De la bun îneceput recunosc că titlul nu este corect şi complet. Ar fi trebuit să scriu şi “antiislamismul înainte şi după Toulouse”, numai că, dacă găsim evaluări în ce priveşte antisemitismul în Europa, Statele Unite sau în alte regiuni ale lumii, în ceea ce priveşte antiislamismul nu există date (sau cel puţin eu nu am găsit). Iar situaţia după atentatul de la Toulouse în raport cu antisemitismul sau antiislamismul, nu a fost deocamdată cuantificată. Aşa că mă voi referi la situaţia dinainte cu referire la antisemitism, încercând să trag nişte concluzii.
Teroristul Mohamed Merah era un antisemit, un islamist cu orientare radicală care vroia să-i ucidă pe evrei. Dar este greu de justifcat logic creşterea antisemitismului, de pildă în Europa. Un recent sondaj , realizat de Anti-Defamation League (ADL) , şi care cuprinde cele 10 ţări europene unde s-a realizat un astfel de sondaj în 2009, arată că nivelul antisemitismului este în creştere. Pe lista respectivă se află state membre ale Uniunii Europene, printre care două din Europa centrală şi de est – Polonia şi Ungaria. Celelalte opt sunt Spania, Italia, Austria, Franţa, Germania, Norvegia, Marea Britanie şi Olanda. O treime dintre cei chestionaţi sunt de acord cu afirmaţii de genul evreii dispun de prea mare putere în lumea financiară şi afacerilor, vorbesc prea mult despre Holocaust, respectiv sunt mai loiali Israelului decât ţării în care locuiesc. Cele mai ridicate valori legate de antisemitism s-au înregistrat în Ungaria, Spania şi Polonia. În trei din patru categorii , Ungaria se află pe primul loc. Cifrele referitoare la Ungaria sunt foarte ridicate şi indică o creştere faţă de cele constatate în urmă cu trei ani. Astfel, 55 la sută dintre unguri consideră că evreii sunt mai loiali Israelului decât Ungariei, 73-75 la sută susţin că evreii dispun de prea mare putere în lumea finanţelor şi afacerilor şi 63 la sută consideră că vorbesc prea mult despre Holocaust. Spania şi Polonia ocupă locurile doi şi trei în diferite categorii. Franţa, unde a avut loc atentatul sângeros, se situează pe locurile 5,6 şi 10 iar Olanda unde există un partid extremist la putere, se află la coada listei- pe locurile opt, nouă şi zece. În acest context se conturează nişte tendinţe. În Franţa, atentatul a fost motivat de un antisemitism sau antiisraelism islamic. În Olanda, partidul extremist nu este antisemit ci antiemigraţie. În Polonia, deşi numărul evreilor este foarte mic, există un antisemitism manifest, de unde concluzia că tendinţa există ca idee chiar dacă evrei nu mai sunt şi aici, deşi nu figura printre ţările analizate, putem include şi România, cu un număr mic de evrei.
Ar fi interesant de aflat dacă simpatia faţă de evrei a francezilor şi a celorlalte state aflate pe această listă, în urma atentatului de la Toulouse , a crescut, dacă există o condamnare generală a actului terorist sau este considerat ca răzbunarea unui fanatic musulman izolat. De asemenea, în ce măsură se respinge (sau se acceptă) motivaţia teroristului – de a răzbuna copiii palestinieni atacaţi de Israel în condiţiile în care Catherine Ashton, comisarul pentru politică externă a UE, a folosit aproximativ aceeaşi motivaţie, adaugând apoi că este vorba şi de copiii israelieni din Sderot, victime ale rachetelor lansate de palestinienii din Gaza. Au crescut sau nu semtimentele antiislamice în Franţa unde o mare parte dintre musulmanii care trăiesc acolo (inclusiv teroristul) sunt de drept cetăţeni francezi cu toate drepturile şi avantajele acordate de stat. Care a fost atitudinea lor faţă de atentatul terorist şi aici nu mă refer la organizaţiile oficiale ale musulmanilor din Franţa care au condamnat actul terorist ci de populaţia musulmană. Cum a fost primită declaraţia fratelui asasinului că este mândru de ceea ce a făcut Mohamed. Dătătoare de speranţe este gestul unor elevi francezi de condamnare a atitudinii unei profesoare care a cerut un moment de reculegere în memoria…asasinului. Sperăm în realizarea cât de curând a unor evaluări care să ne indice poziţia majorităţii populaţiilor din diferite ţări faţă de astfel de gesturi criminale şi care să contrazică cifrele sondajului cu privire la antisemitism.
România şi antisemitismul
Dacă ne luăm după cifrele recensământului, în curând, România se va afla printre ţările fără o populţie evreiască. Abia aproximativ 3000 de persoane figurează ca evrei sau de religie mozaică. Deşi în scădere, cifra este departe de a reflecta realitatea, în condiţiile în care declararea etniei nu era obligatorie la recensământ. De aceea, personal, cred că acest număr nu trebuie considerat ca cel real, mai degrabă cel al membrilor comunităţilor evreieşti care, la înscriere sau în alte cazuri (ajutorarele de la Claims Conference, accesul la legea 189 etc) a trebuit să-şi dovedească apartenenţa la iudaism. Dar chiar dacă se vor aduce nişte corecturi, numărul evreilor se va dovedi mic în comparaţie cu ceea ce a fost în perioada interbelică sau chiar în primele decenii de după 1945. Cu toate acestea, există şi în România manifestări de antisemitism, de negare a Holocaustului românesc, de dentaurare a adevărului istoric, cel mai flagrant exemplu fiind declaraţiile recente ale senatorului Dan Şova, purtătorul de cuvânt al PSD.
Este adevărat, în România nu au fost înregistrate atentate teroriste împotriva evreilor, au fost doar distruse nişte monumente din cimitire, scrijelite pe pereţi însemne fasciste, făcute declaraţii de negare a Holocaustului, de preamărire a lui Ion Antonescu, după unii “salvator al evreilor”. La prima vedere, în comparaţie cu ce se întâmplă în alte ţări, este o bagatelă. În România, relaţiile dintre comunitatea evreilor şi cea musulmană sunt excelente, pot fi considerate ca exemplu pentru celelalte state. Dar aceasta nu înseamnă că nu pot interveni derapaje. România se află în Europa, iar globalizarea poate să se extindă şi asupra unor tendinţe nocive cum ar fi antisemitismul şi terorismul. De aceea ar fi bine de aflat cum a evoluat acest fenomen după Toulouse, inclusiv la noi şi ce măsuri ar fi necesare pentru a contracara o propagandă antisemită sau antiislamică. Am adăugat această ultimă precizare deoarece, pentru a avea o viziune corectă, este necesară eliminarea dublului standard în toate domeniile, chiar şi acolo unde poate am fi tentaţi să-l aplicăm.
