Promovabilitatea examenului de Bacalaureat (exprimata in procente) in ultimii zece ani.
Motto:
„E inadmisibil ca nişte cetăţeni ai României să nu aibă acces la studiile superioare doar din cauză că nu ştiu să scrie sau să citească. Vrem învăţământ şi manuale universitare într-o limbă pe care şi analfabeţii să o poată înţelege. Nu e vina lor că sunt analfabeţi, aşa s-au născut, nu au ales să fie în felul acesta”.
Ințelepciune populară “cristalizată” in timpul “Educației Gratuite”
Din 1989 pana astăzi, la frâiele Ministerului Educatiei s-au perindat 15 persoane, patru dintre acestea detinand multiple mandate: Andrei Marga, Ecaterina Andronescu, Alexandru Athanasiu, Daniel Petru Funeriu.
In mod cu totul remarcabil, Ministerul “Educației Gratuite” a functionat in acest interval sub 6 nume diferite, in ordine, cronologica: “Ministerul Invatamantului”, „Ministerul Educatiei Nationale”, „Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului”, ” Ministerul Educatiei Cercetarii si Inovarii”, „Ministerul Educatiei Cercetarii si Sportului”.
Observați va rog un lucru remarcabil (prin hilaritatea sa): recent, “Inovarea” a fost inlocuita cu … “Sportul” – poate “catindeaza” si vreun oier fotbalist?.
Dar sa nu ne pierdem in detalii formale. Sa revenim la “Roadele” “Educației Gratuite”.
In ultimii douazeci de ani, nici o Universitate din Romania nu s-a regasit intre primele 300 figurand in clasamentul Shanghai (detalii asupra criteriilor de alcatuire a acestui clasament pot fi gasite aici http://www.duke.edu/~myhan/feng.pdf-veți observa ca producția stiintifica, “Academic Output”, are o pondere 40 %).
Acest “Academic Output”, datorita ponderii sale semnificative, explica in mare parte aceasta mediocritate academica pe care o tot ascundem sub preș.
Deci, ce se publică în lumea academică a “Educației Gratuite”?
Daca rasfoiești CV-ul multor universitari (nu generalizez, știu ca exista exceptii, deci nu va enervati prematur Dlor rectori!) ce gasesti?
Peste 80 de publicații, 20 de carti scrise, minimum. Impresionant, nu-i asa? Tradiție Academică veti spune! Da, dar numai daca sunteți un observator neavizat. La o a doua privire ceva mai avizată… realizezi natura “publicațiilor”:
(1) acte de congres- fara “peer review”, doar cu taxa de participare la congres platita din banii contribuabilului.
(2) articole in “Analele Universitatii X” -adica aprobate si evaluate de … tipograful șef, care dupa ce a primit un pachet de tigari Kent, a recunoscut imediat valoarea publicației si “i-a drumul la tiparniță”.
(3) carți precum: “Îndrumator de Laborator”, “Lecții de Fizică”, “Mecanica Cuantică a Cosorului lui Moceanu” sau alte aiureli de obicei compilate (de multe ori cu greseli) din texte consacrate (o clipa, ajungem si la plagiat, va rog sa aveți rabdare). Adică publicate tot… “loco” și … cu același comitet de lectură (dar alte pachete de Kent, desigur).
In concluzie, asa zisele publicații trecute in CV-urile stufoase ale multora sunt doar o varza pseudo-academică rasplatită generos din … bani publici – adică din impozitele Dvs..
Deci, cu partea imaginii internaționale si a “cercetării” tocmai vazuram că… nu prea merge.
Dar partea cu “Educația” – poate măcar asta “merge”?
Pai… “mitul urban” clasic spune ca “Educația Gratuită” e superioara oricarei alte forme de educatie: trecută, prezentă si viitoare. Astfel, noi romanii suntem „mult mai bine pregatiti” decat… occidentalii (iar ei, roși de neagra gelozie, nu prea ne recunosc diplomele!).
Pai … cum de ce suntem noi mai buni? Fiindcă noi avem mai multe medalii de aur la Olimpiadele Internaționale decat americanii, canadienii, germanii, francezii etc., fiindca noi suntem mai buni la “teorie” etc. Desigur, nimeni nu analizeaza in profunzime cât de reprezentativi sunt acesti tineri exceptionali pentru ceea ce, in mod “statistic” numim “Educația”.
De fapt Olimpicii nu sunt deloc reprezentativi pentru “Educația Gratuită”, ei sunt tocmai aceia ce o pot… “submina” . Motiv pentru care ii aruncăm peste granita imediat dupa ce și-au depus cuminți medaliile de aur, fiindca ne pot “încurca”. Exista maximum 100 de astfel de tineri extraordinari, în fiece an. Puteti compara aceasta suta a excelentei intelectuale cu … numarul subiectilor “Educatiei Gratuite”, adica a mediocritatii oficializate “prin lege”? Eu nu. Si, chiar credeti ca performanta lor se datoreaza in mod inechivoc “Educatiei Gratuite”? Eu nu. Si am un motiv foarte serios. Am fost candva Olimpic la Fizica desi nu imi respectam (din punct de vedere profesional si, de multe ori nici din punct de vedere moral) profesorii de Fizica (cu mici excepții, desigur) si le demonstram cu orice prilej (si cu zambetul pe buze de fiecare data fiindcă eram și foarte politicos și foarte modest) ca le lipseste inspirația, ca sunt conventionali si plictisitori in “fizica” lor, ca nu inteleg poezia “fizicii” si ca tot ce pot face ei eu pot face mai bine – oof, ajungem din nou la “modestie”, stiu ca va irita subiectul si inteleg si de ce dar … asta este!.
Astfel, daca am reusit totuși sa fac câte ceva (au existat cel putin zece elevi ce au “facut” si mai bine decat mine, fiindca erau mai buni!), a fost doar propriul meu efort si puterea de a face fizica pentru 24 de ore fara pauza. Nopțile mele pierdute cu lectura, calcule interminabile, dubii, temeri, intrebari. Si, desigur, Domnisoara T. ce ma incuraja in permanenta radiind aceesi magie precum ecuatia lui Schrodinger, precum … Fizica insasi! Si, sa nu-i uit pe batranii mei ce mi-au incurajat aceasta pasiune si mi-au acceptat fara rezerve modul de viata “autist” (pentru corifeii “Educatiei Gratuite”): “Fa ce vrei dragule, nimeni nu are nevoie de Fizica in lumea asta mizerabila, ai sa suferi dupa, dar daca nu vrei si tu sa fii economist si ai ales sa stai cu capul in nori, cu Fizica ta… este alegerea ta – incearca totusi sa te culci macar la 5 dimineata, poate termini tu calculele pana atunci – eu iti dau ceva de mancare cand te trezesti, dragule…”.
Ati regasit undeva … “Educatia Gratuita” in povestea asta? Eu nu – am regasit doar doi batrani iubitori si o pasiune ajunsa la limita spiritului “de fronda” pentru mediocritatea corupta din jurul meu. Asadar eu , personal, nu datorez absolut nimic “Educatiei Gratuite”. Si nu cred ca eram singurul.
Daca scoatem acum si Olimpicii de pe lista … “succeselor” “Educatiei Gratuite”, ce mai ramane?
Pai… ramane, de exemplu, Bac-ul de anul trecut ce reflecta statistic performanta celor ce nu erau Olimpici, deci a majoritatii. Asta asa, pentru a schimba registrul acestui articol intr-unul…. “comic”. Promovabilitatea a coborat la rușinosul nivel national de 44.47% (vedeti graficul de mai sus).
