(călătorie virtuală)
Cu chiu, cu vai, i-am explicat mamei cere e şpilul cu internetul. Şi tot cu chiu şi vai, am reusit, în tot vacarmul acela, să o expediez în camera dumneaiei.
Se trezise cu noaptea-n cap să ceară explicaţii despre factura curentului electric.
De fapt, nu asta era problema care o rodea pe dansa cel mai tare, ci faptul ca făcusem o adevărată obsesie pentru calculator.
Descoperisem misterele unui site de chaturi internaţional şi curiozitatea îmi dădea branci. Era un fel de messenger, mai modern, în care se putea întampla orice.
La început am făcut turul cuvenit şi am pornit în vizită pe la americani, italieni, greci, arabi, etc etc.
La arabi, cât era noaptea de lungă se auzeau versete din coran, scrise, citite sau cântate.
La spanioli se discuta intens despre forţa de muncă străină şi despre cum ar putea, ei spaniolii, să scape de ţiganii romani. La americani lucrurile erau mult mai simple. Un dublu clic pe web-ul do’nşoarei x şi te trezeai în faţa unei tipe ce se masturba de zor, cu jucării şi ţoale din piele.
Desigur, nu totul era moca. Ca să poţi viziona videochat-ul trebuia să cumperi user de culoare verde sau albastru care costa în jur de 30-40 euro/an.
Însă, dacă bugetul nu-ţi permite, userul de culoare neagră pe care îl primeşti gratuit la înscriere, îţi ofera poza personajului exact în poziţia în care se afla în momentul în care i-ai solicitat web-ul.
Nu-i mare brânză pentru că ajungi să te plictiseşti de aceleaşi personaje care agită spiritele, aproape în acelaşi mod, la nesfârşit.
Şi uite aşa, relativ repede, am ajuns şi în camerele româneşti.
Un amic, care mă adusese practic pe site, mă invită într-o cameră unde accesul era interzis pentru manelişti, populari sau pentru cei ce ţineau dinadins să moară cu ea în gură.
Era o cameră plină ochi cu ingineri, doctori, studenţi la diverse, români prinşi cu afaceri în ţară sau străinătate. Se discuta la microfon despre finanţe, politică, doctorate, referate…
Este de la sine înţeles că m-am tirat repede în altă cameră. Am nimerit la populari unde caţiva useri mimau dansul cu liniuţe şi paranteze defiland pe chat. Nici aici nu era de mine. Cautând în listă, am dat clic pe o altă cameră în dreptul căreia scria RO.
Aici se auzea una urlând la mic pe fundalul unei melodii „pe la spate, pe la spate…” Ce ţi-e şi cu maneliştii aştia, îmi zic şi dau să schimb camera.
Am dat clic peste clic dar de intrat în respectiva camera, ioc. Contrariată, dau repede mesaj privat amicului meu care răde şi îmi spune că în camera aceea chiar nu vreau să intru.
Ei aş, de unde să ştie el ce voia mintea mea excitată „intelectual” la acea oră târzie? Îl întreb dacă poate rezolva problema iar el îmi spune să aştept puţin, pentru că accesul în acea cameră solicita invitaţie specială de la host. Na belea, îmi zic, convinsă că era o altă cameră plină ochi cu oameni de bine din afară.
În fine, după vreo trei minute primesc invitaţie şi nici n-apuc să dau accept acesteia că îl şi aud pe unu cum îmi urlă în urechi. „să-ţi dau, să-ţi fac, să-ţi dreg”.
Da’ m-am dumirit repede că nu cu mine se certa pentru că imediat a cedat microfonul la care se auzi o voce de muiere, „da’ mă’tii nu poţi să-i dai, bă lache flauşat”.
LoooL, ce-i asta amice? Amicul râde şi îmi explică că tocmai ce am intrat în lumea virtuală unde s-au strâns, de-a lungul timpului, toate scursorile umane şi aberaţiile de pe net.
– Stai să vezi ce le fac, zise el şi iese din site pentru a reveni însă sub o altă identitate.
Sub noua identitate nu era cunoscut decât de vreo două sau trei personaje, buni amici după spusele lui. Îl aud salutând la microfon „sal room” apoi cere asl-ul unei tipe şi imediat îl aud pe unu cum îl înjură, tot la microfon bineînţeles, pe motiv că se dă la femeia lui.
Fraţilor, aţi auzit vreodată cum înjură un intelectual? E jaleee, va spun eu, belea de om nu alta.
Toata camera il ascultă cum sporovai timp de aproximativ 10 minute, într-o limbă numai de el stiută, dupa care, într-o română curată ” să-ţi iau femeia în p…, ţigane”
– Aha, îi scriu în mess printre hohote de râs. Aşa se traduce discursul interminabil la care ai supus o masă de peste 40 de persoane? El râde zicând câ „mare e gradina Domnului şi multe orătănii sunt în ea”. În acelaşi timp la microfon se aude vocea mitocănească a ţiganului.
„băăă, tu’ţi pe mă’ta de maidanez flauşat, dacă ziceai că dai traducerea la sfârşit nu mai toceam dicţionaru'”
Abia stăpânindu-şi hohotele de râs, iese din respectiva cameră şi imediat îmi şi trimite altă invitaţie. Nu, nu la politicienii lui ci într-o cameră de manelişti unde se si repede la microfon de unde îl aud „Ioano, iar mi-o murit pisica, fată”
Ioana râde şi tot atunci în boxe se aude „supărat, supărat sunt Doamne, supărat”
Emma, tocmai mi-ai salvat o calatorie in camerele virtuale de pe Net, si m-am si distrat. Multumiri.