Prin cele scrise la inceputul articolului,lipsa de date asupra antiislamismului inainte si dupa Toulouse si sfarsitul articolului unde scrieti despre contracararea propagandei antisemite dar si antiislamice puneti semnul egalitatii intre iudaism si islamism si omiteti anticrestinismul islamic;nu va este cunoscuta perzecutia crestinilor din Egipt(coptii)epuratia etnico-religioasa din Sudan si Nigeria?cum puteti vorbi despre eliminarea standartului dublu ptr. o viziune corecta.Intr-adevar exista multe asemanari intre iudaism si islam(xenofobia,misoginismul,violenta,impunerea teocratiei,respingerea democratiei etc.)dar exista si diferente importante:iudaismul nu a purtat razboaie de convertire si cucerire,islamul da,ajungand la est de peninsula arabica pana in China si la vest pana in Spania.Afirmati:criminalul Mahomed Merah a fost un antisemit si un islamist radical;el fiind arab nu este si el semit?existand un singur Coran nu pot exista un islam radical si unul tolerant.De peste 30 de ani,dela revolutia lui Homeini in Iran are loc o exacerbare a agresivitatii islamice;fiind incapabil sa poarte cu succes razboaie recurge la terorism,iar reactia fireasca este islamofobia,adica frica si aversiunea fata de islam.Chiar daca nu exista un organ guvernamental sau nu care sa” numere” actiunile antiislamice,nu se poate sa nu stiti:referend in Elvetia de interzicere a minaretelor,aparitia in Olanda a unui partid(al 3lea ca importanta numerica)care cere oprirea imigratiei musulmane,caricaturile lui Mahomed,expulzarea sau condamnarea la inchisoare a imamilor care incita la violente;presupun ca va sunt cunoscute sit-uri sau blog-uri ca Riposte laique(initiatorul,Radu Stoenescu,originar din Romania,licentiat dela Sorbona)Bivouac ID,Point de bascule(Canada)englezul Pat Condell conferinte video( antiislam)scriitor ca Houllebecq si altii sau musulmani apostati ca psihiatra Wafa Sultan si multi altii.
Antiislamismul,adica islamofobia exista si in „cantitati”considerabile,dar justificat de terorismulsi tendinta de a impune islamul,spre deosebire de iudaism,care nu a adus nici un prejudiciu omenirii nu face prozelitism si care recunoaste preeminenta legilor din tara gazda(vezi principiul talmudic dina demalhuta dina si Sanhedrinul lui Napoleon.
Nu inteleg „ecumenismul”dvs.ca evreica si ziarista.Vreau sa cred ca este vorba numai de o necunoastere si de aceea va propun sa cititi Coranul dar si Biblia
@dr.r.neumann: „…el fiind arab nu este si el semit?”
Cuvântul „antisemit”, are o singură semnificaţie, o seminificatie consacrată, aşa că interpretarea etimologica este un joc care aruncă o umbră asupra celui care îl practică. Jocul acesta este jocul preferat al antisemiţilor care vor numai să tulbure apele şi să se eschiveze.
In rest, sunt, în parte, de acord cu dv.
Atat in articol cat si in interventii exista confuzii care pot fi evitate in viitor.
Una este sa fii antisemit, antiarab, antibeduin, anti…oameni, si sa participi la persecutia altora, si cu totul alta este sa fii impotriva unor religii, sisteme de idei, de exemplu impotriva religiilor cartii (abrahamice)sau impotriva nazismului.
Eu consider ca a denunta religiile (abrahamice sau nu) este nu numai permis, dar este chiar o datorie. Atat islamul, cat si iudaismul si crestinismul contin destule aberatii.
De exemplu Christopher Hitchens atragea atentia pe buna dreptate asupra aberatiilor din Torah, din Coran si Biblie. Sa nu uitam ca el era evreu. Stiu ca sunt multi evrei care vor sa il atace fie si postum, cum sunt si multi crestini si multi musulmani care ar face acelasi lucru.
A vorbi despre evrei ca despre „un bloc” este o mare greseala, mai ales in SUA. Exista evrei in toate directiile politice posbile. De aceea a fi antisemit este mai mult decat o crima, este o eroare (imi place sa il citez pe Talleyrand).
Hitchens l-a citat pe Hitler care il „Mein Kampf” a pomenit faptul ca „Dumnezeu” vrea eliminarea evreilor de…patru ori. Nimeni nu trebuie sa fie obligat sa respecte religia lui Hitler sau altele.
Toate problemele vin din faptul ca exista o mare confuzie in lume intre a fi evreu, a fi iudeu, a fi israelian etc…si la fel, o confuzie intre a fi impotriva unei religii sau impotriva unor oameni.
A fi antisemit inseamna, azi, a fi ostil evreilor, la modul general, ca ETNIE, indiferent de legistalura gen Codul Napoleon. Restul e joc de cuvinte ( coreligionar, confesiune, etc…). E total nerelevanta, in ecoul lui Anton, etnia autorului citat, el reprezentindu-se doar pe sine insusi.
Relativ la articol, mi se pare fortata punerea in aceeasi ecuatie a antisemitismului si antiislamismului, doar din dorinta de a fi PC. Subiectul s-a diluat, astfel.
Ar mai fi ceva- daca, in trecut, se incerca o „diferentiere” intre antisemitism si antisionism, pe urma s-a nuantat, cu introducerea „criticii la adresa politicii guvernului israelian”, care ascundea, de multe ori, acelasi antisemitism visceral, astazi e clar ca incercarile de delegitimare a existentei Statului Israel este o forma de antisemitism voalata, indiferent daca este sustinuta de un arab, evreu, francez catolic sau ateu, american sau roman. Cind e vorba de asasinate gen Toulouse, insasi filozofarea notiunilor devine absurda. Nu mai e vorba de politica, ci de ura minata de instincte criminale. Ceea ce a dovedit, pina acum, si ancheta.
Nu sunt de acord cu Vlad in privinta abordarii antiislamismului in acest articol. Acest fenomen se manifesta in Europa, chiar si cand nu este cazul iar noi, nu-i asa, suntem impotriva generalizarilor si etichetarilor. Dupa un astfel de atentat se pot exacerba ambele fenomene. Asa cum am scris in articol, nu prea avem date in ce priveste antiislamismul dar aceasta nu inseamna ca nu exista. In ce priveste antisemitismul, un mic exemplu, devastarea ieri noaptea, a restaurantului ritual din Timisoara.
Atentie, numele religiei este Islam, islamism se refera la curentul politic radical. Toti islamistii sunt musulmani, putini musulmani sunt islamisti.