Asa cum se intampla de doua mii de ani si ceva in spatiul “mioritic”, o “esplicatie” a fost imediat gasita: a fost vina ministrului “Educatiei Cercetarii si Sportului”, Daniel Funeriu. Fiindca a luat o masura nepopulara ce a … intimidat aspirantii la cartonul “Educatiei Gratuite”: a cerut instalarea de camere video in salile de examen si prezența forțelor de ordine. Astfel, frauda la examen fiind declarata in mod oficial delict, elevii s-au “intimidat”, nu au mai reusit sa copieze cum trebuie (si cum o faceau cu concursul supraveghetorilor ametiți cu “atenții” ca sa inchida ochii) si iaca-ta ca s-a petrecut boacana. Evident, Daniel Funeriu a fost executat in mod sistematic de “Mass Media”. Si chiar asa, cum isi permite acest Domn scolit in institutii prestigioase ce a publicat articole stiințifice in “amaratele” de reviste Nature si Proceedings of National Academy of Science (alo, “Educatia Gratuita”, ați auzit cumva de aceste reviste?) sa tulbure obiceiurile mioritice ale “Educatiei Gratuite”? Ce tupeu ordinar! Cum isi permite acest ministru arogant sa interzica sportul national romanesc, furatul? Asa, ca si-a pierdut mandatul…
Avem acum un ministru plagiator, Dl Ioan Mang, despre care nu se stie daca a publicat vreodata ceva “pe bune” . Dar care nu accepta nici in ruptul capului ca a plagiat. In sfarsit, “Educatia Gratuita” si-a dat arama pe fața, daca mai era nevoie.
Pentru starea actuala a “Educației Gratuite”…, ati ghicit, “esista o esplicatie”, de fapt mai multe. Si le voi demonta pe fiecare, bucata cu bucata, in randurile de mai jos.
Se “esista” o “esplicatie” – fiindca “este mai multe”!
Prima “esplicatie” –Lipsa de fonduri, adica “nu e bani!”
Nu exista suficiente fonduri pentru a face cercetare de performanta (asa ca ii plagiem pe altii, dupa care devenim … “Ministru”). FALS. Exista de fapt suficiente fonduri disponibile pentru a face cercetare “pe bune”. De exemplu, fondurile europeene, proiectele internationale de colaborare finantate anual de Agence Nationale de Recherche (ANR) din Franta, de Deutschen Forschungsgemeinschaft (DFG) din Germania precum si alte organisme. Cum se obtin astfel de finantari? Se scriu proiecte valabile, ce pot satisface exigenta referentilor. Adica, exact cum se intampla in lumea cercetarii de peste tot, banii nu pica din cer si trebuiesc justificati prin proiecte de valoare ce produc publicatii in reviste cu factor de impact ridicat.
Cunosc personal si in detaliu istoria unui esec in atragerea de fonduri, la Universitatea Dunarea de Jos. Directorul Centrului de Cercetare Paul Pascal din Bordeaux intentiona prin anii 1999-2000 sa infiinteze in Galati un laborator franco – roman de cercetare specializat pe Fizica si Chimia Mediilor Disperse, pe scurt, coloizi. Se subintelege ca laboratorul franco-roman urma sa fie dotat integral de partea franceza (deci, existau fonduri!).
Galatenii trebuiau doar sa se ocupe de partea administrativa (hârtii, autorizatii de la Primarie, Consiliu local etc.) iar universitarii galateni trebuiau numai sa asigure spatiul pentru laboratoare si sa cada de acord asupra unui plan comun de cercetare serios ce poate justifica investitia partii franceze.
Desi fondurile erau disponibile, proiectul s-a impotmolit de la bun inceput – mai exact, nu a demarat. Au urmat negocieri interminabile. Seful Catedrei de Fizica de la acea vreme, Cosma Tudose, a fost in “vizita de lucru” la Bordeaux in acest scop, dar nu prea a avut timp sa viziteze laboratorul francez sa vada cum se face treaba pe acolo, fiind ocupat cu cumparaturile la “solde” – deci, stiintific vorbind, nu s-a lipit nimic de el!
Bravii “universitari” galateni au realizat in final ca treaba este “pe bune” si ca francezii nu au de gand sa isi arunce banii pe fereastra, asa ca si-au pierdut in final interesul.
Principiul a fost simplu: daca nu merge golania academica, nu ne bagam. Ce rost are sa ne complicam viata? Ori e “Educatie Gratuita”, ori nu e? Pai este!. Rediscutand subiectul anul trecut cu fostul director al laboratorului francez, am ajuns impreuna la concluzia ca poate este mai bine ca proiectul nu a demarat: “universitarii” galateni aveau mai intai nevoie de o schimbare profunda a mentalitatii inainte de a putea participa in mod corect, echitabil si etic la un proiect de o asemenea anvergura. Personal, am avut mare noroc ca proiectul a cazut: eram printre cei ce trebuiau sa lucreze in acel laborator!
Coruptia sau mai degraba golania academica (mita la examen, aranjare de posturi, angajarea intregii familii etc.) este explicata in mod invariant prin… salariile mici (comparativ cu cele occidentale, desigur). Chiar daca m-as abtine sa-i intreb daca productia lor academica ar putea justifica o retributie lunara neta de 3000 de euro (de exemplu), nu pot sa ma abtin sa intreb de ce nu raporteaza nimeni salariile academice la … costul real al vietii din Romania? Daca ar avea cineva onestitatea sa calculeze acest raport, ar intelege imediat ca un universitar din occident, in medie, nu se scalda in bani. Uneori, chiar dimpotriva. De exemplu, in buzunarul unui tanar conferentiar francez intra in medie 1500 € din care plateste 600 € doar pe chirie (un apartament modest de doua camere, la bloc, in provincie, nu vorbesc aici de vile pariziene) plus in jur de 300 € pentru caldura, electricitate, gaz si telefon. Adica, una peste alta, mai bine de jumatate din tot ce castiga. Cum stau lucrurile cu asa zisii nostri „Academicieni” plagiatori? Desigur, nu au nici un interes sa ne spuna dar eu inclin sa cred ca raportul este cu totul altul.
In final, nu accept nici aceasta parte a “esplicatiei” – o consider fie prosteasca, fie rau intentionata, fie ambele.
A doua “esplicatie” – liderii sunt corupti! (se subintelege, “noi suntem” OK)
Al doilea mit urban se refera la corupția liderilor “Educației Gratuite”. Așadar, daca liderii ar fi OK, totul ar fi OK, ei sunt problema. Soluția imediată, in cazul in care aceasta “esplicatie” ar ține ar fi să… teleportăm de pe Marte niste lideri mici de statură, verzi, cu ochii cat cepele (ca să vadă mai bine coruptia și să o elimine in mod instantaneu cu un fascicol laser). Problema este că nici teleportarea si nici zborul la viteze superluminice nu au fost inventate incă si, chiar daca ar fi fost inventate, valoarea de adevăr a acestui mit urban este de fapt… nulă.
Politicienii, inainte de a deveni politicieni, trăiau printre muritorii de rând. Impartașind exact aceeași mentalitate cu aceștia. Politicienii reprezintă in acest sens o clasă de echivalență a celor ce i-au ales iar moralitatea pe care le-o reproșăm astăzi nu reprezinta altceva decât media statistică a propriei noastre moralitați. Astfel, politicienii nu pot fi mai buni decat cei ce i-au ales.
Și asta in baza unui principiu elementar: Nimeni nu poate sări mai sus de propriile urechi!
Epilog:
Daca priviți inca o data graficul de mai sus si daca recitiți măcar un singur paragraf din textul de mai sus (pe care îl puteți alege la întamplare), veti realiza ca număratoarea inversă a „Educației Gratuite” a început. In situația in care Bacalaureatul nu poate fi promovat de nici macar jumatate dintre candidati daca frauda la examen nu este tolerată, in situația in care însuși ministrul Educației nu este decat un plagiator ridicol, colapsul total nu este decat o chestiune de timp.
Exact asa cum pare sa indice panta descendenta din graficul de mai sus.
