Parteneriatul pentru Combaterea Antisemitismului (PCA), cuprinzănd reprezentanţi ai organizaţiilor evreieşti din România, a iniţiat o dezbatere în jurul volumului “Mareşalul Ion Antonescu, o biografie”, de publicistul israelian Teşu Solomovici. Cartea a fost lansată cu câteva zile înaintea acestei dezbateri, la Librăria Sadoveanu din capitală, în prezenţa unor intelectuali români şi evrei. Scriitori, critici literari şi publicişti (Nicolae Breban, Aura Cristi, Sorin Roşca Stănescu) şi-au exprimat opiniile despre carte. Traducătoarea Veronica Bârlădeanu, membră a Uniunii Scriitorilor şi a conducerii C.E.B., a arătat că, deşi sub regimul Antonescu, o parte din evrei au scăpat cu viaţă, ei au fost traumatizaţi, cu demnitatea umană călcată în picioare. Viziunea unei părţi a societăţii civile româneşti a fost exprimată de acad. Răzvan Theodorescu, cel care a scris şi prefaţa volumului.
Antonescu, a spus vorbitorul, “a fost şi este iubit de poporul român deoarece a fost un patriot, care a murit cu demnitate. Dar a fost un politician prost şi un criminal de război, ca o consecinţă a deciziei de a trece Nistrul şi a crimelor de la Odessa”. În ceea ce priveşte formula adesea folosită că i-ar fi salvat pe evrei, gestul lui a fost dovada unui oportunism politic, a considerat Răzvan Theodorescu.
Dezbaterea organizată de PAC, la care a fost invitat şi autorul, nu s-a dorit a fi un tribunal, nu a fost vorba de execuţia cuiva ci de un for în care participanţii să-şi spună părerea, să se tragă concluzii şi să se aprecieze impactul cărţii asupra opiniei publice, au afirmat mai mulţi vorbitori. (dr.Alexandru. Elias, dr. Aurel Vainer, preşedintele F.C.E.R.). În luările lor de cuvânt, o mare parte dintre participanţi a căutat să adopte o poziţie obiectivă şi să cântărească atât calităţile cât şi deficienţele lucrării. Astfel, s-a scos în evidenţă munca de cercetare efectuată de autor, stilul alert, publicistic în care a fost scrisă cartea, atractiv pentru mulţi cititori. Dar părerea exprimată de aproape toţi vorbitorii a fost că volumul va avea un impact negativ pentru evrei datorită felului în care autorul l-a prezentat pe Antonescu, a fascinaţiei pe care personajul a exercitat-o asupra lui, a dozei prea mari de elogii, citarea frecventă a “aplaudiacilor mareşalului”, inserarea în volum a unor dialoguri inventate de autor care prezintă o imagine falsă a lui Ion Antonescu, sugerând de multe ori ideea că a avut grijă de evrei, comparativ cu aspectele critice, cu structurarea cărţii ( politica faţă de evrei tratată în capitole separate care pot fi eludate de cititor şi nu în ansamblul cărţii, ), alegerea selectivă a unor documente şi publicarea lor incompletă, de multe ori fără a se cita sursele (dr.Liviu Beris, dr. Alexandru Elias, dr. A. Vainer, ing. Paul Schwartz, vicepreşedintele F.C.E.R. dr. J. Blum, consilier al preşedintelui, Eva Galambos, dr. Lya Benjamin, dr. Hary Kuller, Boris Marian Mehr). S-a demonstrat prin documente neadevărul afirmaţiilor lui Teşu Solomovici conform cărora Antonescu nu ar fi ştiut de condiţiile inumane în care au trăit evreii deportaţi în Transnistria sau despre masacrele din Odessa (Lya Benjamin, Hary Kuller, Veronica Bârlădeanu, Alexandru Elias). Potrivit Lyei Benjamin, “Teşu Solomovici foloseşte ficţiunea nu pentru evidenţierea realităţii ci pentru mistificarea ei “.
„Antonescu – un criminal”
”În ochii cititorului, criminalul nu mai este criminal, ci erou. Cel care prin deciziile lui a determinat moartea a sute de mii de ostaşi români şi exterminarea a sute de mii de evrei, are parte de ‘o moarte tragică’”, a arătat dr. Liviu Beris, referindu-se la modalitatea în care a fost prezentat Antonescu în carte. Pe de-altă parte, unii dintre cei care au luat cuvântul au arătat că Antonescu figurează în mentalul colectiv românesc ca un erou, ca un patriot, aspect care nu trebuie neglijat de cei care scriu despre perioada respectivă ( Veronica Bârlădeanu, Eva Galambos, Boris Mehr). O altă teză susţinută de autor – “salvarea evreilor” de către Antonescu, “ o afirmaţie cel puţin rizibilă” (A. Elias), a fost respinsă de vorbitori care au arătat că mersul războiului a fost cel care i-a salvat pe evrei Dr.Alexandru Florian, directorul Institutului “Elie Wiesel”, a afirmat că Teşu Solomovici beneficiază de susţinerea unor istorici din România iar mesajul perceput de români este că, dacă un evreu scrie aşa despre Antonescu, înseamnă că aşa este. Autorul a minimalizat crimele lui Antonescu şi, în acest fel, a dat apă la moară celor care nu vor să recunoască tocmai aceste crime. Lui Teşu Solomovici, a mai spus vorbitorul, n-ar trebui să i se acorde atenţie. O opinie împărtăşită şi de ing. José Iacobescu, preşedintele “B’nai B’rith România”, care a apreciat că autorul nu a ţinut cont de opinia evreilor din România, care au suferit în Holocaust. Oricare dintre ei ar fi spus că această carte nu ar fi trebuit să apară. J. Iacobescu a citat şi opiniile senatorilor americani A. Amato şi Ch. Smith, şi anume că “prin glorificarea lui Antonescu se reactivează antisemitismul şi fascismul”. Antonescu este un criminal care nu trebuie glorificat, a precizat vorbitorul, Antonescu este vinovat şi pentru crimele comise împotriva poporului român, a spus Veronica Bârlădeanu. După părerea ing. Paul Schwartz, în spatele încercărilor de reabilitare a lui Antonescu şi a altor conducători legionari se ascunde dorinţa descendenţilor acestora de a recupera averile pierdute. Benesh Avital, fost preşedinte al Băncii Leumi, a opinat că în volum se dezvăluie greşelile lui Antonescu, iar cartea a fost scrisă pe baza a numeroase documente .
