Duelul verbal la vârf dintre autoritățile franceze și cele britanice pe temă scăderii ratingului financiar de țară au provocat îngrijorarea instituțiilor financiare internaționale.
Acuzațiile reciproce au avut loc la scurt timp după folosirea de către premierul britanic David Cameron a veto-ului privind modificarea tratatului Uniunii Europene în vederea combaterii crizei economice severe cu care se confruntă UE la ora actuală.
Președintele Băncii Mondiale, Robert Zoellick, a declarat că este profund tulburat de retorica folosită în ultima săptămână pe ambele maluri ale Canalului Mânecii.
Beligeranța a atins nivelul maxim atunci când premierul Franței, Francois Fillon, care are o soție britanică, l-a sunat pe vicepremierul britanic, Nick Clegg, care vorbește fluent franceza, pentru a clarifica afirmațiile pe care le făcuse cu doar câteva zile înainte despre Marea Britanie.
Premierul Fillon afirmase că deficitul fiscal britanic este mai ridicat decât cel francez, dar agențiile de rating nu par să sesizeze acest lucru.
Vicepremierul Clegg i-a replicat că o astfel de retorică este pur și simplu inacceptabilă și că trebuie luate măsuri în vederea calmării tonului dezbaterii.
În ultimele săptămâni au circulat știri cu privire la un presupus anunț iminent al agențiilor internaționale de rating privind scăderea ratingului AAA al Franței, ca urmare a deteriorării situației financiare și în special a stării precare de capitalizarii băncilor franceze.
Însuși guvernatorii Băncii Centrale a Franței, Christian Noyer, a atacat-o pe directoarea Fondului Monetar Internațional (și până nu de mult ministru de finanțe al Franței), Christine Lagarde, care exprimase astfel de opinii cu privire la băncile franceze, calificând-o drept “foarte prost informată”. Mai mult, a adăugat Noyer, agențiile de rating ar trebui să reducă ratingul Marii Britanii, nu al Franței, deoarece are deficite fiscale mai mari.
A fost urmat apoi de ministrul de finanțe, Francois Baroin, care a afirmat că la ora actuală situația financiară a Marii Britanii e îngrijorătoare și că e preferabil să fii francez când vine vorba de economie.
Nu e neobișnuit ca unii politicieni sau jurnaliști francezi să se refere la un conspirație anglo-saxonă împotriva Franței, incluzând în această conspirație agențiile de rating și organizații financiare internaționale, precum FMI și Banca Mondială, spre deliciul anumitor ziare britanice care se amuză pe seama a ceea numește “paranoia franceză ”.
Verdictul piețelor financiare
Tensiunile dintre Franța și Marea Britanie au fost accentuate de recentul summit al UE în timpul căruia premierul Cameron s-a opus unei modificări a tratatului uniunii, modificare ce ar fi deschis calea unei mai mari armonizări fiscale, în cadrul eforturilor de salvare a monedei unice europene. Atitudinea lui Cameron a provocat furia președintelui Franței, Nicolas Sarkozy, care a putut fi văzut trecând pe lângă premierul britanic și refuzând să dea mâna cu el.
Piețele financiare par însă să infirme retorica venită de la Paris, fapt reflectat în creșterea dobânzii cerute pentru cumpărarea de obligațiuni de stat franceze.
Ce-i drept însă, retorica de acest gen nu vine doar dinspre Paris. Luna trecută, ministrul de finanțe britanic, George Osborne, spunea că Franța ar putea urma calea Greciei, țară care a devenit practic insolvabilă.
După summitul de la Bruxelles, Marea Britanie părea izolată în sânul UE, în fața frontului comun din spatele ”motorului” franco-german al uniunii. Iată însă că dubiile exprimate de guverne ca cele ale Suediei, Cehiei sau Ungariei despre măsurile propuse vor fi tranșate prin decizii ale parlamentelor acestor țări, iar piețele financiare nu par deloc impresionate de măsurile luate de liderii UE pentru salvarea monedei euro.
Se poate ca în această dispută Londra – Paris Marea Britanie, care nu face parte din zona euro, să iasă în avantaj. Dar nici chiar britanicii, ale căror relații economice depind în proporție de 50% de Uniunea Europeană, nu-și pot permite să asiste impasibili la criza euro. O prăbușire a monedei unice europene ar avea efecte catastrofale asupra economiei britanice, o afirmație repetată adeseori în ultima vreme atât de premierul Cameron cât și de ministrul de finanțe Osborne.