Tic, Toc, Tic, Toc, Tic, Toc…
Promovabilitatea la Bacalaureat nu ar fi inregistrat niodata un procent mai mare daca s-ar fi aplicat metodele de „intimidare” si supraveghere video prezente la examenele de anul trecut.. adevarul e ca traditia s-a format inca de pe vremea „epocii de aur” cand exista o asa zisa concurenta intre scoli si licee, iar pe de alta parte, tinerii absolventi nu trebuiau sa zabovesca sau sa fie „incetiniti” prea mult pe bancile scolii, dupa terminarea timpului alocat formarii ca oameni si educarii.. vrind nevrind, erau expulzati fara mari pretentii pentru a servi si a potoli foamea profunda a santierelor, fabricilor si uzinelor patriei..
D-le Burghelea! Atzi prezentat situatia educatiei gratuite (nici cea negratuita,nu ar peforma mai mult).Dar care ar fi solutiile care sa aseze invatamantul romanesc pe un loc onorabil,asha cum a fost candva invatamantul matematic din Iasi!(inaimte de epoca de aur !).In epoca de aur s-a tzinut la Bucuresti un congres de matemateca, cu un invitat de onoare francez, Jaque Hadamar,care intreba comitetul de organizare:Dar unde este D-ul Mangeron Dumitru, de la Iasi?Profesorul Mangeron Dumitru, este cel care prin lucrarea sa „Locurile geometrice ale acceleratiilor si conhoidelor de ordin superior” a permis sovieticilor sa lanseze primul satelit, drept care a primit de la Academia Sovietica multzumiri deosebite !Oficialitatile vremii,insa, nu-l agreau pe Mangeron din motive politice ! Am facut aceasta digresiune, pentru a indica unul din motivele pentru care invatamantul romanesc schioapata pe ambele picioare:lipsa MODELELOR de urmat ! Un alt motiv al invaliditatii invatamantului romanesc, este mentalitatea parintilor, ca potzi trai mai bine daca nu invetzi ci ca e mai bine sa te descurci,conform modelului dat de Dvs. cu „oierul sportiv”! Al 3-lea motiv este sa obtzii o stare materiala buna, fara sa te omori cu munca ! Mentalitatea: „Invatza si o vei duce bine” , nu se prinde la romani.Stiu ca in Japonia, copii de la 4 ani sunt testatzi pentru aptitudini de urmat in viatza. Stiu ca in cele mai sarace familii de evrei, cuvantul de ordine al parintilor este :Invatzatzi, ca sa ajungetzi cineva !.
Mai ramane si selectia copiilor dupa aptitudini, pentru locul lor in viatza activa ! Cine e bun pentru stiinta, sa faca stiinta, cine e bun pentru munca de specialist,sa fie specialist,cine are darul inovarii,sa inventeze, cine nu-i bun la toate cele enumerate mai sus, sa munceasca, nu-o rusine ! O societate bine educata,are nevoie de cat mai multi oameni la locul lor !
Atzi prezentat situatia educatiei gratuite (nici cea negratuita,nu ar peforma mai mult). dixit Pincu Svartz (de ce și-o fi târând după el titlul „ing”, probabil o altă deformație de epocii de aur).
În Marea Britanie, an de an, în clasamentul rezultatelor de la GSCE (examenul susținut la 16 ani) și A-level, școlile particulare, unde se plătește taxă, sunt plasate pe primele locuri. Și, deși reprezintă doar 7% din totalul elevilor (18% la cei din ultimele două clase de liceu), absolvenții școlilor particulare reprezintă 45% din totalul celor admiși în primul an la universitățile Oxford și Cambridge.
Stiu ca in Japonia, copii de la 4 ani sunt testatzi pentru aptitudini de urmat in viatza. dixit același Pincu Svartz.
Îi recomand acest articol http://www.japantimes.co.jp/text/ed20070615a2.html ca să vadă care sunt doar unele din efectele acestor testări.
Domnule Clej,daca nu intzepatzi zilnic pe cineva, nu va simtzitzi bine! Sunt de acord cu Dvs.ca in epoca de aur, majoritatea isi tarau titlurile universitare, dar au fost si oameni care le-au justificat prin activitatea lor.Deaceea ar fi mai indicat ca diplomele, sau titlurile,
sa fie acordate la sfarsitul carierei si nu la inceputul ei !
Revenind la subiectul prezentat de D-l Burghelea, reafirm ,chiar dupa ce am citit lucrarea despre sinuciderile din Japonia,pe care mi-atzi recomandat-o, ca unde nu e talent, nu ajuta nici un fel de educatie.Doar in armata, cantitatea de sudoare varsata la antrenamente,este definitorie.In cercetare, in inovare, in orice activitate de creatie, este nevoie si de educatie, dar esential este talentul,inspiratia, si intuitia.Si rolul educatiei este doar sa le scoata la lumina!(la cei care le au).
Oricum,urmaresc cu atentie, toate articolele din ACUM, fara sa vanez vre-o inadvertenta, pentru ca ma intereseaza fondul !!
Recent, fostul Ministru al Educatiei Si Cercetarii Ecaterina Andronescu, a declarat ca instalarea camerelor de supraveghere video in salile de examen „umileste” cadrele didactice supraveghetoare. Fiindca astfel, este pusa la indoiala capacitatea cadrelor didactice de a preveni frauda (mai exact, copiatul cu fituici, cu sisteme hands-free precum si „colaborarea” in timpul examenului).
Desigur, despre coruptia unora dintre supraveghetori, nici o vorba. Subiectul decadentei morale a „Educatiei Gratuite” este evitat cu grija. In paginile Acum noi nu il evitam. Din contra, prezentam faptele asa cum sunt si demontam sistematic miturile urbane ale „Educatiei Gratuite” ce trag in continuare societatea romaneasca la fund mai abitir decat un bolovan.
Si fiindca veni vorba despre coruptia unor cadre didactice si necesitatea monitorizarii video, aruncati va rog o privire pe acest link pentru a va face o idea despre moralitatea cadrelor didactice ce se simt „umilite”:
http://www.ziare.com/articole/profesor+arestat+mita+bacalaureat
Domnule Svartz, in primul rand vreau sa salut faptul ca ati abandonat titlul „ing.”.
In al doilea rand, tocmai pentru ca sunt interesat de fondul acestui articol v-am demonstrat cun un exemplu din tara in care locuiesc ca exista, contrar a ceea ce sustineti dumneavoastra, o diferenta intre educatia „gratuita” si cea cu plata. Calitatea costa bani si educatia nu face exceptie. De altfel gratuitatea educatiei este o iluzie, dar asta e alta discutie.
In legatura cu testarea copiilor de 4 ani in Japonia v-am sugerat ca astfel de politici nu sunt fara consecinte ca raspuns la care v-ati lansat intr-o tirada din care nu pricep mare lucru.
De altfel, domnule Svartz, eu consider ca aceste luari de pozitie ale dumneavoastra sunt legate de o anumita nostalgie pe care o aveti pentru perioada comunista, nostalgie care transpare oricat ati vrea dumneavoastra sa o mascati.
Banuiesc ca o astfel de nostalgie nu e neaparat una de sorginte ideologica, ci mai degr aba una de regret pentru o perioada cand, ca „toavrasul Svartz” erati o persoana importanta si nimeni nu indraznea sa va contrazica sau sa va atraga atentia ca ceea ce spuneti e fie gresit, fie chiar n-are nicio legatura cu realitatea.
Decadenta morala a „Educatieie gratuite” are o explicatie foarte simpla:saracia ! Cadrele didactice corupte (atatia cat sunt) sunt foarte prost retribuite, cu salarii de 300-500 E/luna,iar corupatorii,in majoritate saracii care vor sa le asigure copiilor o viatza mai buna,profita de aceasta posibilitate ! Si de fapt decadenta morala datorata saraciei, cuprinde aproape toate domeniile de activitate din Romania.Eu, ca simplu cetatean , nu vad decat o singura solutie pentru eradicarea coruptiei:Legi foarte aspre, si Aplicarea fara discernamant a acestor legi.Si nici un fel de imunitate, pentru nimeni ! Vin alegerile, si deruta populatiei nu a fost niciodata atat de mare, ca acum, pentru ca cetatenii cinstiti, nu stiu pe cine sa voteze ,de fapt nici nu au cu cine sa voteze !
