Furtul de oi a atins proporţii fără precedent în Marea Britanie, numărul animalelor sustrase fiind estimat la circa 60000 în primele 10 luni ale anului 2011.
Fenomenul este determinat de majorarea pe piaţa mondială a preţurilor la produse animaliere şi are efecte extrem de dăunătoare pentru fermieri.
Compania de asigurări NFU Mutual estimează la circa 6 milioane de lire sterline costul pentru fermieri, plecând de la daunele plătite de asigurări, dar costul real este mult mai mare.
Unui fermier din Țara Galilor de pildă, Hugh Davies, i-au fost furate 150 din cele aproximativ 1000 de oi, iar provincia unde furtul de ovine este cel mai răspândit este Irlanda de Nord.
Numărul de oi furate s-a dublat practic într-un an de zile și cauza principală este explozia prețului cărnii, care a crescut cu 50% în trei ani.
După ce ajunsese în anul 2000 la nivelul istoric cel mai scăzut, carnea de oaie a început să se vândă din ce în ce mai scump, datorită sporii consumului în Asia.
Fermierii de oi, care au avut de suferit cumplit de pe urma prăbușirii prețurilor acum 11 ani, au acum altă grijă, cea a pazei turmelor.
În Marea Britanie, agricultura este exclusiv comercială și în multe cazuri fermele sunt situate la mai mulți kilometri distanță de casele fermierilor, aceștia trebuind să conducă până acolo, cu tot cu câini de pază.
Deși oile furate nu pot fi vândute la abator, ele fiind implantate cu microcipuri, deci identificabile imediat, hoții le sacrifică prin metode improvizate, vânzând carnea la negru. Această metodă provoacă îngrijorare atât cu privire la bunăstarea animalelor, cât cu privire la securitatea alimentară.
Deşi poliţia a reuşit să aresteze pe unii dintre suspecții de furturi, o proporţie însemnată a hoților rămân neprinși.
Companiile de asigurare le recomandă fermierilor să-și închidă pajiștile cu lacăt, să împingă oile cât mai departe de drumurile adiacente și să-și actualizeze marcarea oilor și a documentelor de evidență.
Fenomenul furtului de oi este oarecum similar cu cel al furtului de metale, și aici cauza fiind explozia prețului, mai ales la cupru, printre care cabluri de înaltă de tensiune, inclusiv de la linii de cale ferată, producând pagube economiei britanice estimate la circa un miliard de lire sterline.
Fermierii de oi și-au văzut veniturile sporind în 2011, dar în același ei vor fi acum confruntați cu cheltuieli mai mari, atât cu paza animalelor cât și cu primele de asigurare.
Poate o solutie buna pentru fermierii britanici ar fi angajarea ciobanilor de pe plaiurile mioritice, cu fluiere, cu cai invatati si caini „mai barbati”? Sunt convins ca vor face treaba. Iar apoi va aparea si versiunea MIORITA BRITANICA.
Baciul african
Si cel scotian
Mari,se vorbira
Ei se sfatuira,
Pe l-apus de soare
Ca sa mi-l omoare
Pe cel Miorean,
Ca-i mai ortoman,
S-are oi mai multe,
Mandre si cornute.
Si buzunarele pline
Cu lire sterline…