Teşu Solomovici, după ce şi-a prezentat propria activitate şi şi-a manifestat regretul că nu a fost niciodată invitat la vreun matineu duminical pentru a se dezbate cărţile lui şi a subliniat că două ediţii ale biografiei lui Antonescu s-au epuizat fără ca ele să apară la librării, a declarat că în ediţia a III-a va ţine cont de observaţii, dar nu va modifica structura cărţii. El consideră că a scris o carte cinstită şi că a reuşit să-l prezinte pe Antonescu aşa cum a fost. Un evreu din Diaspora, a mai spus el, nu-l înţelege pe un israelian care nu cunoaşte ce este frica. Potrivit lui, există o falie între istoricii români şi evrei, nu există simpatie şi colaborare şi aici vina aparţine şi conducerii comunităţii evreieşti. Teşu a promis că nu va mai folosi sintagma “a fost salvat de Antonescu” ci de hotărârea lui Antonescu, termen folosit şi de Radu Ioanid. El şi-a menţinut în continuare opinia că o serie de afirmaţii ale istoricului Jean Ancel (z.l.) legate de Pogromul din Iaşi, sunt false.
În concluziile dezbaterilor, preşedintele F.C.E.R., dr. A. Vainer, apreciind calităţile de publicist ale autorului, a arătat că important este impactul cărţii asupra evreilor. Nu avem dreptul să uităm rolul de mareşal criminal al lui Antonescu dar nu putem uita că 400 000 de evrei au rămas în viaţă. Antonescu a fost un sangvin, un criminal naţionalist visceral, care a provocat o tragedie şi pentru români. Mărinimia lui Teşu Solomovici faţă de Antonescu nu poate fi susţinută deoarece acesta din urmă este un criminal de război, a conchis dr.A Vainer.
Ma intreb ce alt rost a avut aceasta dezbatere organizata de PCA si mediatizata ca o adevarata lansare a cartii, in afara aceluia de a promova opul d-lui TS care, astfel, poate nadajdui la o a treia editie in care – cu marinimie – va opera unele modificari, pe ici…pe colo?
Mi-am petrecut în România peste jumătate din viața de pînă acum. Dacă am înțeles bine, la respectiva lansare a cărții, dl.TS s-a referit la evreii rămași în România ca la… evreii din diaspora. Ei bine, ca orice om născut și format în România, nu o pot considera ca…diaspora, adică un exil. Dar cu toate încercările mele de a demonstra că sînt româncă, mi se amintea, pînă la cei 36 de ani cîți aveam la plecarea în Israel, că nu, că aș fi o „venetică”, în numeroase manifestări ale antisemitismului din orașul de unde provin, la toate nivelurile, profesional, personal, etc. În Israel, mi s-a spus că aceasta-i casa mea. Foarte bine, nu neg, dar atunci am… două case, ca un copil din părinți divorțați, antisemiții din România fiind „părintele generic” care m-a alungat din casă, ori m-a determinat s-o părăsesc, ceea ce cred că ar fi cam același lucru. De aceea, de câte ori am posibilitatea să vin în România, bucuria locurilor pe care le revăd are un gust cam… dulce amar. ßi tot ca un copil din „părinți divorțați”, continui totuși să-i iubesc… pe amândoi. Dar nu cu o dragoste „incondițională”, la vârsta mea de-acum (se zice că a înțelepciunii), pot sesiza greșelile fiecăruia. Una din aceste „greșeli”, ca să nu zic un „rebut”, ar fi cartea lui Teșu Solomovici sau cărțile altor autori, istorici, scriitori, etc., care urmează aceeași linie!
Antonescu, este ceva ce a fost, si a trecut, ca mai toti Leaderii Romini, pt. ca ce e val, ca valul trece, deci mai bine, sa il lasam Posteritatii. Iar „Publicistul” Tesu, mai scoate cite ceva din Naftalina, ca sa isi reaminteasca ca a auto-declarat Publicist, si mai isi scoate cite o chifluta, dar nu chiar o paine. Caty