Domnule Clej, nu este corect sa faceti presupuneri despre cineva, decat daca il cunoastetzi bine.
Cand Dvs. vi se spunea „tovarasul Clej” mie mi se adresau cu „Domnul Sfartz”.Sistemul Dvs. de a pune etichete,face parte din Educatia Gratuita.
Domnule Sfartz,
In paragraful intitulat „Prima “esplicatie” -Lipsa de fonduri, adica “nu e bani!” al articolulului de mai sus, tocmai am argumentat ca nu saracia este de vina. Adica nu saracia materiala, poate cea a mentalitatii. Saracie pe care eu o numesc provincialism primitiv. Si va spun din proprie experienta. Pe cand eram tanar cadru didactic (cred ca aveam vreo 23 de ani) marea majoritate a colegilor mei erau corupti, provinciali, barfitori, intriganti, amatori de „aranjamente” fara a fi neaparat… saraci. Adica nu neaparat saraci material, cu duhul poate. Cred ca de fapt, „saracul” eram eu: fumam Carpati, umblam cu pantofii scalceiati si … afisam „spirit de fronda”, adica tratam cu dispret intrigile si coruptia pe care o intretineau ei. Deci, nu. Nu saracia materiala i-a facut ceea ce sunt. Personal, am auzit „esplicatia” ca „nu e bani” prea des. E timpul sa ne intoarcem la o introspectie morala mai serioasa.
Cadrele didactice din Romania se simt „umilite” datorita camerelor de supraveghere video din salile de examinare? Cred ca, din cele pe care le-am trait de-a lungul anilor mei de scoala, acele cadre didactice se simt mai degraba „stanjenite” pentru ca nu pot sa se bucure in liniste de cele cateva ore de examen, timp in care unii citesc ziare, altii isi beau cafeluta, facandu-se ca nu vad si nu aud forfota celor care copiaza de zor….
In Canada am avut ocazia sa dau multe examene in scris, examene supravegheate cu mare strictete de catre cadre didactice. Nu exclud posibilitatea ca unii sa incerce si sa si reuseasca sa copieze. Asta insa e exceptia, nu regula. Si stiti de ce? In primul rand datorita educatiei, a mentalitatii sanatoase care este insuflata copiilor din primii ani de scoala. Copiatul atrage dupa sine nu doar sanctiuni scolare, dar mai ales morale!
In Romania e nevoie de schimbarea mentalitatii, in primul rand. Acesta trebuie sa fie principalul scop al sistemului de invatamant, la ora actuala.
Am sustinut examene cu studentii in Canada (8 examene „mari”, de an, la Ecuatii Diferentiale), in Germania (un curs dificil, bazat mai mult pe notele mele de cercetare – deci oarecum greu de asimilat) si la Scoala Politehnica din Nantes un curs cam la fel de dificil si neconventional. Nu mi s-a intamplat ABSOLUT niciodata sa observ nici cea mai mica tendinta de frauda (copiat, comunicat, schimbat de fituici). Si, fiindca era de la sine inteles ca frauda nu este tolerata, nici macar nu mi-am avertizat studentii inainte de examen! Deci, era in natura lor sa incerce sa faca totul „pe bune”. Incidente? Da, am avut cateva. Mi s-a intamplat sa-mi izbucneasca in plans o studenta, fiindca subiectele erau prea grele. Am calmat-o, mi-am sunat secretara, i-a adus o cafea si un pahar de apa minerala. Eu i-am explicat pe soptite (ca sa nu deranjez restul studentilor ce redactau teza de sfarsit de semestru) ca nu este sfarsitul lumii si daca nu reuseste sa treaca acum, ii voi oferi ore de consultatie cu celelalte grupe. I-am explicat ca daca vrea cu adevarat sa invete si sa treaca, va trece fara probleme. Si a trecut. Cu nota buna chiar! 70 din 100 adica ceea ce, avand in vedere dificultatea cursului, este mai mult decat meritoriu! Si nu a trebuit sa fure, sa copieze. Si nici eu nu a trebuit sa primesc vreo atentie. Desi, am fost rasplatit. Am castigat un prieten – eu si Domnisoara plangacioasa cu pricina ne scriem inca felicitari de sarbatori! Deci, da, se poate!
Si pentru a ramane pe subiectul onestitatii la examene si nevoia de camere video in lipsa acesteia, inca un exemplu.
In Institutul de Cercetare Weizmann se practica asa zisele „Take Home Exam”. Iti iei subiectele de examene si ai 24 de ore sa le rezolvi unde vrei tu si folosind orice surse vrei tu. Este de la sine inteles ca nu vei incerca sub nici o forma sa colaborezi cu alti studenti, iar profesorii au incredere in tine. Personal, am rezolvat examenul de Advanced Quantum Mechanics petrecand o noapte pe … plaja Palmahim (perfect „ambalat” intr-un sac de dormit si cu o lanterna inauntru, ca sa pot scrie si citi – ce vremuri!), de langa Rehovot. Ce credeti, astfel de examene ar putea fi organizate in Romania in acelasi fel?
Daca nu, ne spuneti si de ce? Putem sa punem in final punctul pe i – lipsa de moralitate, provincialismul si primitivismul ce rod Romania actuala mai abitir decat un cancer? Stiu, irita pe multi aceasta discutie. Dar odata tot trebuie sa o purtam, daca vrem sa schimbam ceva.
Si eu am dat un astfel de examen – de tip Take Home, in anul V (1976), la Fizica Metalelor, cand titularul cursului dr. Mircea Crisan, pe atunci lector la UBB, ne-a dat fiecaruia datele de pornire si rezultatele unor articole luate din revistele straine de fizica. Am avut la dispozitie 24 de ore sa gasim calea de a ajunge la rezultat. A fost cel mai greu examen din viata mea. Eram sapte colegi la sectia de Fizica Corpului Solid (asa numita sectie de cercetare) si numai unul a luat nota maxima. Eu am luat un 8 pentru care am muncit mai mult decat pentru toate celelalte note de 10 din anul V. Sincera sa fiu, atunci eram cam nemultumita de modalitatea de examinare si abia peste ani am ajuns s-o spreciez.
De copiat s-a copiat de cand lumea. Fituicile nu au fost inventate in veacul XX. In schimb un profesor inteligent poate gasi modalitatile de verificare a capacitatii elevului sau studentului, a modului sau de judecata, chiar cu cartile pe masa. Atunci ramane doar pericolul copiatului de la vecinul de banca si asta se poate elimina prin asezarea adecvata in sala. Cu munca si inventivitate, un cadru didactic bun poate sa dejoace si sa descurajeze tentativele elevilor de a copia, fara a face pe jandarmul si fara a-i umili.
In lumea normala, adica opusul lumii „Educatiei Gratuite”, profesorul nu trebuie sa isi faca griji relativ la corectitudinea examenului. Fiindca elevii traitori in aceasta lume normala nu au absolut nici un gand(statistic vorbind) sa copie. Tocmai fiindca sunt … normali. In University of British Columbia s-a inregistrat o singura aparenta tentativa de frauda (soldata cu exmatricularea imediata si fara drept de apel a studentului) in ultimii zece ani…nimic mai mult. Si fara camere video.
Deci, „munca si inventivitatea” cadrului pot fi folosite in alte scopuri. Si cei din lumea normala chiar o fac: publica articole de valoare. Adica exact ce nu prea reusesc sa faca cadrele mioritice. Fiindca, dupa cum scriam in articol, „se esista o esplicatie care este mai multe”!
