Motto:
“Ah! my Beloved, fill the Cup that clears
To-day of past Regrets and future Fears
To-morrow?–Why, To-morrow I may be
Myself with Yesterday’s Sev’n Thousand Years.”
Omar Khayyám
Vorbesc inca des cu Domnisoara T., desi toate convorbirile noastre sunt imaginare: nu ne-am vazut de o vesnicie si nici nu cred ca ne vom mai vedea vreodata.
Ii voi spune ACUM o poveste pe care nu am stiut cum sa i-o spun atunci, pe vremea cand curcubeul era parfumat.
Pe campul lui Marte
Astept sa se lumineze de ziua. Sunt in clasa a noua si, ca in multe alte randuri, nu am pus geana peste geana. Fiindca maine, de fapt astazi, se va desfasura Olimpiada de Fizica, faza judeteana. Este prima “batalie de anvergura” si trebuie sa obtin locul intai cu orice pret. Fiindca miza este mare! Domnisoara T. va fi si ea acolo, deci trebuie neaparat sa inving pentru … a-i putea dedica victoria. Am un vraf de subiecte propuse la olimpiadele din anii trecuti pe birou. Le rasfoiesc superficial. Fiindca am altceva mai bun de citit pana se lumineaza. “Arta Razboiului” de Sun Tzu: “A general should be in full command of all his ranks”. Eu numai stapan pe trupe si pe situatie nu eram in acel moment. Parul cret al Domnisoarei T. se strecura in fiecare pagina pe care o intorceam. Mirosul tipic de hartie mucegaita al cartilor imprumutate de la biblioteca V. A. Urechea se transforma in parfum de piele tanara.
Eram un … “general” foarte entuziast, dar mult prea tanar si lipsit de experienta in ale razboiului. Soldatii mei, propriile mele ganduri, senzatii, visuri si pasiuni zburdau intr-o dezordine totala si asta chiar … cu cateva ore inainte de inceperea bataliei.
Stiam bine ca astfel nu se castiga o batalie… Dar nu reuseam cu nici un chip sa imi disciplinez trupele. Si numai din cauza Domnisoarei T. Incercand inainte de marsul fortat catre locul bataliei (un liceu insalubru tipic comunist colorat in gri si cu closeturi rau mirositoare) sa imi organizez pedestrasii (propriul entuziasm) intr-o falanga centrala si cavaleria grea (pasiunea pentru Fizica, pentru Domnisoara T.) pe cele doua flancuri ce trebuiau sa execute la incercuirea finala a inamicului (propriile mele temeri, dubii, incertitudini, neputiinte) realizam ca Domnisoara T. sucea capul tuturor ostasilor. Nimeni nu executa corect aproape nici un ordin. Pedestrasii s-au amestecat cu cavaleria grea, au mers pana la a incerca sa le “imprumute” caii pentru … a o impresiona pe Domnisoara T. Arcasii mei, cei ce trebuiau sa fie ariergarda pentru a asigura acoperirea primului val de atac inamic, au luat-o si ei razna. Au aruncat arcurile cu bataie lunga imprumutand echipamentul frivol al lui Cupidon.
Domnisoara T. plutea printre trupe precum parfumul unei dimineti de primavara aducandu-l la disperare pe batranul Sun Tzu. Doamne, cum se poate castiga o batalie doar cu… o declaratie de dragoste?
Un haos total dar … fermecator prin inocenta sa tocmai se instalase si …batranul meu mentor tocmai se pregatea sa demisioneze.
Am fost astfel nevoit sa plec la razboi doar cu cavaleria grea pe care am “disciplinat-o” (cat de cat) cu o cafea tare si o tigara Carpati (fumata pe ascuns pe balcon – sa nu ma simta parintii). Am luat desigur cu mine si garda personala, trupele mele de elita pe care contez pana si astazi in orice batalie: curiozitatea si dorinta de a explora.
In inferioritate numerica, doua erau lucrurile ce mai puteam spera ca vor schimba sortii unei confruntari aparent lipsite de speranta. Cunoasterea terenului si o arma secreta ce parea sa imi lipseasca pe moment.
Am ajuns astfel pe campul “de batalie” cu doua ore inaintea “orei H”.
Am inspectat cu multa atentie cladirea insalubra cu pereti cenusii si terni numita “liceu”. Cimitirul tineretii parintilor mei si mai nou abatorul pasiunilor mele pus cu o cinica generozitate la dispozitie de “Educatia Gratuita”. Locul unde am inceput sa urasc “educatia” fara a-mi fi pierdut vreodata dorinta de a … invata. Alt paradox trist al “Educatiei Gratuite”, stiu.
Femeia de servici, o gospodina plinuta, neingrijita si cam trecuta (maritata probabil cu un betiv ce o altoia la fiecare sase ore in loc de aspirina adica in mod preventiv) clipocea cu matura ei putreda o apa zoioasa pe podele facandu-se ca le “spala”.
