Democratul Mihai și dictatorul Antonescu - sursa: http://stiribasarabia.blogspot.com
După un refuz al birourilor permanente ale parlamentului, urmat de o întoarcere de 180 de grade în plen, Regele Mihai a fost invitat să se adreseze camerelor reunite ale Parlamentului României pe data de 25 octombrie, cu prilejul împlinirii a 90 de ani.
Nu mai insist, am scris un articol pe această temă săptămâna trecută (Regele Mihai în parlament – o rară victorie a bunului simț în politica românească, http://www.acum.tv/articol/38799/). Aș vrea însă să mă opresc asupra uneia dintre obiecțiile pe care oponenții prezenței Regelui Mihai în parlament au ridicat-o. În frunte cu președintele Traian Băsescu, ei au invocat “trădarea” fostului suveran, începând cu 23 august 1944, când l-a arestat pe conducătorul României la acea dată, Ion Antonescu și a scos România din războiul alături de Germania nazistă, până pe 30 decembrie 1947 când a abdicat și a părăsit țara, lăsând-o, chipurile, pe mâinile comuniștilor sprijiniți de Moscova.
Nu vreau să mă refer la stupiditatea acestei interpretări pseudo-istorice, ci doar la contrapunerea pe care acești oponenți ai Regelui Mihai și/sau ai monarhiei o fac între fostul suveran și fostul dictator Ion Antonescu.
În ochii lor, Antonescu reprezintă eroismul, patriotismul, lupta până la sacrificiul final în slujba interesului național, în timp ce Regele Mihai reprezintă în cel mai bun caz lipsa de fermitate și în cel mai rău caz trădarea și pactizarea cu inamicul.
Relația dintre cei doi a început la 6 septembrie 1940, când tânărul de 18 ani (la o vreme când majoratul era la 21) Mihai a fost nevoit să urce pe tron ca urmare a abdicării tatălui său, Carol al II-lea, principalul vinovat al distrugerii firavei democrații interbelice românești. Antonescu tocmai preluase șefia guvernului și împreună cu legionarii instaurase o dictatură fără precedent în istoria de 80 de ani a statului român.
Regele Mihai, care a devenit major doar la 25 octombrie 1942, nu a avut niciun cuvânt de spus, nici în aderarea României la pactul tripartit, alături de Germania, Italia și Japonia, nici la intrarea României în război la 22 iunie 1941 împotriva URSS și nici la deportarea în masă a evreilor și romilor în toamna lui 1941.
Cartea lui Ivor Porter “Michael of Romania” (Editura Sutton Publishing, 2005) descrie modul arogant în care Regele Mihai și Regina Mamă Elena erau tratați de Ion Antonescu, dictatorul absolut al României în perioada 1940 – 1944. Porter, prizonier aliat în România în 1943, l-a cunoscut pe Regele Mihai cu puțin timp înaintea actului de la 23 august 1944 și a stat în România până la instaurarea regimului comunist și detronarea lui Mihai.
Democrație contra dictatură
Regele Mihai, a fost, chiar după standardele de acum 65 – 70 de ani, un democrat, un monarh constituțional care, chiar în acele vremuri extrem de grele, a încercat, cu puteri limitate să protejeze democrația în România. N-a reușit, dar ținând cont de circumstanțe și de faptul că a fost pe tron între vârsta de 18 și 26 de ani (nu pun la socoteală anii 1927 – 1930, când fost rege sub tutelă) nu cred că i se pot imputa prea multe.
Regele Mihai - unicul personaj istoric în viață din istoria românilor
În schimb, Ion Antonescu a fost un dictator, care nu doar că a distrus complet și ultimele urme de democrație din România, a trimis la moarte nu doar peste un sfert de milion de evrei și 11000 de romi, dar și jumătate de milion de militari români.
Cei care-l laudă pentru eliberarea teritoriilor românești anexate de Stalin în 1940 nu țin cont că, de fapt, această eliberare se datorează alianței cu Hitler (niciodată formalizată într-un tratat bilateral după începerea războiului) și a puterii armatei germane.