Eu am facut facultatea in SUA. La primul meu examen de analiza matematica,profesorul ne-a spus ca putem aduce 2 pagini de formule si orice vroiai sa scri pe aceste pagini. Teoria era ,ca nimeni nu trebuie sa tina minte formule. Formulele erau importante sa fie aplicate corect, nu sa le stii ca un papagal. Eu deabia venisem in Statele Unite si eram complet bulversata de acest fel de a da un examen. Un alt prieten tot din Romania care venise cu citeva luni inaintea mea, mi-a spus ca asa se face la toate materiile de stiinta. Am dat examene de fizica, de chimie, de matematica superioara, si aveam voie sa aducem a “cheat sheet” (o foaie de hartie de copiat)
Am dat examene cu cartea deschisa. Puteai sa te uiti in carte cit vroiai. Daca nu stiai unde sa te uiti, cartea deschisa nu-ti ajuta la nimic.
Am dat examene pe care le puteam aduce acasa. Erau cele mai dificile examene.
Un student putea copia de la altul, dar de unde stiiai ca ala stie mai bine decit sti tu?
Am avut examene unde profesorul iesea din clasa si se ducea la biroul lui. NU AM AUZIT SAU VAZUT pe nici un student sa vorbeasca si sa se consulte cu altul.
Intr-o tara civilizata, etica se preda din clasele primare(fara sa fie cu titlul „etica”) si nimeni nu se preteaza la copiat.
Fara discutie ca exista exceptii si in tarile civilizate. Au fost studenti la facultati renumite in USA, care au intrat pe site-ul profesorului si au downloaded examenele. Nu cred ca au facut-o pt ca nu erau pregatiti pt examen, ci au facut-o ca sa ia un risc, sa dovedeasca ca nimic nu se poate tine secret. Daca nu ma insel, asta a fost facuta la una din universitatile din Ivy League.
Stimate D-le Burghelea,constat din cele scrise mai sus, ca s-a format o opinie qvasi-unanima, in ceeace priveste situatia dezastruoasa a invatanantului din Romania, si o critica perfect justificata, a acestei „Educatii Gratuite”.Si intr’adevar saracia morala a unor profesori,constituie locomotiva care trage in jos nu mumai invatamantul in sine ci si consecintele acestui tip de invatamant: saracia materiala si morala a intregii societati.Rezulta ca zaua slaba din lantul educatiei, o constituie modul de selectionare a profesorilor,in prezent aproape arbitrar! e suficienta o diploma-si gata, poti fi profesor !
Acum e momentul ca „ACUM” sa caute si solutii,nu numai critica,pentru ca politicienii cinstiti (daca mai exista aceasta categorie), sa incerce sa faca ceva !
Simplul transplant al metodicii didactice din strainatate, nu va da rezultate in Romania, macar pentru motivul banal, ca gaura mare din educatie, incepe cu neinsusirea cunostiintelor elementare din scolile primare.Si este paradoxal faptul ca instructia in meseriile practice,facuta de maistri,oameni fara studii superioare, a dat rezultate bune in Romania,dovada fiind faptul ca meseriasii romani sunt apreciati in strainatate !
D-le Pincu Sfartz
Am ezitat până să trimit acest ecou, referitor la ceea ce scrieți dvs., tocmai din doința de a nu jigni și de a nu insulta pe nimeni, dar – nu mai am cum s-o întorc și trebuie să vă spun că cele scrise în comentariul anterior denotă o totală necunoaștere a temei care se dezbate de vreo două-trei săptămâni în această publicație. Dacă ar fi să folosesc o expresie argotică a limbii române vorbite astăzi, aș spune că sunteți „paralel” cu tema!
Din nefericire, acest „paralelism” îl și analizez personal, într-un articol care sper să apară curând, de altfel mai grav decât al dvs., făcând vorbire despre cadrele ministeriale cu putere de decizie din actualul minister al educației! Cum adică „este suficientă o diplomă și gata, poți fi profesor”?! Dar majoritatea facultăților din cadrul universităților tocmai asta presupuneau în primul rând, calificarea de profesori! De exemplu, facultatea de chimie din universitate, care califica profesori, se numea „chimie pură”, de altfel improriu, ca și cum facultatea din institutele politehnice ar fi predat chimia… impură! Marea nenorocire era că ulterior, foarte mulți își petreceau un timp îndelungat făcând anticameră la Ministerul învățământului, apoi la inspectorate, pentru a obține așa-numita „negație”, adică eliberarea de obligația de a se încadra în învățământ, tocmai din cauza părții materiale deficitare din acest domeniu! În structura școlarizării în care am lucrat personal, printre liceele cu „profil” existau și cele pedagogice, ai căror absolvenți obțineau diploma de calificare ca învățători, existau apoi institute pedagogice de trei ani, care calificau profesori pentru clasele V-VII(VIII), și facultățile care calificau profesori pe toată durata școlarizării!
În ultimii ani petrecuți în învățământul românesc, eu însămi am lucrat la Liecul Mecanic „Nicolina” din Iași, unde pentru unele discipline „pe profil” existau atât profesori-maiștri, cât și profesori-ingineri. Mulți dintre aceștia lucrau chiar cu „normă parțială”, dat fiind că cealaltă parte a normei o prestau ca ingineri în uzina cu același nume, fostele „Ateliere Nicolina”!
O altă nenorocire era că, din lipsă de profesori, mai ales în mediul rural, fericiții posesori ai „negațiilor” își puteau găsi locuri de muncă mai bine retribuite, și atunci, în acest mediu, activau extrem de mulți profesori „necalificați”, posesori ai diplomei de bacalaureat! De aceea ne trezeam că elevii proveniți din acest mediu, să „facă liceul la oraș”, prezentau lacune serioase în pregătire. Astfel încât ne-am trezit, pe cuvânt de onoare, cu vreo câțiva elevi în clasa a IX-a (primii doi ani de liceu, obligatorii), absolut analfabeți! Ce-i drept, nu mulți, dar erau destui… semianalfabeții!
Cât despre metodele moderne importate din străinătate, aplicarea lor a început tot de pe la sfârșitul anilor ’70. Știați că operațiile aritmetice se predau folosind „teoria mulțimilor”, desigur prin metoda intuitivă, folosită pentru vârsta școlară mică? Necazul era că aceste metode erau implantate oarecum „forțat”, și de aici și „succesul” lor! Astfel încât nu mai protestați dacă alți comentatori vor fi ceva mai… duri cu dv., căci se va chema, ca să mă mențin în specialitatea pe care am predat-o eu, „vous ne l’avez pas volée” (adică „pe-asta n-ați furat-o”, ci v-ați… câștigat-o)!
Stimata Doamna Rodica Grindea ! Paralelismele legate de tema Educatiei apar din cauza perspectivelor diferite ale celor care participa la aceasta discutie ! Intr-un fel se vad hibele educatiei de catre profesori, invatatori, cercetatori, proiectanti, planificatorii din ministere si nu in ultimul rand de catre parintii elevilor si studentilor.
Eu vad hibele din educatie si instructie, din perspectiva fostului sef al serviciului de proiectare pentru toata industria chimica de pe Valea Trotusului (acum sunt doar un pensionar).
In acest sistem de proiectare aveam doua ateliere de proiectare, unul de tehnologie chimica si celallat de proiectare mecanica. In atelierul de proiectare tehnologica lucrau circa 67 de specialisti,unii, absolventi ai Facultatilor de chimie PURA (?) altii de la facultatile de chimie industriala.Va rog sa ma credetzi ca nu exista nici o diferenta vizibila intre chimistii puri si cei industriali !
Ambele categorii de chimisti au realizat proiecte de mare complexitate,incepand cu proiecte de chimie anorganica si terminand cu chimia aromelor sintetice ! Daca au existat greseli in proiecte, ele erau predominant din cauza sistemelor de unitati de masura si a neomogenitatii in aplicarea formulelor de calcul.Alta era insa problema, cand specialistii din proiectare mergeau sa faca norme partiale in invatamantul industrial de chimie !Ceeace facea diferenta calitativa a predarii era metodica pedagogica, mai buna la cei cu chimia pura !
