Ştim câte ceva deja despre 2012, altele le presupunem doar. Majoritatea celor pe care le ştim sigur au un NU în faţă.
NU vom întineri. Dar, pe de altă parte, deşi nu se poate aplica o veşnicie, cea mai eficace metodă de supravieţuire este îmbătrânirea.
NU vom avea mai mult creier. Dar, pe de altă parte, putem crea conexiuni mai utile între celulele neuronale de care dispunem, prin obiceiuri sănătoase, o atitudine pozitivă, învăţare, spunând ceea ce gândim.
NU ne vom îmbogăţi peste noapte. Dar, pe de altă parte, nici nu vom sărăci peste noapte. Trebuie să-i păzim de rele pe cei dragi pentru asta. Aurul şi argintul conteaza mult mai puţin.
Dar destul cu aceste „frectii cu Diana” la picioarele de lemn ale speranţelor noastre. Ce ştim aproape sigur că va aduce 2012 în plan social, despre ce va curge cerneală, despre ce vor răpăi sute de milioane de degete pe zeci de milioane de tastaturi?
Câteva repere:
Prima Olimpiadă de iarnă a tinerilor (14-19 ani) va avea loc în Austria, la Innsbruck, începând din 13 ianuarie. (http://en.wikipedia.org/wiki/2012_Winter_Youth_Olympics ). Noutatea, aş zice, cu riscul de a fi considerat „conservator” este că pentru prima dată se face o segregare a spiritului olimpic din motive pe care nu le înţeleg. Dacă am înţeles Olimpiadele dedicate persoanelor cu handicap, a segrega între oamenii sănătoşi pe baza vârstei, mi se pare o inepţie. Pe când Olimpiade pentru femei, pentru bărbaţi, pentru persoane de peste 50 de ani care poartă peste 43 numărul la pantofi? Aştept înfrigurat organizarea acestui ultim eveniment – probele pentru concurenţi născuţi în România care colaborează la revista ACUM.
Pe 31 ianuarie, asteroidul 433 Eros, cunoscut ca al doilea ca mărime dintre obiectele apropiate de Pământ (13 km × 13 km × 33 km) va trece suficient de aproape de Planeta Albastră ca să ne dea fiori, şi nu erotici, după cum s-ar presupune după nume. Vă las plăcerea de a cerceta în Internet cât de aproape va trece.
Pe 6 februarie, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit, Canadei, Australiei şi Noii Zeelende va sărbători 60 de ani de ocupare maiestuoasă a tronului acestor zone ale Pământului care au monarhia ca formă de organizare statală.
Pe 4 martie au loc alegerile prezidentiale din Rusia, moment în care majoritatea observatorilor politici se aşteaptă la o revenire la putere a lui Putin. Acesta, cu un ochi la Regina Elisabeta a II-a, o mână pe harponul preferat pentru vânătoarea de balene, cu cealaltă făcând o figură de jujitsu celorlalţi candidaţi în timp ce ţine în mână un microfon la care cânta un şlagăr de succes al lui Frank Sinatra într-o engleză perfectă, se îndreaptă spre o garderobă bine păzită unde îl aşteaptă pălăria lui Petru cel Mare. Câteva sute de mii de voci s-ar putea să exprime opinii diferite în legătură cu modul în care i-ar sta respectiva pălărie. http://www.electionguide.org/country.php?ID=179 (IFES)
Pe 25 iulie încep la Londra Jocurile Olimpice (www.london2012.com). Corespondentul nostru local, Petru Clej, va avea enorm de lucru legat de infractorii români care vor profita de această îmbulzeală pentru ciordeli şi alte matrapazlâcuri. Petru va încerca în acelaşi timp să trimită materiale cu valoare adaugată la concurenţă cu CNN-ul, ABC-ul şi alţi giganţi mediatici abreviaţi în trei litere, pentru minusculul ACUM – dar care este totuşi o abreviere din patru litere, deci mai cu moţ.
Dacă totul merge bine, cândva în luna august, la competiţie cu Olimpiada, modulul marţian Curiosity ajunge la destinaţie, pe Planeta Roşie, dupa un voiaj inceput pe 26 noiembrie 2011. (http://www.nasa.gov/mission_pages/msl/index.html). Este neclar dacă între obiectivele NASA nu figurează şi cercetări pentru găsirea unor urme ale Coroanei britanice pe Marte.
