Spune-mi la ce icoană te cruceşti, ca să-ţi spun cine eşti. Academicianul Eugen Simion nu scapă nici un prilej de-a se face de cacao. El s-a evidenţiat lamentabil, cu cîteva luni în urmă, cînd le-a acordat unor turnători patentaţi ai Securităţii ceauşiste – Ioan Groşan şi Ioan Es. Pop – premii de talent la proză şi poezie. Pentru a-şi reconfirma nesimţirea etică, a venit acum cîteva ceasuri să inaugureze statuia lui Păunescu, ridicată în parcul Grădina Icoanei din Bucureşti.
Adrian Păunescu a fost individul care, după cum ştie o ţară-ntreagă, a recunoscut el însuşi – la televizor, la oră de maximă audienţă – că a fost un porc. Şi-a croit drumul în viaţă şi în carieră exaltînd binefacerile dictaturii comuniste, mobilizînd masele de sclavi să înalţe imnuri de veneraţie şefului gîngav. S-a distins prin neruşinarea limbilor mătăsoase într-o misivă din 1986. Sîrguinţa de a-şi recăpăta dreptul la linguşeală era stupefiantă. “Stimate tovarăşe Nicolae Ceauşescu, (…) Mă-nchin dumneavoastră pentru fantastica, surprinzătoarea capacitate de a redescoperi adevărul, îmi pare rău că rănile pe care le port nu-mi îngăduie să susţin o campanie publică de analiză şi subliniere a ideilor pe care le-aţi esenţializat în cuvîntarea din 6 februarie 1986. Pot doar să vă mulţumesc şi să sper că mă va găsi viu momentul în care eventual ar mai fi nevoie de mine. Vă vrea ţara, aşa vă iubim noi, aşa ne faceţi să ne ridicăm şi din morţi, pentru a dovedi că, într-adevăr, cum spuneţi, o ţară nu se face cu justificări, ci cu fapte. / Să trăiţi, Măria Voastră! Şi să nu lăsaţi pe cei ce se ascund sub justificări demagogice să compromită în vreun fel această Adresare Către Naţiune care, în ciuda conciziunii ei, are valoarea unui adevărat Raport de Epocă. Să fiţi sănătos, omule bun şi drept, pentru a putea scoate de guler din scena politică fariseii şi pentru a ne conduce cu geniul dumneavoastră izbăvitor.” Ne mai mirăm oare că revoluţionarii din decembrie ‘89 l-au umplut de scuipaţi?
Primarul sectorului 2, Neculai Onţanu, nănaşul întregului zaiafet de ieri după-amiază, e doar un traseist politic fără scrupule, alunecat pe rînd prin PCR, FSN, PSD şi UNPR, încît nu-i de mirare că i-a stat mintea-n loc de veneraţie după marele arivist care-a fost Adrian Păunescu. Dar intelectualii ce induc cu deliberare modele publice toxice în substanţa vitală a societăţii nu pot invoca circumstanţe atenuante. La Judecata de Apoi a scriitorilor, lui Eugen Simion cel imperturbabil va trebui să i se ruleze în replay pe ecranul minţii crucea de admiraţie pe care a lăbărţat-o la icoana porcului.
Articolul a fost preluat cu acordul autorului de pe http://laszloal.wordpress.com/2012/05/27/icoana-porcului/