Se pune intrebarea, cine facea planificarea numarului de studenti si pe ce baza ? Cei din ministere, bazandu-se pe economia socialista planificata si multilateral dezvoltata, stabileau ce cati si unde sa invete ! Ori, in realitae viata reala era mult diferita de cea planificata, si de aici au plecat situatiile cu oameni potriviti , in locuri de munca nepotrivite. Revenind la calitatea invatamantului, precizez doar ca am spus ca, daca aveai o diploma, gata puteai fi profesor , am spus-o in sensul ca nu orice absolvent de facultate are darul si chemarea de a-i invatza pe altii ! Trebuie sa recunoasteti ca diversitatea biologica a indivizilor nu e compatibila, in totalitate, cu toate domeniile de activitate umana. Educatia are nevoie de oameni integri,si competenti sa-i invete pe altii.
Astept cu nerabdare articolul promis de Dvs., dar si cu rugamintea de a indica si solutii in domeniul educatiei, pentru ziua de maine a Romaniei.
Domnule Svartz, „solutii in domeniul educatiei, pentru ziua de maine a Romaniei” e un domeniu urias care nu e de competenta doamnei Grindea sau a revistei ACUM. Aceste solutii nu pot fi propuse decat de experti in domeniul educatiei si adoptate prin decizie politica.
Ceea ce poate insa face revista ACUM e sa semnaleze deficiente de mentalitate – inclusiv demontarea acestui mit al „educatiei gratuite”.
Asa incat mi-e teama ca veti astepta mult si bine articole cu „solutii”. Asa ceva e simplist si tine de Epoca de aur cand, n’asa, se gaseau solutii pentru orice problema.
Stimate(atunci cand nu intepati!), Domnule Clej, nu numai in epoca de Aur se gaseau solutii pentru orice probleme ! Zilele acestea ‘”FORBES’ a developat un fenomen economic extraordinar, intr-o tara fosta in epoca de aur, Albania,codasa la toate capitolele, care in trei ani (!!!!) a crescut venitul mediu pe cap de locuitor de la 200 la 3500 $USA, si a eliminat aproape in totalitate coruptia !
Nu cumva speranta Romanilor de a aveaun prim-ministru neamt(sash), are o solutie mai buna, sa-l aducem pe Sali Berisha, in locul lui Ponta?
Domnule Sfartz,
Eu solutia am popus-o deja catre finalul articolului:
„Soluția imediată, in cazul in care aceasta “esplicatie” ar ține ar fi să… teleportăm de pe Marte niste lideri mici de statură, verzi, cu ochii cat cepele (ca să vadă mai bine coruptia și să o elimine in mod instantaneu cu un fascicol laser).”
Lasand gluma la o parte, a importa politicieni nu este o solutie. Schimbarea majora trebuie sa se produca de jos in sus, incepand cu majoritatea statistica a celor ce sunt reperezentati de politicieni. Adica, este vorba de propria noastra mentalitate. Atunci cand, statistic vorbind, provincialismul va fi inlocuit cu modernism, politicienii la care va referiti vor fi pe cale de extinctie, Educatia va lua un alt curs iar eu nu voi avea motive sa scriu astfel de articole.
Post Scriptum:
Referitor la ” venitul mediu pe cap de locuitor” in Albania si la lipsa coruptiei, ce surse ati folosit? Pot fi verificate afirmatiile Dvs. Sau vorbiti din nou fara acoperire, adica ne impartasiti o particica din mentalitatea pe care tocmai sugeram ca trebuie sa o schimbam?
D-le Pincu Schvartz
„Soluțiile” pentru deficiențele grave din sistemul instructiv-educativ din România de astăzi le-ați fi găsit, dacă le-ați fi căutat serios, în foarte multe materiale (articole sau comentarii) scrise de mai mulți colaboratori și redactori ai revistei ACUM. Desigur, în măsura în care noi, cei care le-am sugerat, avem un minimum de competență în tratarea problemei. Cel puțin, atunci când am încercat să sugerăm aceste „remedii”, am știut despre ce vorbim, cu alte cuvinte!
În schimb, ceea ce sugerați dvs. privind selectarea profesorilor după criteriile integrității morale, al competenței didactice și al chemării, nu vă gândiți cumva că pentru verificarea măsurii în care ei corespund acestor criterii, ar trebui să „li se dea pe mână” cel puțin vreo două-trei contingente de elevi? Nu cumva asta ar însemna ca elevii să devină astfel „cobai de experiență”?
Cât despre exemplul Albaniei, pe care-l avansați, să spunem că se fondează pe o informație reală, obținută printr-o serioasă documentare. Ei și? Ar fi asta o soluție aplicabilă (în ipoteza că ați fi vorbit serios propunând imitarea Albaniei)? Personal, mie mi-a sugerat versurile lui Marin Sorescu, poetul adorat de o întreagă generație, căreia am avut norocul să-i aparțin, referindu-mă strict la acest aspect și pe care vi le transcriu din memorie: „Un ou de struț, ouat de struță/ Era purtat într-o căruță/ Și dat exemplu la găini/ De cum se ouă prin vecini”. Asta-i soluție?
Albania,codasa la toate capitolele, care in trei ani (!!!!) a crescut venitul mediu pe cap de locuitor de la 200 la 3500 $USA, si a eliminat aproape in totalitate coruptia ! Am citit interviul lui Berisha cu revista FORBES http://www.forbes.com/2010/10/08/flat-tax-albania-intelligent-investing-berisha.html, dar nu am descoperit nicăieri această elucubrație debitată de domnul Svartz. Unde ați mai văzut dumneavoastră creștere în trei ani a PIB de la 200 la 3500 de dolari pe cap de locuitor – o creștere de 157% pe an?!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Ca să nu mai spun că afirmațiile lui Berisha sunt dubioase: cum poate o țară de 3,2 milioane de locuitori și pe deasupra cea mai săracă din Europa să-și dubleze încasările bugetare de la 50 la 100 de MILIARDE de dolari?
În legătură cu elucubrația eliminării corupției, priviți indexul Transparency International pentru Albania http://cpi.transparency.org/cpi2011/results/#CountryResults, care este pe locul 95 cu scotul 3,1 din 10.
Cât privește democrația în această țară, aveți aici scorul Freedom House care arată că Albania este PARȚIAL liberă http://www.freedomhouse.org/report/freedom-world/2011/albania.
Bănuiesc de asemenea că vă mai amintiți de jocurile piramidale care au adus țara la faliment în 1996 – 1997 sub președinția lui Sali Berisha și abuzurile împotriva drepturilor omului comise atunci de cel care actualmente este premier al Albaniei și pe care nostalgicul ceaușist Pincu Svartz îl vrea prim ministru al României.
Cred că v-ați lămurit DEFINITIV că aproape tot ce postează aici numitul Pincu Svartz sunt GOGOMĂNII și că nu pricepe absolut nimic din ceea ce citește. Domnule Svartz, nu vă e jenă să vă faceți de baftă în halul ăsta?
Cred că v-ați lămurit DEFINITIV că aproape toate calificativele postate aici de numitul Petre Clej, sunt Mitocanii și că nu are nimic din ceea ce era respectul minim dat de educatia Gratuita
Domnule Clej, nu vă e jenă să vă faceți de baftă în halul ăsta?