Cu puţin înainte de 6 noiembrie o sa mă sune din nou acasă, de la Radio România, să-mi ceară să le spun ceva despre Alegerile Prezidenţiale din SUA . Ultima dată tot aşa m-au sunat nu mai ţin minte prea bine în legătură cu ce… a… Occupy Wall Street… şi m-au lăsat să ascult emisiunea în direct dar nu m-au întrebat nimic şi nici nu m-au invitat să spun ceva. Drept urmare, ca şi pe cititorii noştri, am să-i îndrum către o pagină web – de exemplu : (http://en.wikipedia.org/wiki/United_States_presidential_election,_2012) – iar eu să-mi văd de alte activităţi mai productive, cum ar fi tunsul ierbii.
ONU a decis să declare 2012 Anul Energiei Sustenabile pentru toti. Şi tot ei au ales 2012 ca an de comemorare a personalităţii lui Alan Turing. Pe 23 iunie se împlinesc 100 de ani de la naşterea acestui geniu (părintele conceptului de algoritm, inventatorul computerului modern – la unul dintre ele citiţi dv. aceste rânduri – , expert în criptografie, dezlegător al cifrului secret german în timpul celui de-al doilea război mondial şi prin aceasta salvator al Marii Britanii dar probabil şi al omenirii. Turing s-a numărat printre victimele castrării chimice pentru homosexualitatea lui . Puteţi citi mai mult pe acest subiect la http://www.acum.tv/articol/7402/ sau, bineînţeles, la http://en.wikipedia.org/wiki/Alan_Turing
Despre mitul că pe 21 decembrie 2012 fie începe o nouă eră, fie vine Sfârşitul Lumii, mă abţin. Sunt tentat să spun că nu vine Sfârşitul Lumii, dar dacă vine, totuşi? N-o să-mi pară rău că n-am avut dreptate? Mai ales că maximumul ciclului solar numărul 24 (cel anterior având loc între 2000 şi 2002) se petrece tot în 2012, fiind aşteptată inclusiv o inversare a polilor magnetici ai Soarelui. (Un site interesant pe această temă găsiţi la http://www.solarham.com/). Personal îmi pun speranţe că fenomenele solare din 2012 vor avea ca efect mărirea popularităţii celui mai popular site din lume pentru sateliţi ai Pământului, www.n2yo.com, construit de fostul webmaster al sitului care avea să devină ACUM.tv, Ciprian Sufiţchi. Pentru orice eventualitate, verificaţi şi: http://en.wikipedia.org/wiki/2012_phenomenon
2012 vine şi cu o serie de necunoscute mai uşor de anticipat: se va termina construcţia supercomputerului Sequoia , conceput să readucă supremaţia informatică de vârf Statelor Unite, la o capacitate de 20 Petaflops (fata de 2.57PF a lui Tianhe-1 aflat în China şi 1.75PF a celui mai mare supercomputer american din prezent). Va avea loc al 18-lea Congres al Partidului Comunist Chinez. Toată planeta va fi cu ochii pe ei, indiferent de înclinaţia acestora. Vom avea peste 30 de sarbatori religioase majore aparţinând crestinismului, islamismului, iudaismului si budismului.
A… şi să nu uit: politica editorială a Revistei ACUM va rămâne neschimbată.
Intrebarea e: De ce sa ne temem mai mult in 2012, de ceea ce ştim că va fi si nu putem împiedica sau de ceea ce nu putem anticipa?
Daca ma intrebati pe mine, de ceea ce nu putem impiedica nu are rost sa ne temem, deoarece teama ne ocupa in mod inutil timpul de care ne-am putea bucura pana la sosirea inevitabilului. De ceea ce nu putem anticipa iar nu are rost sa ne temem, fiindca e tot o pierdere de vreme: ori nu se intampla si am pierdut ocazia de a ne ocupa de lucruri ma placute intre timp, ori se intampla si ne ia oricum pe nepregatite, ca doar de-asta definim aceste fenomene ca fiind de neanticipat. Cam asta 🙂
In general a ne teme si in special a ne teme de lucruri abstracte e o pierdere de vreme.