Ma apostrofeaza: “Da ce ma baiete’, nu vezi ca nu s-a deschis inca, unde te crezi ma, la ma-ta acasa, iesi ma afara si asteapta!”. Zambesc candid desi imi vine sa o spulber dintr-o singura lovitura si ii spun: “Va rog sa ma ignorati Doamna, eu de fapt nu exist. Si nici Dvs. nu existati, fiindca altfel … totul ar fi fara speranta. Totul este doar un vis iar Dvs. sunteti doar … partea urata a visului”.
Habar nu avea neroada cui i se adresa! Se adresa tocmai celui ce urma sa castige o “batalie” impotriva propriilor sale temeri, ezitari, slabiciuni si emotii aplicand … legea conservarii energiei mecanice in sisteme disipative si celui ce avea sa o cucereasca in doar cateva ore pe Domnisoara T – deci intregul univers, nici mai mult, nici mai putin! Ignoranta mai era aceasta gospodina ce in afara de zoaiele pe care le imprastia pe podea facandu-se ca munceste nu vedea absolut nimic altceva!
Ordon totusi garzii personale sa o crute pe biata grobiana (codul razboiului interzice cavalerilor sa se lupte in van cu babe proaste, primitive si ignorante), deci continuam sa “scanam” impreuna campul de lupta.
Inamicul incepea deja sa se instaleze in dispozitiv. Desi marsaluiam intr-o cladire inca goala, eram totusi inconjurat de un furnicar de oponenti. Propriile temeri isi ocupau pozitiile privind cu un ranjet grotesc mica noastra armata. Dubiile incepeau sa se strecoare unul cate unul exact acolo unde nu ma asteptam. Daca de fapt nu am nici o sansa? Poate ca Domnisoara T. nu ma iubeste cu adevarat si poate ca nu ma va iubi niciodata! Poate ca nu sunt bun la Fizica, poate ca nu o inteleg suficient pentru a pretinde un loc in randul trupelor de elita!
Daca sunt si eu doar un biet impostor lipsit de farmec si carisma precum proful de fizica de la clasa, proful pe care il satirizez si ridiculizez in mod constant? Poate Fizica nu este decat un moft menit sa imi hraneasca propriul ego si sa imi mascheze cele cateva handicapuri pe care … oricum le stie toata lumea!
Acesti “poate” erau inamicii mei redutabili ce tocmai isi ocupasera pozitiile in dispozitiv. Dupa o ora, ostilitatile trebuiau sa inceapa. Dar eu simteam ca imi pierd curajul. Putin numeroasa cavalerie grea pe care reusisem sa o disciplinez cat de cat nu prea avea sanse in fata atator dubii. Contemplam palid si deprimat dispozitivul inamic spunandu-mi ca nu are rost sa ne angajam in lupta. Ca ar trebui sa poate sa ne intoarcem din drum. Si arma secreta de care aveam atata nevoie, ia-o de unde nu-i! Habar nu aveam ca de fapt acea arma imi atarna la sold.
Dar, in ciuda temerilor si dubilor, nu am facut cale intoarsa. fiindca un mic miracol s-a produs.
Am simtit doua maini proaspete si parfumate acoperindu-mi ochii. “Ghici cine e? Ai vazut ca a venit primavara bosumflatule?”. Nu, nu am vazut – ocupat cu disciplinarea trupelor mele rebele, ignorasem complet venirea primavarii. Dar in acel moment nu am putut sa o mai ignor – primavara era chiar in spatele meu! Domnisoara T. ce tocmai ajunsese in fata liceului adusese primavara. Ascunzand-o probabil in parul ei carliontat. Imbracata intr-o rochie roz, avea un aer oarecum sobru de scolarita de la pension, doar ca privirea sa jucausa si calda numai sobrietate nu trada…din contra!
“De ce esti talica asa de … incruntat astazi? Si de ce esti talica atat de palid? Ti-am mai spus sa nu mai fumezi ca turcii si sa mai lasi cafelele negre ca-ti fac rau! Iar ai pierdut noaptea ingropat in compendii de fizica? Nu cumva ai mai facut p-acasa vreo nazbatie de experiment de ai ars toate singurantele electrice precum si cratitele maica-tii? Esti un rau, fiindca ma doare sa te vad trist si palid si … fiindca numai prostii faci!”.
Am dorit sa ii spun in acel moment intregul adevar (ca mi-am pierdut de fapt noaptea hoinarind in parul ei buclat si ca … nici vorba de Fizica), ca am venit pe campul lui Marte doar pentru ea, ca am venit sa reclam trofeul pentru a i-l oferi.
Am vrut sa ii spun inca un milion de lucruri dar … nu am reusit. Si nici macar acum nu reusesc, dupa mai bine de douazeci de ani petrecuti in … lumi paralele, imaginare si uneori incompatibile una cu alta.