Nu, Dle Sfartz. Din pacate Dvs. sunteti victima „Educatiei Gratuite”, nu Petru Clej. Petru Clej a punctat doar (eu am sugerat, dar el a punctat in mod matematic, cu referinte) aberatiile pe care le debitati. Adica vorbitul dupa ureche. Lucru pe care il faceti de fiecare data cand interveniti in paginile Acum. Am incercat sa va sugerez intr-un contra-ecou anterior ca revista Acum nu este un loc de dat cu parerea si ca trebuie sa renuntati la a posta. Pentru datul cu parerea exista bancile din parc, jocul de table (sase-sase poarta-n casa!) si bodegile ieftine cu bere la halba. Nu ati inteles si reveniti in acelasi spirit. Va rog sa incetati. Cred ca ajunge deja, comentariile Dvs. starnesc doar ilaritate, nu aduc absolut nici un plus de valoare adaugata. Si cel care o spune acum, in paginile Acum se numeste Teodor I. Burghelea, nu Petru Clej. In speranta ca ati inteles, la cat mai multe duble!
Domnule Svartz, vă rog să explicați IMEDIAT care sursa acestor elucubrații „Albania,codasa la toate capitolele, care in trei ani (!!!!) a crescut venitul mediu pe cap de locuitor de la 200 la 3500 $USA, si a eliminat aproape in totalitate coruptia !”, pe care nici cea mai partizană propagandă a lui Sali Berisha nu le menționează. În rest, mă alătur lui Teodor Burghelea și vă rog să încetați cu dezinformarea pe pagina revistei ACUM.
Am o întrebare pentru domnul Svartz, care crede că PIB/locuitor poate crește de 17 ori în trei ani și-l admiră pe Sali Berisha, cel care a ruinat Albania în 1996 – 1997, tolerând (încurajând?) jocurile piramidale pe scară largă: ați fost cumva jucător la escrocheria „Caritas” la începutul anilor ’90?
Domnule Clej,raspund cu NU la toate insinuarile Dvs.(ca sunt ultra-nationalist,ceausist,tovarasul Sfartz,un om care regreta perioada de aur, participant la Jocurile piramidale !!)Nu trebuie sa va prezint Dvs. CV -ul meu,pentruca nu apreciati decat activitatea intelectuala sterila, care nu produce nimic concret si folositor tarii in care vatzi nascut! Nu am fost activist de Pertid,am fost deportat 7 ani in Siberia,dar am invatat atat de bine la scoala- scoala si scoala vietii, incat am ajuns practic sa pot rezolva,si am rezolvat toate problemele tehnice care mi se puneau.
La jocuri piramidale nu o sa participe cei care au matemateca in sange ! Si capul pe umeri,nu in alta parte.Domnul profesor Burghelea stie ca daca un student a luat nota „Foarte bine cu Distinctie” la D-l Prof.Mangeron Dimitrie,la matemateca aplicata, inseamna ca a facut ceva deosebit.Iar in anii 90,am facut inventii care au dat de lucru la foarte multi oameni.Nu ma pot prezenta in dispute cu oameni, care au gura pusa pe rulmenti, si recunosc, ca e bine sa ne vedem fiecare de treaba la care ne pricepem mai bine, fie ca e vorba de critica la adresa celor surzi si orbi, fie ca promovam idei constructive pe care ,speram ca le vor aplica politicienii mai buni, de maine.Ramanetzi asa cum suntetzi,dar nu exageratzi in credinta, ca vetzi schimba ceva ! Va doresc si Dvs. ca la 80 ani, sa fitzi multzumitzi,ca nu atzi trait degeaba.
Domnule Sfartz,
Lasand deoparte examenele de Matematica Aplicata, brevetele, conoidele, care sunt totusi sursele afirmatiilor Dvs. cu produsul intern brut al Albaniei? Va asumati dezinformarea si vorbitul in necunostinta de cauza sau nu? Aceasta este intrebarea…
Eu, in orice caz, salut intentia Dvs. de a lua o binemeritata pauza din paginile Acum. Noi, cititorii Acum, avem nevoie de aceasta pauza a Dvs. chiar mai mult decat Dvs.!
Domnule Pincu Svartz, în sfârșit ziceți ceva de bun simț: „recunosc, ca e bine sa ne vedem fiecare de treaba la care ne pricepem mai bine” – aplicați-o propriei persoane și nu mai debitați gogomănii de genul: PIB/locuitor al Albaniei a crescut în trei ani de la 200 la 3500 de dolari, deoarece stârhiți hilaritate, chiar dacă aveți „matemateca” în sânge. Și spuneți așa o gogomănie și vi se demonstrează că așa este, aveți decența să recunoașteți că ați greșit, nu să schimbați discuția și să vă lăudați cu nu știu ce realizări și cu vârsta de 80 de ani. E penibil.
Faptul ca sunt atat de intransigent cu oameni ca Pincu Svartz tine tot de mentalitatea de care dau dovada oameni ca el: in afara de totala lipsa de respect pentru adevar – sunt in stare sa colporteze orice gogomanie, practicand cu asiduitate sportul national romanesc – vorbitul dupa ureche, au incredere nelimitata in solutiile minune: vezi cum a reusit Sali Berisha sa sporeasca PIB/locuitor al Albaniei de 17,5 ori in trei ani. Asta e mentalitatea care a dus la catastrofa Caritas si trebuie combatuta fara mila. Romanii trebuie sa-si dea seama ca nu exista miracole in materie economica, exact in acelasi fel in care nu poti suspenda pe Pamant legea gravitatiei.
@Svartz Pincu
„am fost deportat 7 ani in Siberia”
Îmi pare sincer rău să aud asta. M-ar interesa amănunte, dacă puteţi: ce ani, cum de au pus sovieticii mâna pe dv., din ce localitate v-au luat, sub ce acuzaţie. Eu am avut un unchi care a stat vreo 17 ani în lagăr (circa 1937 până în 1954), ca spion anglo-japonez. Fusese membru in PC german, s-a refugiat din Germania în URSS când au venit naziştii. Fiind în lagăr în 1939-40, nu a fost predat de ruşi naziştilor, cum a fost cazul multor alor comunişti (inclusiv evrei!) în vremea marii prietenii comunisto-naziste din anii aceia.
Domnule Alexi,pe scurt,in 1940, tatal meu era prieten cu un comisar de politie din Iasi, Sendrea era numele lui,si intr-o zi din luna Iulie a venit comisarul la tata si i-a spus,Aroane ia-tzi familia si te conduc la granita din Ugheni sa treci in Basarabia, ca esti pe lista legionara, pentru lichidare (tata nuera comunist ci doar simpatizant). Noaptea am ajuns pe podul peste Prut, si gresala lui Sendrea a fost ca ne-a condus pana la ofiterul rus care ne-a inregistrat intrarea in Basarabia. Am ajuns la Chisinau, unde am stat aproape 1 an, si a doua zi dupa inceperea razboiului, pe 23 Iunie 1941, au venit NKVD-ul si sub acuzatia ca tata este spion roman(mai tarziu am realizat ca ne-a „turnat ofiterul rus de pe pod,ca ne-a adus un ofiter roman” ne-au bagat intr0un vagon de marfa cu paza militara, si ne-au dus tocmai langa Iakutsk, unde din 7 membri ai familiei noastre au supravietuit doar 4, ceilalti 3 au murit de foame si de frig.Ne-au tzinut pana in 1947,(tata si cei doi frati ai lui, la munca fortata), cand dupa multe scrisori trimise MID=ului (ministerstvo innostranah del), ei au luat legatura cu Ministerul Afacerilor externe din Romania, si primind confirmarea ca am fost cetateni romani, ne-au aprobat repatrierea, la Iasi. Eu aveam 7 ani in 1940 si m-am intors la Iasi la 14 ani, imbracat doar cu o pufoaica peste pielea goala,legata cu o sfoara. Actele prezentate de ministerele de externe ale URSS si al Romaniei se gasesc in dosarul, care s-a intocmit in anul 2000, cand am fost incadrat in Legea 118/90, ca deportat din motive „etnice si rasiale ?!”
Va doresc Sanatate, si Va multzumesc pentru compasiune, este o calitate rara in ziua de azi !
Domnule Şvartz, mulţumesc pentru informaţii.
