de oameni care se ghideaza dupa valori comune, avandu-le mai degraba pe acestea ca motivatie individuala, decat frica de decapitare. Nici ordinele nu mai sunt ce-au fost odata. Daca as fi general as vrea ca soldatii mei sa fie, inainte de orice, fericiti – si apoi, pentru a-si apara fericirea, sa aiba curajul de a sari in foc si apa – nu fiindca le este frica de decapitare.
Din fericire nu-mi pun aceste probleme, considerandu-ma mai degraba soldat. Pasul meu favorit de defilare se petrece chiar pe EGO-ul meu, de cate ori il prind ca incearca sa aplice o dubla masura in ceea ce priveste valorile acelea. Si, ca la orice soldat, se mai intampla si asta, de aceea si zic mereu (ca si in articol): fiti cu ochii pe mine, nu ma lasati sa-mi fac de cap. E drept, nu am creat o Mare China cu acest gen de atitudine si putin probabil sa se produca macar si o China mititica de tot. Dar lumea s-a schimbat si se schimba in continuare.
Pentru domnul Stefan Maier, fac o precizare: in procesele care au avut loc in SUA si de care sunt informat (au fost mai multe), o serie de parinti islamici care si-au ucis copiii (in general fetele de varsta scolara) s-au plans ca sunt supusi unei „isterii antiislamice”. Pana la urma tot au fost condamnati penal!
As vrea sa diferentiati intre atitudinea anti-araba, antisemita, anti-persana si anti…islamica.
Exista multi oameni care desi se autodefinesc ca apartinand religiei islamice si care spun despre Qur’an ca este cartea lor sfanta, totusi nu ucid „copiii care nu asculta de parinti”, cum cer „sfintele scripturi”. Ii respect pe acestia.
Am avut chiar un coleg si prieten musulman din aceasta categorie! Se oferea sa vina sa faca analize chimice oricand aveam nevoie, la orice ora din zi si din noapte!
Dar nu suntem obligati sa-i respectam pe cei care asculta orbeste de Qur’an, Torah si Biblie si ucid in numele lor. Ideologia islamica este una fascista. Asa era numita de cativa presedinti americani: islamo-fascism.
Ceea ce se cauta acum, chiar si in SUA, este sa dovedim ca nu toti musulmanii asculta orbeste de cartile lor sfinte. Si nici toti crestinii, si nici toti iudeii.
La parazile gay din Yerusalim numai doi rabini au iesit cu cutitele dar si ei au fost anihilati de politie.
Este vorba de un proces foarte interesant, asemanator in lumea animala si vegetala cu blocarea actiunii unor gene. Dezactivarea memelor este similara dezactivarii genelor! De exemplu fetusul uman in starea de graviditate a mamei se acopera cu par, ca in evolutia spre maimuta, par care la un moment dat este resorbit.Genele respective au fost…dezactivate prin evolutie!
La nivelul memelor are loc exact acelasi proces: desi cartile sfinte spun anumite lucruri criminale, aceste lucruri sunt blocate de societate.
Nici chiar Torah si Biblia nu mai pot constitui vreo aparare pentru cei care „ucid sodomiti” cum cer aceste carti!
Anton,
Fiindca precizarea ai facut-o pentru mine, din respect (respectul meu care ma determina sa fiu sincer, nu respectAREA mea – ca sa nu se inteleaga gresit) te rog sa adaugi si in legatura cu ce. Ce anume te-a determinat sa scrii comentariul de mai sus?