Referitor la ceea ce numiti, in mod dezaprobator, „segregarea spiritului olimpic”: nu mi-e clar daca dezaprobati organizarea unor Olimpiade separate pe diverse criterii, de exemplu pe categorii de varsta, sau dezaprobati ‘segregarea’ pe diverse criterii in cadrul aceluiasi sport. In ambele cazuri separarea / segregarea se bazeaza de regula pe faptul obiectiv ca sportivii de diferite varste, sex, etc. au performante atat de diferite, incat a-i pune sa se intreaca intre ei ii lipseste de orice sansa de victorie si este demoralizanta.
Referitor la Olimpiada pentru tineret, aceasta mi se pare o sansa suplimentara pentru tineri care, fie ca nu au dreptul inca sa participe la Olimpiada normala, fie ca nu au, din cauza varstei, suficiente sanse sa concureze pe cei mai maturizati fizic, sa se intreaca, sa devina cunoscuti, etc.
Asa ca nu inteleg care este obiectiunea dumneavoastra. Da, nu exista Olimpiade separate pentru femei si barbati, dar mai toate disciplinele sunt separate. Ca ele au loc in cadrul unei aceleeasi Olimpiade este o chestiune pur organizatorica.
In general: nu orice distinctie care se face intre diferiti oameni este neaparat rezultatul unei sinistre discriminari! Desigur ca dv. cunoasteti toate cele de mai sus, de aceea nedumerirea mea in legatura cu acel paragraf este cu atat mai mare.
Va multumesc pentru observatie, imi da ocazia sa explic pe larg de ce mi se pare o ineptie.
Pentru ca nimeni nu-i impiedica pe tinerii de 14-19 ani sa particpe la olimpiade la varsta de 18-23 de ani, adica in maximum patru ani cat este intervalul dintre olimpiade.
Ceea ce i-ar putea impiedica, desigur, este acordarea unei atentii mai mari propriei educatii in perioada respectiva a vietii, in dauna performantei sportive, care si ea cere enorm de mult timp, participantii la olimpiade fiind de fapt, la o privire mai atenta, profesionisti in sporturile practicate (spre deosebire de amatori, care au alte profesiuni sau ocupatii decat sportul).
Asadar denumirea „Olimpiada” pentru o competitie intre tineri, din care sunt exclusi cei peste o anumita varsta, este o „cascadorie” de Public Relations, fara legatura cu spiritul olimpic original.
Daca ar fi sa fiu totusi de acord cu o segregare in competitia sportiva, aceea ar fi intre amatori si profesionisti. Sentimentul meu este ca profesionismul in sport denatureaza sportul insusi si spiritul olimpic. Din punctul meu de vedere doar competitia intre amatori ar avea calitatea de a purta numele de OLIMPIADA. Intre ceilalti s-ar putea numi in orice alt fel. Cu ingaduinta, concursurile sportive intre sportivi profesionisti le-as numi in limba engleza „Sport Entertainers Competitions”.
Fapt este ca, in sport, segregarea pe baza varstei nu este o noutate, daca ne gandim la miile de intreceri, in zeci de sporturi, intre „juniori”, care sunt tineri (sau chiar copii) care au varste chiar sub limita „olimpiadei tinerilor”. Deci acestea din urma nu sunt decat mondializarea, ca sa zic asa, a vechilor intreceri intre juniori.
Cat priveste noul argument, cel cu asteptatul a inca catorva ani pentru a participa la Olimpiada „majora” – as zice ca nu aduce nimic in practica, nici macar oportunitatea de a-si completa educatia generala, stiut fiind ca cei care fac sport de intrecere, chiar de la varste fragede, o lasa mai moale cu invatatul chiar si fara acea „olimpiada a tinerilor”. Poate ca nu este bine, dar asta este realitatea.
Despre motivele inventarii acestei noi Olimpiade nu ma aventurez sa speculez, deoarece nu am darul citirii gandurilor altora 🙂
Problema segregarii intre amatori si profesionisti: cand cei care concureaza sunt dintr-o arie geografica redusa, amatorismul este plauzibil, cand insa este vorba de competitia intre candidati din arii geografice mari (tari mari, continente, mondial), nivelul perfomantei candidatilor este mai ridicat si deci concurenta este atat de mare incat antrenamentul trebuie sa fie un full time job. In plus, orice control („cat timp s-a antrenat acest candidat?”) este iluzoriu.