Va salut cu toata stima si va declar ca sunt un admirator al publicatiei dvs. Memoria Holocaustului, a suferintelor poporului evreu, trebuie mereu cultivata pentru a nu se mai putea repeta aceasta tragedie niciunei natii de pe acest pamant. Numai asa putem invata din suferinta trecutului si privi spre viitor. Felicitari !
Ca sa trec peste aceste aprecieri, pe care sunt sigur ca le primiti intr-un numar foarte mare, trebuie sa recunosc ca nu am studiat istoria zonei, ce mai vad pe la stiri ma ingrozeste (atacurile sinucigase cu bombe, etc) si nu prea inteleg care sunt motivele acumularii tensiunilor si urii din Israel. De aceea as vrea, cu tot respectul, sa va adresez cateva intrebari, la care nu am gasit un raspuns. Poate asa voi percepe realitatea acestor vremi si cauzele unei stari conflictuale care nu se mai termina si distruge vieti nevinovate.
– De ce Fasia Gaza, Cisiordania si Ierusalimul de Est, se numesc „teritorii ocupate”. De catre cine sunt ele ocupate, de cand si de ce ?
– Rezolutia ONU, nr.242/1967 ce specifica si daca a fost aplicata pana in ziua de azi ?
– Este adevarat ca Theodore Herzl (fondatorul sionismului) a scris în 1895 „Ar trebui sã încercãm sã facem sã disparã, peste granitã, populatia sãracã.” – referindu-se la arabii din Palestina ?
– Haim Weitzmann, conducãtorul congresului mondial sionist si viitor presedinte al Israel, declara ca arabii palestinieni sunt :”pietrele Iudeei”… ?
Deocamdata cam atat. Va multumesc anticipat pentru raspunsurile dvs. si va urez mult succes pe viitor in munca dvs.
Cu deosebita stima
Calin Pap – Baia Mare – Romania
Domnule Calin Pap, trecand peste ironia din debutul comentariului dumneavoastra, am sa va spun ca asa cum nu cred un cuvant din laudele pe care ni le transmiteti, tot asa nu cred ca nu ati gasit rapsuns la intrebarile pe care le puneti. E mult prea straveziu acest comentariu ca sa nu va dati de gol. Macar daca nu foloseati aceasta politete gretoasa, de fapt o prefacatorie infantila.
Domnule Pap, eu nu vă cunosc şi nu ştiu cât de serioasă este întrebarea dv.
De aceea, pentru ca să nu-mi bat gura de pomană, v-aş ruga să începeţi dv., spunându-mi:
– ce ştiţi de fapt dv. despre primele două subiecte, „teritorii ocupate” şi Rezoluţia 224,
– să-mi daţi întăi referinţe serioase la ce ziceţi că au spus celor două persoane, şi
– să-mi mai explicaţi ce importantă are pentru prezent ce au spus acele persoane moarte acum 50 sau 100 de ani.
Eu cred că rugămintea mea este echitabilă.
Revin din nou, pentru ca constat ca nu sunt inteles deloc.
Antisemitismul nu poate fi pus pe aceeasi treapta cu antiislamismul. Sunt doua lucruri apatinand unor categorii complet diferite!
Antisemitismul, in modul cum este definit si cum functioneaza acum, este ura contra unor FIINTE UMANE. Deci este condamnabil!
Pe de alta parte, antiislamismul este ura si opozitia la o constructie mintala, la o religie si la un sistem de a evalua lucrurile. Un sistem depasit, care cere si azi ca femeile sa fie ucise cu pietre daca nu au fost virgine la maritis si altele. Antiislamismul este o datorie a omului civilizat
In timp ce antisemitismul este o prostie criminala.
Va rog inca odata sa judecati ce spun!
Cu totul altceva ar fi antiiudaismul, cand prin iudaism s-ar intelege religia iudaica! Acesta ar intra in aceeasi categorie ca si antiislamismul.Trebuie intotdeauna sa specificam termenii, sa-i definim cu atentie, ca altfel se pot face confuzii.
Deocamdatâ. doar două efecte imediate ale grozăviei teroriste de la Toulouse:
1.Sursă: extrase de pe Internet, din presa franceză: Marine Le Pen, de-atunci încoace, profită de această catastrofă, pentru a-și da arama pe față: dacă până acum se dădea de ceasul morții, în plină campanie electorală pt. alegerile prezidențiale, să convingă electoratul că ea nu este tot-una cu tatăl ei, acum, pe TF2, se întrece pe sine cu diatribe antisemite, antiislam și antiislamiste (pe care le pune, (cu bună știință?!) în aceeași oală, homofobe, și tot ceea ce se cheamă francezi care nu ar fi „de viță” („de souche”, aproximativ echivalent cu „neaoși”), uitînd ceea ce vrea să demonstreze și reflectînd adevărul proverbului „așchia nu cade departe de pom”.
2.Sursă:edițiile matinale de știri (azi, 29.03) de pe cel mai credibil și mai obiectiv post de radio israelian, „Reshet Bet” (canalul 2): direcțiunea școlii confesionale „Otzar Hatora” a primit mai multe e-mail-uri în care evreii sînt… învinuiți de cele petrecute. O mostră: „Câinilor, cărați-vă în țara voastră de rahat! Voi ați adus terorismul în Franța și în toată lumea”!
Mai este nevoie de un comentariu?
Il citez de dl Vlad Solomon:
„A fi antisemit inseamna, azi, a fi ostil evreilor, la modul general, ca ETNIE, indiferent de legistalura gen Codul Napoleon. Restul e joc de cuvinte ( coreligionar, confesiune, etc…). E total nerelevanta, in ecoul lui Anton, etnia autorului citat, el reprezentindu-se doar pe sine insusi…”
Raspuns:
Eu am fost extraordinar de precis in delimitarea urii unora fatza de OAMENI (cum este antisemitismul), in care nu ma intereseaza nici ce origine are victima nici ce palarie are si nici ce etnie are) de ura unora fatza de SISTEME DE IDEI, RELIGII, TRADITII, CONSTRUCTII MINTALE.
Vad ca dvs continuati sa vreti sa le puneti pe toate in aceeasi oala, sa faceti un guias din toate.
Mi-ati explicat odata de ce va comportati asa, va reamintesc: ati spus ca daca suntem si contra iudaismului ca religie, dispare ratiunea de a exista a statului Israel!
NU ESTE ADEVARAT!
ODATA CREAT SI INTEGRAT IN ONU, UN STAT NU-SI MAI POATE PIERDE RATIUNEA DE A EXISTA!
Au existat de-a lungul istoriei cazuri de neregularitati la crearea unor state. Ele nu au azi nici o importanta!
