S-a spus adesea, se spune şi, sper eu, se va mai spune multă vreme de aici înainte, că revista “Acum” e una antiromânească. În loc să vorbească despre marile realizări, despre indiscutabilele calităţi morale ale poporului roman, ea ar fi duşmănoasă, refractară, aservită unor interese obscure, finanţată ba de la Budapesta, ba de la Ierusalim, mai rar poate de la Moscova. În acest context, i-am propus directorului revistei ca, în cadrul rubricii Spune, să găzduim texte ale unor autori cunoscuţi care vehiculează în spaţiul public aceleaşi idei şi aceleaşi valori pe care Acum le promovează. Vom constata astfel că, cu secole înainte, unele nume, pe care inclusiv naţionaliştii români le rostesc cu reverenţă şi pioşenie, sesizaseră pericolul şi absurdul naţionalismului românesc. În debutul acestei serii de texte,îl aşezăm pe cel al lui Caragiale. Relativ cunoscut, Românii verzi este o savuroasă satiră. A, să nu uit… pentru românii verzi cărora textul li se pare anti-românesc, o explicaţie: Caragiale are sânge de grec, de-asta înfierează cu atâta putere bravul popor roman!
În 1901, Caragiale publica textul pe care îl vom reda integral în cele ce urmează. Între timp, România a păşit într-un alt secol, însă mofturile românului verde au rămas, în mare aceleaşi.
Românii verzi
I.L Caragiale
Spiritul de asociație, trebuie să constatăm cu bucurie, a luat un mare avânt la noi.
Numărul deosebitelor societăți române, pe față sau secrete, este astăzi aproape incalculabil.
Românul cît trăiește trebuie să fie membru în mai multe societăți; ba ceva mai mult, sunt români cari, chiar înainte de naștere, sunt membri în „Cornelia, societatea mamelor române pentru ajutorul mutual în caz de naștere”; iar alții, chiar după ce mor, continuă a fi membri activi în societatea de îngropăciune mutuală: în schimbul unei neînsemnate cotizațiuni, orice membru, la caz, doamne ferește, de moarte, are dreptul a fi îngropat cu muzica.
Ca orice român, am căutat și eu să fac parte din cât mai multe societăți. Până mai zilele trecute, eram membru la opt; astăzi, grație stăruințelor celebrului meu amic, eminentul pedagog Marius Chicoș Rostogan, am onoare a fi membru la nouă. A noua, cea din urmă, îmi pare mie că este societatea cea mai binevenită; ea răspunde la o mare și arzătoare necesitate națională. Cititorul se va convinge îndată cât de urgentă nevoie aveam de înființarea noii noastre societăți.
Dar să lăsăm pe promotorul înființării acestei societăți să vorbească…
„Noi, românii verzi, purcedem de la următoarele principii sănătoase de progres național:
A iubi neamul său e peste putință din partea aceluia care nu urăște celelalte neamuri.
Un neam nu poate avea vrăjmași în propriile sale defecte; vrăjmașii lui sunt numai și numai calitățile altor neamuri.
De aceea, un neam nu trebuie să-și piardă vremea a se gândi cum să-și îndrepteze defectele și cum să-și cultive calitățile; el are altceva mai profitabil de făcut: să le numere defectele și să le ponigrească sau d-a dreptul să le tăgăduiască altora calitățile.
Prin urmare, un neam trebuie să aibă veșnic groază de celelalte, deoarece existența unuia n-are altă condiție decât compromiterea completă a altuia.
De aci, necesitatea imperioasă a exclusivismului național celui mai extrem.
Bărbatul care are copii cu o femeie de alt neam, sau viceversa, crește la sânul lor niște monștri, cari jumătate vor iubi până la nebunie neamul în mijlocul căruia au văzut lumina, iar jumătate îl vor urî cu înverșunare.
Să ferească Dumnezeul străbunilor noștri pe orice român sau orice româncă să dea naștere la așa specimene teratologice!
Acestea sunt principiile cari ne-au călăuzit când am pus bazele noii noastre societăți.
Noua noastră societate este chemată să deștepte spiritul public național, solidarizând pe toți românii; de aceea sperăm, nu! nu sperăm, suntem siguri că toți românii – și când zicem toți românii înțelegem nu pe toți levantinii, cari se dau drept români, ci pe românii adevărați – se vor grăbi să se-nscrie împreună cu familiile lor în rândurile noastre.”
După această esențială expunere de motive, ne grăbim a da aci, în strâmtul spațiu de care dispunem, câteva extracte din
Statutele societății „Românii Verzi”
Cap. I – Despre numele, membrii și emblema societății
Art. 1 – Se înființează în România o societate română cu numele de „Românii Verzi”.
Art. 2 – Oricine poate face parte din această societate, fără deosebire de sex, de etate sau de coloare politică, dacă este român sau româncă verde.
Art. 3 – Emblema societății va fi un român verde zdrobind falnic cu călcâiul său șearpele străinismului, care scrâșnește și țipă.
Cap. II – Despre datoriile membrilor societății în genere
Art. 4 – Membrii de orice sex și etate ai societății „Românii Verzi” sunt datori să urască tot ce e străin și tot ce e de la străin, tot ce nu e român verde sau tot ce nu e de la român verde.