Pentru un moment de intimitate, am ordonat printr-un gest scurt cavalerilor sa se distanteze. Fiindca nu voiam ca propriile trupe sa imi inteleaga slabiciunile. Fara sa-i spun nimic poate Domnisoarei T., i-am spus totusi ca … imi este teama. De mine, de noi doi si … cel mai mult de ceilalti. Fiindca ei se vor grabi intotdeauna sa defineasca tot ceea ce nu trebuie definit: “Educatia Gratuita” incepuse deja sa-mi arate semnele pierzaniei.
Am inceput sa intram in salile de concurs. In loc de succes i-am spus numai: “Stii ce vreau sa-ti spun in fiecare moment si nu ma incumet, nu-i asa ca stii?”. Si Domnisoara T. mi-a spus ca stie.
Din acea clipa stiam ca voi castiga batalie. Mi-am organizat putinii cavaleri in dispozitiv si am pasit pe campul de lupta.
Lupta cu propriile ezitari, cu propriile neputiinte tocmai incepuse. Arma secreta ce imi lipsea am descoperit-o doar in timpul bataliei (examenului). Se numea … aplicarea legilor de conservare. Aceste legi reprezinta probabil alfabetul Creatorului, de aici puterea lor extraordinara. Puterea lor nemaintalnita si nicioadata egalata decurge din … gradul lor absolut de universalitate: “Eu sunt Alpha si Eu sunt Omega. Eu sunt Inceputul si Sfarsitul.” Fiindca fiecare dintre aceste legi descrie o simetrie a Universului. Iar simetriile, la randul lor, reprezinta expresia primordiala a armoniei Creatorului.
Folosind acest Excalibur al Fizicii in particular si al Stiintelor Naturale in general, am evitat o istovitoare lupta de gherila cu niste ecuatii de grad superior ce trebuiau sa descrie traiectoria unui corp in miscare parabolica in prezenta fortelor disipative, frecarea cu aerul. Am castigat astfel aproape o ora “fentand” subiectul cel mai greu. Restul a fost un fleac. Dupa ce am zdrobit astfel detasamentul central al inamicului, cavalerii mei au maturat pur si simplu flancurile: cateva probleme de umplutura plasate si ele acolo ca sa ia si fata directorului adjunct un sapte onorabil au fost doar un antrenamentde rutina pentru cavalerii mei.
Am ramas singur pe campul de lupta cu o ora inainte de termen. Am semnat de predarea tezei si supraveghetoarea ma intreaba pe un ton matern: “Esti sigur ca ai terminat, nu vrei sa te mai gandesti? Sau poate vrei sa iti anulezi teza, sa renunti la concurs? Au fost grele subiectele, nu-i asa?”. Ii raspund calm: “Nu Doamna, am terminat iar subiectele au fost ok”.
Parfumul curcubeului
In curtea liceului insalubru ma asteapta Domnisoara T. O ploaie primavarateca iscata parca din senin imi ofera pretextul ideal de a-i imprumuta sacoul meu rebegit de licean si … de a-i fura o imbratisare. Ii spun ca batalia s-a terminat, ca am invins. Si ca ii dedic “trofeul”. Ma intreaba de unde stiu ca voi lua locul intai. Ii spun ca nu exista alta cale. Fiindca daca cea mai frumoasa fata din lume nu ar primi acest trofeu, intreaga armonia a creatiei s-ar surpa. Simetriile universale precum si consecinta lor directa, legile de conservare, ar dispare. Si atunci, intregul Univers ar dispare. Ceea ce stim ca este imposibil. Pare convinsa de explicatia mea si ma intreaba daca legile de conservare ne vor ajuta sa ramanem mereu impreuna. Raspund sobru si convins: EVIDENT, simetriile si legile de conservare nu dau gres niciodata!. Rade: “Cum le stie talica pe toate si … numai din manualul de Fizica de clasa a noua! Dar poti sa … demonstrezi?”.
Demonstratia nu a intarziat sa se produca: ploaia a incetat brusc si pe cerul nostru modest a aparut un curcubeu. I-am explicat astfel ca vom ramane impreuna, fiindca tocmai am inventat impreuna o lume a noastra, o lume in care nimeni si nimic nu ne poate atinge, o lume a carei poarta tocmai se aratase dupa ploaie in forma de curcubeu mirosind a primavara si piele alba de fata frumoasa.
Am trecut amandoi imbratisati pe sub curcubeu si … am ramas intr-un fel impreuna pana la sfarsitul timpului, desi numai intr-o lume imaginara – in lumea pe care tocmai o inventasem impreuna … folosind legile de conservare si parfumul curcubeului.
Spun imaginara numai fiindca “Educatia Gratuita” a castigat aproape toate bataliile ce au urmat … cu exceptia bataliei pentru parfumul curcubeului.
Pe aceasta din urma am castigat-o impreuna cu Domnisoara T. si, dupa ce va citi aceste randuri, va sti ca macar aici am avut dreptate candva…desi in toate celelalte m-am inselat.