Cat despre statul Israel, eu sunt total pentru sustinerea existentei lui. El nu are nevoie de proteze religioase, mai ales ca acum peste 65% din populatia acestui stat au renuntat sa mai creada in religie!
Din nou citez din Vlad Solomon:
„Ar mai fi ceva- daca, in trecut, se incerca o “diferentiere” intre antisemitism si antisionism, pe urma s-a nuantat, cu introducerea “criticii la adresa politicii guvernului israelian”, care ascundea, de multe ori, acelasi antisemitism visceral, astazi e clar ca incercarile de delegitimare a existentei Statului Israel este o forma de antisemitism voalata, ”
Auleo, dle Vlad, sa stiti ca in Knesset discursul dvs ar fi huiduit de toti.
Daca vreti sa puneti eticheta de antisemitism si pe „critica la adresa politicii guvernului israelian” prima intrebare este: pe care din politicile guvernului israelian, ca au fost mai multe si foarte diferite!
Ati devenit subit leninist, pentru ca Lenin s-a ratzoit la un rus care i-a cerut sa fie voie sa critice si guvernul!
Parerea mea este ca trebuie sa fim atenti si sa nu ne batem joc de cuvantul antisemitism, punandu-l ca eticheta pe tot ce nu ne place, ca rad si curcile de noi!
In orice caz toti evreii americani pe care i-am cunoscut ar fi contra dv!
Doamna Grindea, eu nu as fi extrem de grabit sa trag concluzii. Atentatul de la Toulouse nu e nici primul si nu cred ca va nici ultimul atentat islamist de pe teritoriul Frantei.
Marine Le Pen e o copie palida a tatalui ei, cat priveste antisemitismul in Franta , vorba Eclesiastului, nu-i nimic nou sub soare, incepand cu expulzarile repetate ale evreilor din evul mediu si terminand cu atacurile antisemite, cum ar fi profanarea cimitirului de la Carpentras din 1990 sau la torturarea si uciderea in 2006 a tanarului Ilan Halimi, de o „banda de barbari”, dupa cr a fost atras in capcana de o femeie pe internet.
@Rodica Grindea
Un detaliu doar. Scrieţi, printre altele: „Marine Le Pen … acum, pe TF2, se întrece pe sine cu diatribe antisemite, … şi tot ceea ce se cheamă francezi care nu ar fi ‘de viţă’ (‘de souche’, aproximativ echivalent cu ‘neaosi’)…”
Eu urmăresc destul de atent campania electorală franceză, mai puţin atent pe Marine Le Pen. Din ce am auzit de la ea până acum (astăzi nu am ascultat), de francezii ‘de souche’ nu mai pomeneşte, ci are grijă să spună că „preferinţa naţională” înseamnă la ea ‘toti cei care au cetăţenia franceză’. Cu atât mai mult, n-am auzit de la ea nici un fel de diatribe antisemite.
Puteţi să-mi confirmaţi că chiar astea le-a spus? Bănuiesc că cu „TF2” vă referiţi la „France 2”, FR2, post de stat. A fost un interviu de astăzi, joi? Dacă confirmaţi, îl pot găsi pe situl postului. Sunt foarte surprins că îşi bate singură cuie în cap şi că, cu diatribele antisemite, îşi asumă riscul urmăririlor penale.
@Petru Clej: sincer ma bucur ca ati sesizat incercarea mea ironica de la inceputul postarii. Dezamagirea vine din faptul ca nu ati simtit si amaraciunea din ea. Amaraciune izvorata din faptul ca am observat partinirea fatisa din textele publicatiei dvs., relatarea deformata a situatiei din zona, argumentele gasite in justificarea actiunilor doar ale partii israleniene, de parca intr-un conflict ar fi implicata o singura parte, detinatoarea adevarului si dreptatii… Impartialitatea totala, nu face cinste nici unui jurnalist, ba din contra… Si acum, pentru ca da, aveti dreptate, intrebarile erau mai mult retorice, am sa incerc cateva raspunsuri, nu pentru dvs. (le stiti foarte bine, dar probabil ca va este interzis sa le prezentati), ci pentru o informare cat mai echilibrata a cititorilor dvs.
– Fasia Gaza, Cisiordania si Ierusalimul de Est sunt parti ale vechii Palestine, locuite de populatia araba, care inainte de 1948 cuprindea intregul teritoriu al actualului Israel, ocupate abuziv de armata israeliana in urma razboiului de 6 zile din 1967
– Rezolutia ONU, nr.242/1967, emisa la sfarsitul razboiului, prevede retragerea imediata a armatei israeliene din teritoriile respective, considerata „armata de ocupatie”. Rezolutia nu a fost respectata nici pana in ziua de azi… De ce dle. Clej ? Pentru ca asa vrea si poate Israelul ?
– Din gandirea parintelui sionismului, Theodor Herzl, despre modalitatea de epurare a populatiei arabe din Palestina, pentru crearea statului evreiesc, 1895: „We shall try to spirit the penniless population across the border by procuring employment for it in the transit countries, while denying it employment in our country…Both the process of expropriation and the removal of the poor must be carried out discretely and circumspectly.”
– Chaim Weizmann, primul presedinte al Israel, declara chiar inainte de cucerirea Palestinei de catre britanici: ” palestinians are like the rocks of Judea, as obstacles that had to be cleared on a difficult path.” sau in 1919 : „the country [Palestine] should be Jewish in the same way that France is French and Britain is British.”
Mentionez ca am folosit citatele in limba engleza pentru a le reda in original. Cam aceasta a fost „gandirea” care a stat la baza crearii statului Israel. Desfasurarea ulterioara a evenimentelor, a respectat-o in totalitate.
@AlexL: la primele intrebari v-am raspuns mai sus, cred ca acum detineti in linii mari raspunsurile, pentru alte amanunte puteti sa reveniti. In legatura cu importanta unor „vorbe” rostite acum multi ani, tin sa va reamintesc ca toti cei de mai sus au fost personaje de importanta capitala in modul de aparitie, dezvoltare si comportament al statului evreu. Daca tot le minimalizam gandirea pentru ca a fost expusa si aplica acum 50-100 de ani, tot in aceea perioada, in Europa, un descreierat cauta „solutia pentru problema evreiasca”. Rezultatul ? Holocaustul…
Cu respect
Calin Pap
Domnule Calin Pap, folosirea de catre dumneavoastra a unor cuvinte „sinceritate” si „respect” este complet ipocrita. Pozitia dumneavoastra este tipica antisemitului clasic, care da vina pe evrei pentru ce li se intampla rau, de pilda Holocaustul, dupa care plange cu lacrimi de crocodil de mila lor. Asta imi aduce aminte de bancul cu culmea tupeului: „sa impingi o baba pe scari si dupa aceea s-o intrebi de ce alearga”.