Este interesant de constatat ce preocupări avea НКВД a doua zi după începutul, catastrofal pentru sovietici, al invaziei româno-germane! V. mai jos o posibilă explicaţie.
Poate că, în mod paradoxal, НКВД-ul v-a salvat viaţa, pentru că, dacă rămîneaţi în Basarabia, poate că rezultatul ar fi fost şi mai tragic. O întrebare: aţi fost „doar” deportaţi, sau v-au băgat chiar într-un lagăr, adică cu sârmă ghimpată şi turnuri cu soldaţi de pază din trupele НКВД?
Pe de altă parte, poate că nu faptul că comisarul român v-a adus la graniţă a fost cauza deportării ulterioare, ci însuşi faptul că eraţi (sau aţi fost) încă recent cetăţean străin. Mai mult, este probabil că arestarea şi deportarea celor din categoria familiei dv. să fi fost de fapt decisă încă înainte de atacul german, şi anume în cadrul pregătirilor unui atac sovietic contra României (şi Germaniei). Dar despre acest din urmă punct/ipoteză – poate altă dată.
Domnule Alexi,copii adica eu ai fratele meu, si cu mama noastra am fost cazati intr’un sat, intr-o casa din barne , in care traiau o familie de iakutzi,oameni milosi,din cand in cand, primeam cate o bucata de carne „olenina”,mai rau era ca painea, cota de 150gr,pentru copii, venea uneori odata pe saptamana ! Bunica a murit dupa o asemenea pauza in alimentare,a facut ocluzie intestinala.Barbatii,adica tata si cei doi frati ai lui,au fost dusi intr0un lagar de munca,cu tot echipamentul de rigoare,al unui lagar,iar la taiat lemne erau permanent insotiti de „convoiri”.Acolo au murit cei doi unchi ai mei,iar tata, venea sa ne viziteze,dar tot insotit de paza.Erau si basarabeni romani cu noi acolo, si familii de ofiteri polonezi.Nu aveam statut de cetateni, ci doar o „udostoverenie” cu numele si mentiunea ca suntem „vragi naroda” ! In 1945 am fost mutati, cei 4 ramasi in viata,in pustiul Kara-kum,imtr-un orasel(Urghenici), fara alt acces decat pe fluviul Amu-Daria,la 600 de km. de Samarkand, unde ni s-au facut acte de nastere (togaldash-in uzbeca), cu mentiunea „Vosstanovleno”-adica reconstituit, si in Noembrie 1947 ni s-a aprobat repatrierea.Avetzi dreptate, ca , paradoxal, am fost salvati de o soarta si mai rea (moartea).
Nimeni,niciodata, nu o sa inteleaga ce este suferinta de foame, decat daca ar trece prin ea.
La festivitatea de absolvire Andreia Nicoleta Dobriţoiu, de la Facultatea de Geologie-Geografie a UBB, a afişat o pancartă cu următorul text: „Sistemul de învăţământ e la pământ! Credeţi-mă pe cuvânt!”. Unii dintre colegii ei sunt de aceeasi parere, dar spun ca pancarta cu pricina nu va schimba situatia; universitatea nu a replicat, considerand ca studentii au dreptul sa-si exprime liber opiniile.
Asta ar fi culmea: o pancartă să schimbe situația.
Pancarta ar trebui promovata drept simbol national romanesc – in locul frunzei. Fiindca e mai usor sa spunem (ori sa mazgalim pe o pancarta) decat sa luam atitudine. In Romania s-a tot scris pe pancarte de vreo douazeci de ani. Spicuiesc mai jos cateva exemple.
Pe pancarta s-a scris: „vrem sa aderam la Uniunea Europeana”. In spatele pancartei, dupa aderare: da cine’s astia sa ne dea nou lectii, sa ne controleze si sa ne submineze identitatea nationla? Cum adica sa nu mai devalizam, cum adica sa fim transparenti, cum adica io n-am voie sa scuip seminte pa strada la Viena, ce io nu-s european ca vienezii.
Tot pe pancarta s-a scris ca „rasismul si xenofobia sunt pedepsite prin lege”. Aiurea, in spatele pancartei lucrurile merg dupa cum stim. Nimeni nu a fost condamnat cu executare si expresia „nu te purta ca un tigan” este la fel de populara. Tot pe pancarta scrie ca suntem un popor „bland si tolerant”. Aiurea. Injuram homosexualii cum ne vine la gura, vedem conspiratii „bicicliste” (am indraznit sa imprumut termenul propus de Vlad Solomon) peste tot, suntem siguri ca „bozgorii” sunt rai si vor sa „ne ia Ardealul” (la kilogram de pamant stramosesc) etc.
Tot pe pancarta s-a scris ca „declaram razboi coruptiei”. Aiurea, coruptia merge inainte, indiferent de culoarea politica.
Lista Pancartelor poate continua si este foarte lunga. Si toate aceste pancarte, tot din „Educatia Gratuita” vin. Au o anume legatura cu pancartele pe care le purtam de 23 August inainte sa ne transformam in anticomunisti, democrati, oameni liberi, dizidenti si revolutionari cu certificat si hectare de pamant in Decembrie 1989, cred eu…
Asa ca inca o Pancarta relativ la Educatie ma lasa absolut rece. Prefer atitudini, acte – de pancarte sunt satul. Cei ce le poarta nu prea ies din spatele lor…iar lucrurile merg nestingherite inainte. Adica exact asa cum stim.
Sa fim seriosi, CINE se plange de sistemul de invatamant? De ce nu a protestat seful de promotie? Sau studentii care si-au sustinut examenele la timpul lor!? Oricum, in februarie 2013, conform Regulamentului de credite transferabile NU va putea sa isi sustina licenta! S-a trezit si ea sa faca valuri, probabil nemergand la scoala in bomba in care isi face veacul nu avea cum sa invete altceva! Sau credea ca acolo va invata pentru cursul de ghizi? fatuca asta trebuia fie sa isi vada de scoala fie sa isi aleaga altceva daca tot vroia sa fie vedeta! De ex sa se „faca” asistenta TV sau iubita de fotbalist ca se poarta! Si pentru asta nici multa scoala nu ii trebuia!
Super.Iata „Educatia Gratuita” in actiune. Nu se plang educatii nostri gratuiti si mioritici… dar nici nu se intreaba de ce Sistemul Educational si Academic este … la coada vacii. Iata deci mentalitatea cu care ne-am obisnuit de la toti spalatii pe creier prelucrati de „Educatia Gratuita”: „De ce nu a protestat seful de santier, pardon, de promotie?” Fiindca este poate la fel de corupt ca si voi! Ca nu imi veti spune ca Dvs. Dna Stupariu protestati impotriva spagii, mediocritatii etc. Aiurea. Dvs. protestati doar cand toate acestea sunt demascate si infierate. Fiindca va strica jocul mioritic. Ca veni vorba, Dvs. ce cautati in paginile Acum? Acum nu este un jurnal mioritic. Doriti sa va explicati motivatia pe larg intr-un articol? Eu sper ca da, dar nu sunt singur. Fiindca ar trebui sa incepeti sa spuneti lucrurilor pe nume la scena deschisa. Nu va „pretati” la asa ceva, nu-i asa? Ooof, sa mai asteptam inca douazeci de ani pana iesiti cu totii la pensie?
Articol exceptional!D-l Burghelea zugraveste o situatie,care dupa mine,nu are iesire.Fara sa-mi iau rolul de ,,cobitoare”,nu cred ca in urmatorii 50,60 de ani situatia se va putea inbunatati cu ceva.O firava premiza,cred,c-ar fi ca sa se intample ceva in West,asa incat exodul de creere sa nu mai aiba loc.Iar in paralel,sa iaba loc o transformare radicala a clasei politice,astazi incompetenta,agramata,pusa numai pe spaga si inselaciune.Cu actuala clasa politica,orice reforma ori transformare spre mai bine este, pur si simplu,imposibila!