Fostul premier britanic, Tony Blair, a apărat prietenia sa cu magnatul de presă Rupert Murdoch, dar a negat că i-ar fi făcut concesii politice în schimbul sprijinului față de Partidul Laburist.
Tony Blair a compărut în fața comisiei de anchetă prezidată de judecătorul Leveson, formată ca urmare a spargerii mesageriei vocale a numeroase personalități publice de către jurnaliști, cu precădere de la trusturile de presă ale lui Rupert Murdoch.
Așteptată cu interes maxim, depoziția fostului premier nu a dezamăgit: pe un ton măsurat, Tony Blair, care e de profesie avocat, a recunoscut de la început – da, a avut o relație de lucru pe timpul celor 10 ani când s-a aflat la putere cu Rupert Murdoch, dar nu i-a oferit nimic în schimb.
El a afirmat că a fost o decizie strategică a sa, de a nu confrunta o presă care fusese până atunci în majoritatea sa ostilă Partidului Laburist, timp de 20 de ani.
Tony Blair a explicat că a căutat să câștige de partea sa tabloidul The Sun, parte a concernului News International condus de Rupert Murdoch, deoarece acest ziar era capabil să influențeze votul unei părți a electorului.
Și într-adevăr, The Sun a sprijinit Partidul Laburist în 1997, 2001 și 2005 în alegerile parlamentare câștigate de Tony Blair.
La doi ani după înlocuirea lui Tony Blair cu Gordon Brown ca premier și lider al Partidului Laburist, Rupert Murdoch și-a schimbat opțiunea politică, sprijinind Partidul Conservator, condus de David Cameron, care a venit la putere în urma alegerilor din 2010.
Tony Blair a negat că ar fi făcut promisiuni de favoruri lui Rupert Murdoch în schimbul sprijinului politic. Este adevărat că odată ajuns la putere, Partidul Laburist nu a mai legiferat restricții în domeniul proprietății în trusturile din mass media, dar după 13 ani de guvernare Laburistă, poziția pe piața media a lui Rupert Murdoch în Marea Britanie nu s-a schimbat prea mult.
Acum, News International a intrat în dizgrație și mai mulți foști manageri și jurnaliști ai acestui trust sunt acum cercetați penal pentru scandalul spargerii mesageriei vocale, care a dus la înființarea acestei comisii de anchetă.
Comisia are ca scop întocmirea unor propuneri privind un nou mecanism de reglementare a presei care să prevină pe viitor astfel de abuzuri.
Tony Blair a lăudat jurnalismul britanic dar a și criticat unele excese, spunând că el și soția sa Cherie au luat în considerare în circa 30 de rânduri acțiuni în justiție de protejare a vieții lor private, dar nu au mers niciodată până la capăt.
Fostul premier britanic rămâne însă un personaj controversat. La audierea de luni, un protestatar a reușit să se strecoare în sală și să strige la Tony Blair calificându-l drept criminal de război pentru invadarea în 2003 a Irakului. La plecare, în mașina care l-a luat pe Blair cineva a aruncat cu ouă.
Audierea nu a adus dezvăluiri noi, dar a confirmat faptul că politicienii de frunte au adesea o relație mult prea apropiată cu presa, pe care încearcă să și-o apropie în scopuri politice. Iar Tony Blair este pentru mulți un artist în acest domeniu, care a pus aspectul de prezentare a politicii deasupra conținutului acestea, contribuind la alienarea electoratului de politică.