David Cameron este primul premier britanic care opune veto modificării unui tratat al UE
Clasa politică și opinia publică din Marea Britanie evaluează consecințele veto-ului opus de premierul David Cameron la recentul summit al Uniunii Europene modificării tratatului UE în vederea unei armonizări fiscale a statelor membre.
Un prim efect intern este adâncirea divergențelor dintre Partidul Conservator al premierului și partenerul său de coaliție, Partidul Liberal Democrat , care este un partid eurofil.
Liderul Liberal Democrat, vicepremierul Nick Clegg, a declarat la BBC că rezultatul summitului UE este unul rău pentru Marea Britanie, deoarece riscă să izoleze și să marginalizeze țara în sânul Uniunii.
Reacția lui Clegg nu este nicicum surprinzătoare, dată fiind consecvența cu care partidul său a susținut de-a lungul anilor integrarea mai adâncă în UE a Marii Britanii, inclusiv aderarea la moneda euro.
Clegg și colegii săi de partid au atacat influența pe care aripa eurosceptică din Partidul Conservator o are asupra lui David Cameron.
Luna trecută, 81 de deputați Conservatori , din totalul de 307 câți numără partidul în Camera Comunelor, votaseră în favoarea unei moțiuni care propunea convocarea unui referendum privind rămânerea Marii Britanii în UE, moțiune respinsă de plen.
Și liderul principalului partid de opoziție, Laburist, Ed Milliband, l-a criticat pe David Cameron pentru că a rămas izolat în fața celorlalte 26 de state membre ale Uniunii.
David Cameron este primul premier britanic care opune un veto modificării unui tratat al Uniunii Europene în cei 38 de ani de când țara e membră UE. Nici măcar Margaret Thatcher, o campioană a euroscepticismului în cei 11 ani de premierat (1979 – 1990), nu a uzat de această preogativă.
Premierul britanic a dorit să obțină o clauză de exceptare pentru City-ul Londrei, cartierul de afaceri unde se află concentrat sectorul financiar, care reprezintă 10% din econonmia britanică. În special, el se opune introducerii așa numitei Taxe Tobin, pe tranzacțiile financiare, dorită de Franța și Germania și privită în Marea Britanie ca o tentativă de subminare a poziției dominante a Londrei în piețele financiare europene, în dauna Frankfurtului și a Parisului.
Primele sondaje de opinie indică sprijin în rândul opiniei publice pentru poziția premierului, ceea ce, din nou, nu e surprinzător, dată fiind prevalența sentimentelor eurosceptice în Marea Britanie și a percepției că de actuala criză din zona euro sunt responsabile statele de pe continent.
În comunitatea de afaceri reacțiile împărțite. Pe de o parte, în City taxa Tobin este extrem de impopulară, pe de altă parte izolarea Marii Britanii în sânul UE ar putea aduce riscul unui exces de reglementare în ceea privește piața unică europeană, datorită scăderii influenței britanice la Bruxelles, ceea ce ar dăuna mediului de afaceri britanic.
Dar oricare ar fi opiniile cu privire la gestul istoric al lui David Cameron, consensul pare a fi că e mult prea devreme pentru a estima potențialele repercusiuni pe termen mai lung. Mulți comentatori atrag atenția că, în fapt, și asta e mult mai important, liderii europeni nu au luat de coarne taurul crizei economice actuale și în special problema datoriilor publice.
Mult mai serios este privit faptul că Europa este obsedată de introspecție într-o perioadă de declin relativ față de alte zone ale globului și în special față de Asia, iar izolarea Marii Britanii în UE e privită de unii ca o ocazie de reanalizare a legăturilor Regatului Unit cu Europa continentală, față de care a fost întotdeauna semi-detașat.