Citate scoase din context se pot gasi oricand, ba chiar unele care chiar sunt sugestive in sine, ba in Noul Testament, ba in Koran, ba in Luther, Voltaire, Marx, Wagner, Hitler, majoritatea liderilor arabi si musulmani, care vor sa-i arunce pe evrei in mare sau sa stearga Israelul de pe harta, care sa dovedeasca faptul ca in ultimii 2000 de ani anti-iudaismul si anti-semitismul au fost intertinute permanent si au dus la persecutia permanenta a evreilor, care au culminat cu Holocaustul.
Revista ACUM combate antisemitismul si negarea Holocaustului dar nu are o politica de aparare a actiunilor statului Israel. Am scris si eu si Vlad Solomon articole care au fost atacate vitriolic de nationalistii israelieni.
Dar revenind la acest articol, aici avem de a face cu asasinate de natura islamo-fascista, comise de un cetatean francez impotriva a sapte cetateni francezi, patru de confesiune iudaica si trei de confesiune musulmana, care nu au absolut nimic de a face cu ceea ce se intampla in Israel si teritoriile palestiniene. Scuza suna normal in gura unui islamo-fascist ca Mohaned Merah, dar cand unul ca dmneavoastra domnule Pap foloseste acelasi tip de rationament aici nu e vorba decat de antisemitism ordinar.
Dati-mi voie sa nu cred in sinceritatea dumneavoastra, nu sunteti cu nimic mai bun decat legionaroizii, antisemitii, negationistii si ultra-nationalistii care nu pot avea liniste din cauza politicii editoriale a revistei ACUM, singulara in peisajul publicistic de limba romana.
Recomand aceste doua recenzii: Arabi și israelieni: un conflict pe viață și pe moarte – o carte remarcabilă despre războiul din 1948 http://www.acum.tv/articol/8105/ sau Shlomo Sand Este poporul evreu o invenție? http://www.acum.tv/articol/10751/
Ele dovedesc ca in Israel apar si puncte de vedere contrare doctrinei oficiale a statului, ceea ce nu se poate spune despre lumea araba si musulmana, unde oricine pune la indoiala „adevarul imuabil” al Koranului isi pune viata in primejdie.
Daca ar fi sa compilam o culegere a citatelor care incita la ura impotriva evreilor, provenite din partea unor personalitati celebre in istorie, lista ar fi nesfarsita.
@P.Clej: chiar ma asteptam sa fiu caracterizat drept legionar, antisemit si negationist. Am observat folosirea acestor sabloane in dialogul dvs cu diversi cititori, cand gasirea unor argumente va creaza mari probleme… Dar ultra-nationalist ? Sunt roman, iar in comentariile mele nu cred ca ati gasit vreo remarca legata de istoria relatiilor romano-evreiesti. Asadar de unde vine ultra-nationalismul (poate ati folosit-o din obisnuinta sau graba). Daca toti ati fost amabil sa-mi raspundeti, poate imi subliniati care dintre raspunsurile mele de mai sus, nu sunt conforme cu realitatea, sau au fost scoase din context? As fi foarte interesat de o explicatie la atitudinea Israel fata de Rezolutia ONU, nr.242/1967 si poate mai gasiti dvs vreun stat care sa nu respecte astfel de rezolutii (daca memoria nu ma inseala, cand s-a mai intamplat, trupele occidentale si israeliene au intervenit cu promptitudine sub flamura ONU). Si ar mai fi ceva, la care poate aveti vreo parere: zidul betonat, inalt de aproximativ 7 metri, construit in zona West Bank, care a separat familii, distrus vieti, cu ce scop a fost construit ? Totusi dle. Clej, suntem in sec XXI, cum este permis unei natii, indiferent care, sa procedeze la asemenea abuzuri impotriva alteia ? Pe 9 iulie 2004 Curtea de Justitie de la Haga, a hotarat ca aceasta actiune este ilegala si antiumanitara. Raspunsul Israelu-lui ? pe 10 iulie 2005 guvernul a aprobat constructia zidului si terminarea lui pana in septembrie 2005 ! Sunt date seci, fara context, fara interpretari, etc care arata politica dusa de statul israelit fata de populatia palestiniana. Daca aveti ceva de corectat, de justificat, de explicat, va astept cu argumente, nu caracterizari sablonarde si penibile… Si mai e ceva dle. Clej, candva sustineati sa „facem ca evreii, nu sa-i criticam”. Va refereati la actiunile lor din 1948 incoace de pe teritoriul Israelului ?
cu respect
Domnule Calin Pap, sunteti antisemit pentru ca dati vina pe evrei pentru tot ce li se intampla rau, inclusiv Holocaustul. Sunteti la fel de abject din acest punct de vedere ca legionaroizii, negationistii sau ultra-nationalistii. Sunteti roman? Ce coincidenta! Si eu sunt roman dar nu vad ce legatura are acest lucru cu discutia de fata.
Pentru ca aveti o obsesie cu Israelul si pentru ca desi v-am recomandat doua articole nu pareti sa percutati, va mai recomand unul:
De ce combat antisemitismnul, dar nu ma simt obligat sa iau apararea Israelului
http://www.acum.tv/articol/32230/
Cititi si comentariile la acest articol si veti vedea ca va aflati intr-o eroare TOTALA.
Stiti foarte bine la ce ma refeream atunci cand am spus ca romanii trebuie sa ia exemplul evreilor: era vorba de revendicarea proprietatilor preluate abuziv de catre stat si in general la un mod inteligent de demonstrare a solidaritatii. Nu pomeneam nicaieri de Israel acolo.
In general, discutati ca un om neinstruit, ca un antisemit de duzina, iar in cazul de fata cadeti in abjectia de a justifica niste asasinate tipic fasciste prin ceea ce se intampla in Israel. Nu aveti nici urma de rusine?
@Calin Pap
Mulţumesc pentru precizări, now I see where you come from. O să vă răspund pe îndelete, dar lăsaţi-mi puţin timp.
