ACUM.TV

Demonstratie impotriva amplasarii placii memoriale Horthy pe zidul Colegiului Reformat din Debretin

În ultimul timp,  paralel cu intensificarea manifestărilor naţionaliste şi antisemite din partea unor formaţiuni politice din Ungaria, asistăm la tendinţe de reabilitare a unor personalităţi politice controversate din perioada celui de-al doilea război mondial. Ultimul demers în aceaastă direcţie a fost fixarea unei plăci comemorative pe peretele Colegiului reformat din Debreţin în onoarea fostului conducător al Ungariei din perioada interbelică, Miklos Horthy. Această placă a fost pusă în 1938, încă în timpul vieţii guvernatorului Ungariei şi, a fost scoasă odată cu instaurarea regimului comunist. Ea a zăcut într-un depozit al Colegiului, iar acum conducerea acestuia s-a gândit să o pună la loc. Decizia a fost primită cu consternare de numeroşi oameni politici, organizaţii neguvernamentale, mişcări sociale cât şi de comunitatea evreiască din Ungaria. Reprezentanţii lor au organizat în faţa Colegiului din Debreţin o demonstraţie de protest, dar au fost contraţi de o demonstraţie a simpatizanţilor lui Horthy la care au participat şi reprezentanţi ai partidului de extremă dreapta “Jobbik”. (Contrademonstranţii au cântat Imnul Secuiesc) Întrebat dacă a dat acceptul pentru acest gest, primarul fidesziszt al Debreţinului, Lajos Kósa a declarat că este o chestiune internă a colegiului, unde primăria nu are nici un amestec şi dacă s-ar elimina monumentele tuturor personalităţilor controversate din istoria Ungariei, ţara pur şi simpliu  s-ar goli de monumente.

Miklós Horthy a fost şi este  o personalitate controversată. Conservator de dreapta, s-a aliat cu Hitler pentru a redobândi teritoriile pierdute de Ungaria prin tratatul de pace de la Trianon şi de teama comunsimului rus. A ajuns la conducerea Ungariei după eşecul  din 1919 al Republicii Sfaturilor, a închis ochii la acţiunile unor echipe ale morţii care-i vânau pe cei care au simpatizat cu comuniştii, indiferent dacă au fost vinovaţi sau nu, printre victime aflându-se un mare număr de intelectuali de stânga, evrei şi neevrei. A fost primul conducător de stat european care a introdus  oficial numerus clausus şi de la sfârşitul anilor 30- o serie de legi antievreieşti. Nu a acceptat cererea lui Hitler privind deportarea masivă a evreilor, dar a dat pe mâna germanilor aproximativ 25.000 de refugiaţi evrei care au fost masacraţi la Kameneţk Podolsk (Ucraina),  acesta fiind considerat primul genocid al Holocaustului.  A participat , alături de armata germană, la războiul antisovietic. În confruntările de la cotul Donului a pierit aproape în întregime armata a doua ungară, nepregătită şi neînarmată. Numărul militarilor ucişi s-a ridicat la 80.000, printre ei un mare număr de evrei din detaşamentele de muncă forţată, puşi la deminat, cu mâinile goale. După ocuparea  Ungariei de către armata germană, ]n martie 1944, Horthy a semnat decretul de deportare a evreilor la Auschwitz. Sub presiune internaţională, în iulie 1944 a oprit deportarea evreilor din Budapesta dar de-acum 400.000 de evrei, din Ungaria şi Transilvania de nord, fuseseră gazaţi  la Auschwitz-Birkenau. În octombrie 1944 a semnat un armistiţiu cu sovieticii, dar germanii i-au răpit fiul şi l-au arestat şi pe el, ducându-l în Bavaria. A fost apoi capturat de armata americană, închis la Nürenberg, nefiind acuzat niciodată de crime de război şi compărând numai în calitate de martor . Deşi atât Iugoslavia cât şi Ungaria i-au cerut extrădarea pentru a-l judeca, nu a fost predat, deoarece, potrivit unor informaţii, s-ar fi bucurat de prietenia unor importanţi oameni politici americani care l-au ajutat şi financiar. A murit în exil în Portugalia. Încercarea de reabilitare a lui Miklos Horthy a început imediat după 1990 când osemintele sale  au fost aduse în Ungaria şi înmormntate la Kenderes, locul lui de naştere . Înmormântarea a stârnit controverse dar, fiind o iniţiativă particulară, nu s-a intervenit. De atunci,  străzi şi pieţe din mai multe localităţi poartă numele lui şi, în mi multe locuri, au fost ridicate busturi ale lui Horthy, în Ungaria neexistând o legislaţie asemănătoare cu Legea 107/2006  din România privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii ( e drept că se aplică foarte rar).

O altă încercare de reabilitare care implică oarecum şi România este proiectul unor fundaţii maghiare din Transilvania de a reînhuma la Odorheiul Secuiesc, cu prilejul pelerinajului de la Şumuleu-Ciuc  la care participă sute de mii de maghiari catolici, a rămăşiţelor pământeşti ale scriitorului ardelean József Nyirő . Deputat în parlamentul de la Budapesta în timpul celui de-al doilea război mondial, Nyirő a fost o porta- voce şi a susţinut până la capăt regimul extremist nylaşist, instalat în Ungaria în octombrie 1944,  vinovat de moartea a mii de evrei care mai supravieţuiseră la Budapesta. Scriitorul a fugit împreună cu armata germană în Occident şi a murit în exil în Spania. Deşi Ungaria a cerut după război extrădarea lui pentru a fi judecat, a fost refuzată. Deshumarea şi aducerea osemintelor scriitorului la Odorhei se realizează cu ajutorul autorităţilor  de la Budapesta, personal a preşedintelui parlamentului, László Kövér.

În atmosfera actuală din Ungaria, cu frecvente manifestări rasiste, antisemite şi anti-rome, cu exaltări naţionaliste, încercările de reabilitare a unor personalităţi cel puţin controversate şi care, deşi nu au fost oficial condamnate, poartă răspunderea morală a unor crime imprescriptibile, vor crea grave confuzii în rândul generaţiilor tinere cărora le lipsesc mijloacele cu ajutorul cărora să poată face aprecieri obiective. Rezultatul tragic al unei astfel de situaţii ar fi ceea ce Hannah Arendt a denumit banalizarea răului. Şi acest lucru  nu trebuie să se întâmple.

Acest articol a fost publicat duminică, 20 mai 2012 la rubrica Extern.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.