Urmează apoi mai multe articole unde se enumără cu de-amănuntul tot ce nu este verde românesc și care trebuie sistematic respins de orice membru al societății, ca, de exemplu, sentimente neromânești, tendințe și idealuri neromânești, arta neromânească, idei și spirit neromânești.
Apoi:
Art. 9 – Se exceptează de la această regulă capitalurile neromânești.
Statutele prevăd înființarea unui organ de publicitate al societății cu titlul de Românul Verde, pus sub direcțiunea unui comitet de 40 membri, iar comitetul sub președinția eminentului meu amic, M. Ch. Rostogan.
În acest comitet nu vor putea figura mai mult de jumătate membri nevârstnici. Ziarul Românul Verde va fi redactat de toți membrii societății: fiecare membru, indiferent de vârstă sau sex, va fi dator a colabora măcar o dată la lună cu un articol de fond.
Se-nțelege de la sine ce idei e chemat să propage Românul Verde.
Mai departe, statutele arată că îndată ce societatea „Românii Verzi” va număra o sută de membri, se va declara constituită și va proceda la alegerea comitetului.
Cap. III – Despre datoriile membrilor minori ai societății
Art. 30 – Membrii minori ai societății, indiferent de etate și de sex, sunt datori a fi cât se poate mai curați.
Art. 31 – Ei sunt datori a asculta pe părinții lor de ambe sexe, de preferință pe acei cari sunt membri activi ai societății.
Art. 32 – Acei care urmează la școală nu pot, sub nici un cuvânt, să se joace cu conșcolari străini; ei trebuie să se joace numai cu conșcolari români verzi, de preferință cu membrii activi ai societății.
Art. 33 – Membrii minori ai societății sunt obligați a obținea note bune numai la profesorii români verzi, de preferință la acei cari sunt membri activi în societate.
Cap. IV – Despre datoriile membrilor de sex feminin
Art. 40 – Membrele societății sunt datoare să fie virtuoase ca niște matroane romane.
Art. 41 – Membrele societății sunt datoare să devie bune mame române.
Art. 42 – Ele sunt datoare a naște copii sănătoși după preceptul străbun: mens sana in corpore sano.
Art. 43 – Membrele societății cari sunt încă june domnișoare sunt datoare să se mărite numai cu români verzi, de preferință dintre membrii activi ai societății.
Art. 44 – La cazul când o jună domnișoară s-ar mărita cu un român verde, care însă nu face parte din societate, este datoare a-l înscrie imediat printre membrii activi.
Art. 45 – Îndată ce o membră devine mamă, ea este datoare să-și înscrie imediat copilul în Societatea „Românilor Verzi”.
Art. 46 – Membrele societății sunt datoare a-și boteza copiii cu nume străbune ca Reea-Silvia, ca Tiberiu, ca Cicerone, ca Caracala, ca Cornelia, ca Catone etc.
Art. 47 – Membrele mame sunt datoare să dea copiilor lor o educație maternă în limba maternă. Sub nici un cuvânt apoi, nu-i slobod să încredințeze educațiunea copiilor la alte guvernante decât românce verzi.
Art. 48 – Ele sunt datoare a da singure să sugă copiilor, alăptându-i în același timp cu sentimente și idei de român verde, conform statutelor de față.
Art. 49 – În cazul când un membru nu ar avea lapte sau, întâmplător, nu i-ar fi sfârcul mamelelor perforat, sau s-ar gâdila prea tare, sub nici un cuvânt nu va putea lua o doică străină, care ar da copilului să sugă lapte străin, alăptându-l în același timp cu sentimente și idei străine; ci va fi datoare să ia o doică româncă verde, de preferință o membră activă a societății.
În capitolul despre membrii de sex masculin ai societății, statutele impun aceleași obligațiuni și taților ca și mamelor, afară, se-nțelege, de obligațiunile privitoare la alăptare.
Se înțelege că orice abatere de la îndatoririle statutelor atrage după sine: întâia oară un avertisment, a doua oară o amendă și a treia oară excluderea, în ședință plenară, a membrului vinovat, din societatea „Românilor Verzi” și declararea lui ca străin de neam.
Abaterea de la îndatoririle privitoare la alăptare atrage după sine de la întâia oară pedeapsa excluderii.
Draga domnule Ivancu,
Si eu sint acuzat mereu ca sint anti-roman, doar din cauza ca am declarat ca romanii au talent, de fapt, un singur talent. Sa fure. S-au jignit romanii la culme. Insa altii sint mai rai ca mine. Acum ca in Romania s-a descoperit ca romanii se trag din daci, raii de anti-romani care au publicat asta: http://www.patriotism.md/?p=8569 isi maninca ideile 🙂
Despre romanii verzi am zis ca sint noua garda de labagionari si am fost acuzat de anti-romanism.
Dar eu de fapt iubesc Romania si o satirizez pina cind ea se face mai buna sau eu o sa mor. Cred ca eu o sa mor intii si vor trece mii de ani pina cind ea o sa fie mai buna.