D-le Călin Pop
Vă răspund și eu, fiindcă cred că mi-am dat seama că totuși, merită să stea omul de vorbă cu dvs. Tot ceea ce scrieți, cu privire la politica Israelului, știți probabil din mass-media. Nu știu dacă numai din cea românească, ori poate aveți acces și la presa străină, de unde să știu eu ce limbi mai cunoașteți dvs. în afară de română? Dar nici nu pot pune mâna în foc despre orientarea presei pe care o citiți. Vă răspund, fiindcă văd că sunteți o persoană dispusă cel puțin să asculte ceea ce-i spui și eventual, să se mai și gîndească la asta. Spre deosebire de mulți pe care-i știu (compatrioți israeliani, dar și persoane „obișnuite” ale comentariilor de pe acest site, care chiar și puse în fața celei mai clare evidențe, vor rămâne tot la părerea lor! Ca persoană din afară, aveți tot dreptul să „luați de bun” tot ce vi se „servește” în presa scrisă și electronică. După cum nimeni n-o să vă ceară s-o urmăriți în întregime! Dar un singur lucru pot să vă spun, ca israeliancă de trei decenii încoace: dacă nu exista acel zid de separare, era destul de mare probabilitatea ca acum să nu vă răspund eu, ci… fantoma mea, dacă așa ceva ar exista! Am cunoscut, în viața cotidiană, și arabi-palestinieni, care sunt totuși oameni la fel ca dvs. și ca mine, care nu cer mai mult decât să fie lăsați să-și trăiască în tihnă viața, să-și câștige cinstit pâinea, să-și crească copiii și să-i vadă oameni de ispravă! Dar așa cum ei nu pot „răspunde” pentru politica pe care-o fac și-o aplică conducerile lor, nici noi nu putem, israelienii care nu vor altceva de la viață decât vor și ei! Când au fost în armată, și-au făcut datoria și n-au ucis niciodată decât atunci când, de exemplu, au urmărit un terorist căutat pentru crimele contra evreilor-israelieni, au știut un singur lucru: e viața mea sa viața lui! Dar nu s-a dus niciodată în casele palestinienilor să le omoare până și copiii din leagăn, numai fiindcă sunt palestinieni, așa cum au făcut teroriștii din Hamas, numai fiindcă sunt evrei! Sunt lucruri pe care le poate înțelege numai cineva care a trăit și trăiește în mijlocul lor. Un exemplu: se insistă, și pe plan internațional că „Israelul s-ar opune tratativelor de pace”! Dar ni se cere să ducem tratative și cu mișcarea Hamas, care nici nu mai disimulează că nu vor un stat palestinian alături de Israel ci… în locul acestuia, iar eventuala pace la care s-ar putea ajunge, n-ar fi decât o etapă spre atingerea idealului lor… suprem! Dar din nou, mă întreb cât de dispus ați fi să reflectați la aceasta! Trăind aici, credeți că pot fi de acord cu politica guvernului de-acum, și nu numai, cu toate concesiile pe care politicienii cu drept de decizie le fac extremei dreapta, numai pentru a-și păstra coaliția și eventual… fotoliul de sub augustul lor posterior? Credeți că pot fi de acord cu tolerarea tuturor provocărilor perpetrate de tinerii acestei extreme drepte, pe care le mai și consideră „etichetă de preț”, nepunând… preț pe ceea ce li se tot repetă, în lupta antiterorism, anume „lăsați Zahalul (armata noastră) să învingă”? Și credeți că toți compatrioții mei vor să înțeleagă asta? Dacă am scris o dată despre periculozitatea acestor provocări, aproape la fel de gravă ca și a teroriștilor din Hamas, credeți că nu m-am trezit cu o scrisoare la redacție, în care un cititor – originar din România, căci lucrez și scriu tot la un ziar românesc – nu eram „invitată” să mă stabilesc în Gaza și să fac acolo gazetărie de stânga? Și câte proteste privitoare la politica acestui guvern am scris nu mi-au atras și alte scrisori, cu muuuuuult mai puțin… elegante? Poate mai reflectați la toate acestea, înainte de a învinui fără discernământ Israelul!
@P.Clej: Ce legatura are Holocaustul cu ce am scris eu ? Nici o crima nu se poate justifica prin alta crima ! Se pare ca nu ati inteles faptul ca dimpotriva, dvs m-ati catalogat ultra-nationalist si nu am vazut legatura cu subiectul discutiei. Totusi asteptam de la dvs si cateva raspunsuri sau opinii despre faptele enumerate mai sus. In locul acestora, nu reusiti decat sa emanati jigniri (ca de obicei, cand nu aveti argumente…). Nu am sa intru in jocul dvs, pentru ca nu vreau sa ma cobor la nivelul dvs. Eu am crezut ca putem avea un dialog civilizat, cu intrebari si raspunsuri care sa ridice cortina media asezata peste ce se intampla in Israel, dar se pare ca nu sunteti dispus, nu puteti sau nu aveti voie sa-l purtati. Cand veti avea puterea si demnitatea de a va depasi conditia, poate acest dialog se va infiripa…Pana atunci va salut si va doresc sa traiti asemeni romanilor din Cisiordania si Gaza in plin secol XXI. Ar fi o experienta, nu ?
Domnule Calin Pap, n-am zis ca sunteti ultra-nationalist, ci ca sunteti antisemit si va comportati la fel ca negationistii, legionaroizii si ultra-nationalistii care ne ataca linia editoriala.
Ce legatura are ce scrieti cu Holocaustul? In cazul in care aveti memoria scurta, ceea ce pare a fi cazul, va reamintesc ca dumneavoastra sunteti acela care ati debutat printr-o ironie josnica la adresa articolelor despre Holocaust si ati ajuns chiar sa justificati Holocaustul, dand mod vina, in ultima instanta, pe evrei. De aceea, afirm fara nicio rezerva ca sunteti antisemit.
Aveti aceeasi schema mentala ca islamo-fascistul Merah: din cauza ca voi israelienii ii persecutati pe palestinieni, eu am dreptul sa execut evrei (printre care trei copii) in Franta.
Aveti impresia ca daca puneti patru intrebari, ati incuiat pe cineva? La fiecare dintre cele patru se pot si s-au pus sute de contra-intrebari.
Sionismul politic nu a aparut ca o conspiratie evreiasca, ci ca un curent care cauta o solutie persecutiilor impotriva evreilor in Europa, persecutii care-si au originea in chiar Noul Testament.
V-am recomandat niste articole, v-a explicat si Rodica Grindea ca lucrurile nu sunt in alb si negru cum le vede un antisemit ca dumneavoastra.
Argumente? N-aveti niciun fel de argumente, ati cules din zbor niste clisee vehiculate de antisemiti si le ventilati mai departe.
De aia spuneam ca antisemitismul trece, uneori, prin „critica” politicii guvernamentale israeliene, ascunzind adevarata fata a „criticilor”. Ce legatura are sula cu prefectura? Cu persoane ca Calin Pap nu e de dialogat, el e orbit de ura, chiar daca o camufleaza. Chiar presupunind ca un guvern israelian ar fi criminal sau fascist, asta nu justifica antisemitismul balos din cuvintele lui. Pacat de timpul pierdut cu explicatii, e surd din alegere. Ast ii raspunde lui Anton, poate, sau poate nu.
