Alec Salmond e principalul atu al separatiștilor scoțieni
Guvernul Scoției urmează să prezinte miercuri un amplu document privind referendumul de independență de Regatul Unit, preconizat a avea loc în a doua jumătate a anului 2014.
Lansarea procesului de consultare a fost precedată de un discurs la Londra al șefului executivului scoțian, Alec Salmond, care a declarat că o Scoție independentă ar putea fi un model pentru toate forțele progresiste din Regatul Unit.
Documentul ce urmează a fi dat publicității pune în discuție procesul ce ar trebui să culmineze cu referendumul din 2014, inclusiv formularea întrebării de pe buletinul de vot.
Guvernul de la Londra a acceptat că decizia privind separarea depinde exclusiv de voința electoratului scoțian, dar se opune introducerii pe buletin a unei a doua întrebări, privind opțiunea independenței fiscale în cadrul Regatul Unit, așa numita “devo max” sau autonomie maximă.
Executivul de la Edinburgh va purta negocieri privind conținutul buletinului de vot cu guvernul de la Londra și a acceptat că referendumul va fi organizat și supervizat de Comisia Electorală a Regatului Unit.
Alec Salmond, care este și lider al Partidului Naționalist Scoțian (SNP) – separatist, a avut dispute acerbe cu premierul britanic David Cameron, lider al Partidului Conservator, cu vicepremierul Nick Clegg, lider al Partidului Liberal Democrat și partener la guvernare al Conservatorilor și cu Ed Milliband, liderul Partidului Laburist, de opoziție. Cei trei lideri ai partidelor naționale se opun separării Scoției de Regatul Unit.
Salmond, care se află la putere la Edinburgh de cinci ani, dispune în parlamentul Scoției de o majoritate absolută, în bună măsură datorită carismei și popularității sale într-un peisaj politic altfel anost.
Dar popularitatea sa nu trebuie confundată cu sprijin pentru independență, care oscilează în Scoția între o treime și 40% din electorat.
Șeful executivului de la Edinburgh a spus că dorește ca Scoția să devină un exemplu de echitate pentru Anglia, unde politicile de centru-stânga ale SNP nu sunt la fel de populare.
Salmond a promis să păstreze uniunea monetară și monarhul de la Londra ca șef al unui stat scoțian independent, ca și statutul de membru al Uniunii Europene pentru această provincie cu o populație de cinci milioane de locuitori – echivalentul Slovaciei.
Separare după 300 de ani?
Actualmente Scoția, care face parte din uniunea cu Anglia din 1707, are competență exclusivă în multe domenii, inclusiv sănătatea, educația sau transporturile și are politici complet diferite de Anglia, cum ar fi de pildă gratuitatea învățământului superior și a rețetelor de medicamente.
În domeniul politicii fiscale, parlamentul de la Edinburgh are dreptul să varieze rata de bază a impozitului pe venit – actualmente de 20% pentru Regatul Unit, cu până la 3% – în sus sau în jos, iar varianta devo-max, alternativă dorită de Salmond în cazul respingerii independenței, ar da Scoției control total asupra politicii fiscale.
Sondajele de opinie din Anglia, indică un sprijin mai ridicat pentru independența Scoției decât în printre scoțieni, poate și pentru că englezii îi subvenționează cu taxele lor pe vecinii din nord.
Paradoxul este că în parlamentul de la Londra deputații care reprezintă circumscripții din Anglia nu au dreptul să voteze în chestiuni de competența exclusivă a adunărilor legislative din Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord, pe când acești din urmă deputați au drept de vot cu privire la chestiuni ce privesc doar Anglia. De unde și apeluri, ce-i drept nu prea numeroase, pentru înființarea unui parlament al Angliei – care cu 50 de milioane de locuitori reprezintă 80% din populația Regatului Unit.
Salmond dorește ca referendumul de independență să se desfășoare în 2014, odată cu cea de-a 700-a aniversare a bătăliei de la Bannockburn, când armata scoțiană a învins-o pe cea engleză în cadrul primului război de independență.
Naționalismul scoțian este unul civic și nu etnic și are componente predominant politice și economice, spre deosebire de cel galez, care este predominant lingvistic și cultural.
Oricum ar fi, evoluțiile politice din Scoția vor fi urmărite cu atenție nu doar în Țara Galilor și Irlanda de Nord, unde există de asemenea tendințe separatiste, ci și în alte țări din Uniunea Europeană, cum ar fi Spania sau Belgia, unde separatismul constituie o forță.