Trecerea Nistrului în vara lui 1941, în pofida avertismentelor interne și din partea Aliaților oocidentali, implicarea în Holocaust, dezastrul de la Stalingrad (unde Armata Roșie a spart frontul în dreptul armatelor române), loialitatea față de Hitler și Germania nazistă până în ultima clipă sunt fapte care i se pot imputa lui Antonescu și pe care el de altfel și le-a asumat, inclusiv în timpul procesului (evident instrumentat la inițiativa lui Stalin) din mai 1946.
Unul dintre capetele de acuzare ale adulatorilor lui Antonescu împotriva Regelui Mihai este că acesta din urmă nu l-a grațiat atunci când “Tribunalul Poporului” l-a condamnat la moarte în 1946.
Aceasta arată o lipsă de înțelegere totală a atribuțiilor unui monarh constituțional. În primul rând Antonescu însuși nu a înaintat o cerere de grațiere, dar chiar dacă ar fi făcut-o, decretul de grațiere nu ar fi fost valabil fără contrasemnătura ministrului justiției, la acea dată comunistul Lucrețiu Pătrășcanu, într-o țară guvernată de cabinetul Petru Groza, care era practic la ordinele lui Stalin. Așa încât, nu e greu de imaginat ce soartă ar fi avut o cerere de grațiere.
Desigur că în opinia publică Ion Antonescu rămâne mult mai popular decât Regele Mihai, așa cum a arătat-o și sondajul “Mari Români”, organizat de televiziunea publică în 2005, în care dictatorul s-a clasat pe locul al șaselea. Nu e de mirare, după cum nu e de mirare că în sondajele de opinie publicul sprijină reintroducerea pedepsei cu moartea sau se pronunță pentru reincriminarea raporturilor sexuale între persoane de același sex.
Din punctul meu de vedere, nu am nicio ezitare – ca personaj istoric îl aleg pe Regele Mihai, așa cum aleg democrația față de dictatură, toleranța față de intoleranță, moderația față de extremism, implicarea rațională față de fanatism.
Regele Mihai este azi, la vârsta de aproape 90 de ani, singurul personaj istoric în viață din istoria românilor. El va vorbi în fața parlamentului României democrate la 84 de ani după ce, ca băiețel de cinci ani, a asistat la actul intronizării sale pentru prima oară. El reprezintă, spre deosebire de Ion Antonescu, ceea ce este durabil și valoros în istoria României, țară care pășește, chiar dacă neîndemânatic pe calea pe care ar fi dorit-o acum 65 de ani Regele Mihai.
Nu uitați să votați în sondajul revistei ACUM: Pe cine preferați ca personaj istoric, pe Regele Mihai sau pe Ion Antonescu, la www.acum.tv/sondaj/
Domnule Clej, e un articol, dacă-mi daţi voie să spun, redundant. Nu e nimic de demonstrat (dacă pot parafraza QED). Cele două personalităţi nu joacă în aceeaşi categorie şi nu împărtăşesc nici o convingere comună. Gloria şi notorietatea lui Antonescu se bazează pe cîteva conjuncturi istorice: situaţia internaţională, prăbuşirea alianţei franco-engleze, pactul Ribbentrop-Molotov, ascensiunea extremei drepte, pericolul sovietic (vorbesc de agresiunea armată). Fără această conjunctură, Ion Antonescu şi-ar fi văzut de milităria lui şi ar fi rămas aureolat de gloria primului război. Apoi, trebuie spus, el a fost judecat altfel decît criminalii de la Nürnberg, a avut parte de o „justiţie” sovietică.
Spun toate astea ca să înţelegem pe ce se bazează notorietatea mareşalului. Eu, ca liberal, nu pot privi decît chiorîş dictatura – de orice fel – şi mai afirm că neutralitatea ne-ar fi servit interesele de o mie de ori mai bine! E drept, spun asta acum, după ce istoria şi-a decartat full-ul de valeţi.
Domnule Iaru, ca și altădată, vă contraziceți în același comentariu: „e un articol, dacă-mi daţi voie să spun, redundant.” după care încheiați: „E drept, spun asta acum, după ce istoria şi-a decartat full-ul de valeţi”. În plus, bănuiesc că sunteți în minoritate cu această părere, de aceea articolul este departe de a fi redundant.