Eva, ramin la parerea mea, ai dat un titlul articolului si ti l-ai diluat sigura, vrind sa fii PC. Nu e vorba daca subiectul e real sau inventat, ci de o alegere neinspirata.
Alex, as vrea sa-mi aduci contextul cu anti-iudaismul, pt ca imi atribui niste cuvinte care, in contextul tau, nu ma reprezinta, asta fara legatura cu ONU ( care, inca, nu se sustine prin dovezi).
@Vlad Solomon
Scrieţi: Alex, as vrea sa-mi aduci contextul cu anti-iudaismul, pt ca imi atribui niste cuvinte care, in contextul tau, nu ma reprezinta, asta fara legatura cu ONU ( care, inca, nu se sustine prin dovezi).
Presupunând ca „Alex”-ul căruia vă adresaţi sunt eu: nu am nici o idee la ce vă referiţi !
Dl. Pap, Intrebarea nr. 1.
De ce Fasia Gaza, Cisiordania şi Ierusalimul de Est, se numesc “teritorii ocupate”. De catre cine sunt ele ocupate, de cand şi de ce ?
Dl. Pap, Comentariu:
Fasia Gaza, Cisiordania şi Ierusalimul de Est sunt parti ale vechii Palestine, locuite de populatia araba, care inainte de 1948 cuprindea intregul teritoriu al actualului Israel, ocupate abuziv de armata israeliana în urma razboiului de 6 zile din 1967
Comentariul meu:
Pentru ca mesajul să fie mai scurt, o sa folosesc stilul telegrafic. Cu toate acestea, în acest mesaj n-o sa comentez decât primul din cele 4 puncte ale dv.
– în iunie 1967, Egiptul, Siria şi Iordania s-au pregătit să invadeze Israelul, masând la graniţă mai tot ce aveau. Ar fi fost a treia încercare de invazie.
– Israelul n-a aşteptat să fie atacat şi a atacat el primul; Israelul a cucerit ce spuneţi, plus Golanul şi Peninsula Sinai
– Israelul a anexat unilateral Ierusalimul de Est şi Golanul, nu însă Cisiordania, Gaza şi Sinaiul.
– Statutul acestor teritorii înainte de război era următorul:
o Cisiordania fusese cucerită în 1948 de Iordania, Gaza – de Egipt
o Golanul era al Siriei din 1944, Sinaiul – al Egiptului (si al Israelului, ceva mai înainte)
– Toate aceste teritorii („Palestina”), inclusiv Israelul de dinaintea războiului, erau pâna în 1948 sub mandat britanic din partea Societaţii Naţiunilor. Înainte de aceasta, timp de circa 3 secole şi până în 1918, au fost parte din Imperiul Otoman. în Palestina locuiau arabi, evrei şi alte naţionalităţi 😉 Proportiile erau cam 68% arabi şi 32% evrei
– Cisiordania şi Gaza erau destinate de Rezoluţia 181 a Adunării Generale ONU din noiembrie 1947 să facă parte din preconizatul Stat Arab din Palestina. Ocuparea din 1948 a acestor teritorii de către Iordania, respectiv Egipt, nu a fost recunoscuta de mai nimeni, nici de ONU.
– De aceea denumirea care reflectă exact statutul acestor doua teritorii este „teritorii disputate”, deoarece nu a existat vreun control suveran anterior, recunoscut pe plan internaţional. Altfel spus: cum Israelul nu le-a luat de la cineva care le avea de drept, denumirea de „teritorii ocupate” nu mi se pare exactă.
– Israelul a retrocedat Sinaiul Egiptului prin Tratatul de pace israelo-egiptean din 1979, în schimbul recunoaşterii şi păcii. Cam prin 1975 Iordania a renunţat la orice pretenţii asupra Cisiordaniei, în favoarea „unui viitor stat arab palestinian”. Dacă nu mă înşel, Egiptul a refuzat sa preia Gaza.
O observaţie cu privire la legitimitatea ocupării unui teritoriu prin forţă. Deşi pare curios, nu există de fapt nici un tratat internaţional care să interzică formal aşa ceva. Această interdicţie apare doar în preambulul (!!) unei rezoluţii a Consiliului de Securitate.
Părerea mea este că numai riscul pierderii de teritorii poate să descurajeze cu adevărat un agresor sa tot încerce sa invadeze un alt stat, până reuşeşte. Intr-adevăr, ce riscă dacă este înfrânt? Numai nişte soldaţi de-ai săi, de care foarte probabil nici nu-i pasă. Dacă însă riscă să piardă nişte teritorii în urma agresiunii, se va gândi de două sau mai multe ori 😉
Datele şi cifrele sunt luate din Wikipedia, din lipsa de ceva mai bun şi din lipsă de timp.
Cred că cu asta am epuizat punctul 1. Reveniţi dacă aveţi întrebări imortante.
Citiţi în numărul viitor – despre Rezoluţia 242 🙂
Mea Culpa, ma refeream la afirmatiile atribuite mie de Anton Costantinescu.
Dl. Pap, Intrebarea nr. 2.
Rezolutia ONU, nr.242/1967 ce specifica şi daca a fost aplicata pana în ziua de azi ?
Dl. Pap, Comentariu:
Rezolutia ONU, nr.242/1967, emisa la sfarsitul razboiului, prevede retragerea imediata a armatei israeliene din teritoriile respective, considerata “armata de ocupatie”. Rezolutia nu a fost respectata nici pana în ziua de azi… De ce dle. Clej ? Pentru ca asa vrea şi poate Israelul ?
Nu domnule Călin Pap, Rezoluţia 242 a Consiliului de Securitate nu prevede nici retragerea „imediată”, nici retragerea din toate teritoriile ocupate, şi nici nu spune nimic de vreo „armată de ocupaţie”, deşi mai toată lumea asta crede, pentru că se iau unii după alţii, deşi este atât de uşor de verificat. Deci: nici un aspect din afirmaţia dv. nu este adevărat. … decât că există într-adevăr aşa o rezoluţie. Dar, cum se spune, tot românul (şi nu numai) se pricepe în fotbal şi politică 🙂 şi, mai nou, şi în Rezoluţia 242!
Cu privire la ne-respectarea ei de către Israel „nici pană în ziua de azi”: Israelul a respectat-o nu o dată, ci chiar de mai multe ori ! Dacă afirmaţia asta vi se pare absurdă, înseamnă că nu ştiţi de fapt nimic despre Rezoluţia 242.
În detaliu:
În primul rând vă invit s-o citiţi – nu are decât o pagină, 13 propoziţii. Vă recomand versiunea engleză, căci asta a fost negociată, celelalte fiind traduceri – mai mult sau mai puţin fidele. O găsiţi peste tot, nu va fi pentru dv. o problemă, dv. care aţi găsit jurnale intime şi scrisori private din care să citaţi ca din Cartea Revelaţiilor.