PS Cea mai buna dovada ca domnul Iaru se inseala este comentariul postat la precedentul editorial:
abdicare
2011/10/03 la 04:00
http://www.evz.ro/detalii/stiri/discursul-regelui-in-parlament-operatiunea-instaurarea-monarhiei-948048.html sa fiti slugile lui felix dupa ce v ati decorat cu stalin in timp de sute de mii de intelectuali ,militari si preoti romani erau deportati dupa abdicarea tradatorului mihai?
Nimeni nu neaga patriotismul Maresalului Ion Antonescu. Dar de la acest fapt real pana la mitizarea lui Ion Antonescu este o distanta imensa. Eliberarea teritoriului national rapit de catre sovietici in 1940 a fost o adevarata sarbatoare pentru toti romanii. Nu acelasi lucru s-a intamplat cu starea de spirit a populatiei dupa trecerea Nistrului si ducerea unui razboi care nu aducea decat pierderi umane si materiale imense in numele unei cauze care nu ne apartinea. Cu certitudine am fi beneficiat de un alt regim politic dupa razboi daca am fi urmat exemplul finlandez.
Din documentele publicate inca din vremea regimului comunist si cele aparute dupa 1990 reiese clara intentie a Kremlinului de a desfiinta practic Romania ca Stat. Actul de la 23 august a impiedicat acest lucru si i-a determinat pe sovietici sa isi schimbe strategiile. Plecand de la aceste elemente putem fi recunoscatori o data mai mult tanarului Rege pentru curajul si implicarea sa totala la intoarcerea armelor.
In ceea ce priveste atitudinea Presedintelui Traian Basescu fata de prezenta Regelui in Parlament… Istoria sa-l judece in viitor! Multi dintre romani deja au facut-o.
Este o falsa problema de a-i pune in opozitie pe Rege si pe Maresal, tipica, dupa ’90, neocomunistilor speriati de vreo revenire a celui care mai era si mai e inca in viata. Ambii, desi nu s-au agreeat reciproc (dar Regele il respecta si atunci si azi pe Maresal iar Maresalul respecta, in primul rand, institutia monarhica), si-au servit patria si au facut ce trebuia in momente cheie. Antonescu in ’41, cand a atacat, fie si raliat Reichului (caci alta varianta nu era), URSS-ul cotropitor al Basarabiei si, evident, Regele, in ’44, cand a intuit evolutia frontului coroborata cu interesele natiunii, carora a fost in situatia de a-l sacrifica pe Maresal care, fiind militar si nu om politic, nu a putut intelege prioritatea acestor imperative in raport cu loialitatea fata de aliatul nazist. De vreo neutralitate, sa fim seriosi, nu putea fi vorba pentru ca nu eram si nu suntem tara bancilor, precum Elvetia, iar Finlanda, chiar daca a rezistat sovieticilor, avantajati fiind de natura tarii lor si de natura sodatilor lor ca schiori, era totusi, ca si noi, aliata Germaniei naziste. Sa fi rezistat noi ambelor superputeri, la un moment dat aliate intre ele? E o gluma! Franta, o alta mare superputere, a cazut in fata Germaniei in cateva saptamani. De restul Europei ocupate, ce sa mai vorbim…Cu consecinte dramatice pentru evreii din aceste tari care au umplut crematoriile lagarelor de concentrare, ceea ce, in vechiul nostru regat (fara nordul Ardealului cedat), nu s-a putut intampla.
Domnule Daniel, dacă a-i contrapune pe democratul Mihai criminalului genocidar Antonescu e o falsă problemă, atunci adresați-vă acelora care îl ridică în slăvi pe dictator și îl tratează de trădător pe fostul suveran. Și nu înțeleg, cum putea Antonescu să fie doar militar și nu și om politic, când deținea funcția de prim ministru, cu puteri depline și asumase singur responsabilitatea pentru tot ce se întâmpla în România între 6 septembrie 1940 și 23 august 1944?