Contextul juridic. Trebuie să ştiţi că, conform Cartei Naţiunilor Unite, Consiliul de Securitate adoptă două tipuri de rezoluţii, care sunt descrise în Capitolele VI şi VII respectiv. Capitolul VI: Reglementarea paşnică a diferendelor, acoperă rezoluţiile care „invită părţile să-şi rezolve diferendul” prin „căutarea soluţiilor pe calea tratativelor, anchetelor, concilierii, arbitrajului …”. Capitolul VII: Acţiunea în caz de ameninţări împotriva păcii, de încălcări ale păcii şi de acte de agresiune acoperă rezoluţiile care decid măsuri imperative (inclusiv prin utilizarea forţei) pentru „menţinerea sau restabilirea păcii şi securităţii”.
Acum, atenţie mare!, Rezoluţia 242 este adoptata în virtutea Capitolului VI al Cartei ONU. Asta înseamnă ca invită părţile (Israelul, Egiptul, Siria, Libanul(?) şi Iordania) să negocieze între ele în vederea găsirii unor soluţii pentru rezolvarea conflictului, inclusiv teritorial, „conform dispoziţiilor şi principiilor prezentei rezoluţii”.
Deci, cum am spus, R-242 nu ordonă, cum pretindeţi, „retragerea imediata a armatei israeliene din teritoriile respective”. Ea prevede negocieri care să ducă la retragerea forţelor israeliene din (cel puţin) părţi ale teritoriilor ocupate, în schimbul încheierii unor tratate de pace – formula „Land for peace”.
Formularea adoptata a fost „Withdrawal … from territories …”, variantele cu articolul definit „from the territories”, precum şi numeroase alte variante care să ceară retrocedarea tuturor teritoriilor, au fost propuse Consiluilui de Securitate, dar numai cea cu „from territories” a fost adoptată fără vetouri.
Implementarea: a început printr-o încercare de mediere, apoi prin numeroase conferinţe bilaterale şi multilaterale de pace. De aceea am scris mai sus că „Israelul a respectat-o nu o dată, ci chiar de mai multe ori”, ca şi ţările arabe, de altfel (cu excepţia Siriei).
Mai spuneţi, d-le Călin Pap, că numai Israelul îşi poate permite să ignore rezoluţiile ONU. În esenţă, v-am răspuns deja, dar dacă subînţelegeţi că Israelul trage toate sforile în lumea asta, vă invit să număraţi câte rezoluţii ONU contra Israelului există (peste 150 numai ale Consiliului de Securitate, fără cele ale Adunării Generale), ţinând cont că SUA, Franţa, Anglia au drept de veto. http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_United_Nations_resolutions_concerning_Israel
Ce cred eu despre ONU şi rezoluţiile sale – poate altădată, că şi aşa a ieşit mult prea lung.
Cred că cu asta am epuizat şi punctul 2. Reveniţi dacă aveţi întrebări imortante. Toate informatiile le găsiţi în (sau prin) Wikipedia.
În numărul următor … încă nu m-am hotărît ce şi dacă.
Domnule Vlad Solomon, eu nu v-am atribuit nici o afirmatie. Eu v-am citat.
Cunosc foarte bine parerile dvs pt ca le-ati exprimat si in trecut in mod clar ca am pastrat emailurile respective.
Dar aici nu vreau sa ma refer la trecut, ci la prezent: chiar credeti ca a exprima idei critice la adresa politicii guvernului israelian inseamna a fi antisemit?
Va rog sa revedeti ce ati scris!
Parerea mea este ca un singur stat nu permite azi critica „guvernului” si parlamentului in mod absolut: RPD Coreeana!
Ca sa nu ma acuzati iar de cine stie ce, va citez:
„Ar mai fi ceva- daca, in trecut, se incerca o “diferentiere” intre antisemitism si antisionism, pe urma s-a nuantat, cu introducerea “criticii la adresa politicii guvernului israelian”, care ascundea, de multe ori, acelasi antisemitism visceral, astazi e clar ca incercarile de delegitimare a existentei Statului Israel este o forma de antisemitism voalata,…”
etc.
As vrea sa recititi ce ati scris si sa terminati cu acuzatiile false. Acestea sunt lucruri scrise de dvs acum!
Sper ca daca sunteti un om corect, va veti disocia de afirmatiile dvs cupa care simpla critica la adresa „politicii guvernului israelian” inseamna „antisemitism visceral” etc. Nu va dati seama ca vorbiti prapastii?
Va rog sa-mi raspundeti la intrebarea mea in mod corect!
Nici macar SUA nu a evitat criticile la adresa „politicii guvernului israelian”.
Si apoi, va rog sa precizati, despre care politica vorbiti? Pentru ca sub conducerea lui „Bibi” Nataniahu, a existat si exista o politica. Sub conducerea doamnei Golda Meir, alta. Iar sub conducrea lui Itzak Rabin, alta.
La care politica va referiti in mod concret?
Dupa cum stiti, un fundamentalist iudaic a ucis pe unul din creatorii politicii israeliene. Va referiti la politica acestui presedinte sau la politica lui „Bibi”?
Si de ce puneti in ghilimele „critica politicii guvernului israelian”?
E ceva inexistent? E ceva interzis?
Anton Constantinescu,
Hold your horses. Daca nu stii sa interpretezi rolul ghilimelelor in acele fraze, nu pot sa te ajut sa intelegi sensul afirmatiilor mele.
Ma bucur ca „ma pastrezi la dosar”, inseamna ca am un impact puternic asuprea opiniilor tale.
Atentie, Itzhak Rabin nu a fost presedinte, ci prim ministru. In rest, ramine cum am zis, nu am nimic de retras, cine vrea sa inteleaga ce inseamna un pretext, intelege, iar cine nu-nu.
Ma distreaza, iar si iar, faptul ca amintesti cind ceva a fost spus de un evreu, deci, in mintea ta, faca parte dintr-o tabara si ar fi reprezentativ… Sau nu?
Poate consideri ca delegitimizarea existentei Statului Israel nu e o forma de antisemitism voalat, ci o discutie de salon, la un pahar de braga, intre ideologi cu vederi politice moderate. Eu o consider antisemitism pur, fiind si vorba de viata si moarte, nu de simfonii neterminate.
Nici nu consider relevant ceea ce ti-au spus tie evreii pe care i-ai intilnit in USA.
@Călin Pap
Domnule Pap, nu ştiu dacă merită să continui, vă rog sa-mi faceti un semn că mai sunteţi pe-aici şi că vă mai interesează subiectul.