,,criminal genocidar,, Antonescu.Deci nu vorbesti de Holocaust,ci de genocid.
Apoi,este democratie si libertate,iar Regele are dreptul de a vorbi unde doreste.Cat priveste alegerea ,,intre Antonescu si Regele Mihai,, alegerea aceasta a facut-o si Stalin: l-a preferat pe regele Mihai,pe care l-a manevrat usor,nu pe Antonescu,care era temut in Armata,si respectat in Romania.
Regele Mihai in fond,a facut totul pentru a-si mentine tronul.Ca a stat patru ani,cu Hitler pana in 1944 la 23 august,nimeni nu-l judeca.Ca l-a facut pe Antonescu maresal 1941,iar apoi l-a impuscat cu decret regal 1946,nimeni nu-l judeca. Ca l-a numit premier pe Groza nimeni nu-l judeca. Si intr-un alt articol vorbeam de Raoul Sorban,ei bine,verificati numele lui Sorban de la Yad Vashem-Israel.
Si e bine sa citesti ce spun evreii din America despre Antonescu: ca a vrut sa salveze 70000 de evrei din Transnistria pe mare prin Odessa,sa-i duca in Palestina,doar ca a fost refuzat! http://www.jewsnotzionists.org/holocaust-zionism.htm#SELFopen
In privinta regelui Mihai,e bine de stiut ca s-a intalnit personal cu Hitler de trei ori,in calitate de Rege al Romaniei aliate nazi,si nu a fost judecat de catre nimeni.In acelasi timp,persoane ca Maria Maresal Antonescu,o femeie nevinovata,si care nu facuse politica in viata ei,a fost judecata pentru crime de razboi,atat in URSS,la sediul NKVD Liubianka din Moscova,cat si in Romania stalinista.
Aceasta nu este justitie.Dreptatea si adevarul conteaza,iar mai devreme sau mai tarziu vor iesi la lumina.Poporul roman,cat si poporul evreu,merita adevarul istoric,despre anii celui de-al doilea razboi mondial.
Domnule Clej, prostia care (nu doare) se exhibă în anumite ziare, la comandă politică, n-ar trebui să vă dea dvs. dureri de cap… Să știţi că nu e decît slugărnicie. Linguşeală. Altoită pe necunoaşterea istoriei. Păi te poţi opune niagarei de sudălmi sau tornadei de imprecaţii? Nu poţi.
Cît despre diferenţa dintre cei doi, am îndrăznit să scriu şi eu atunci cînd preşedintele a luat-o pe arătură sau pe ulei. Asta voiam să zic. Că bateţi la uşi deschise. Nimic altceva.
Ignoranța lui Pușcașu Vlad Irimie este tipică pentru un extremist de dreapta (condimentată și cu rea credință):
,,criminal genocidar,, Antonescu.Deci nu vorbesti de Holocaust,ci de genocid.
Holocaustul este o varietate de genocid.
Apoi,este democratie si libertate,iar Regele are dreptul de a vorbi unde doreste.Cat priveste alegerea ,,intre Antonescu si Regele Mihai,, alegerea aceasta a facut-o si Stalin: l-a preferat pe regele Mihai,pe care l-a manevrat usor,nu pe Antonescu,care era temut in Armata,si respectat in Romania.
Acest individ nu pare să fi aflat că la 23 august 1944 Armata Roșie se afla la Iași și venea ca un tăvălug spre București. Regele Mihai a salvat probabil prin acțiunea sa România de la dispariție ca stat.
Regele Mihai in fond,a facut totul pentru a-si mentine tronul.Ca a stat patru ani,cu Hitler pana in 1944 la 23 august,nimeni nu-l judeca.Ca l-a facut pe Antonescu maresal 1941,iar apoi l-a impuscat cu decret regal 1946,nimeni nu-l judeca. Ca l-a numit premier pe Groza nimeni nu-l judeca. Si intr-un alt articol vorbeam de Raoul Sorban,ei bine,verificati numele lui Sorban de la Yad Vashem-Israel.
Ignoranță groasă și rea credință abjectă. Regele Mihai a fost un figurant de la 6 septembrie 1940 până la 23 august 1944 într-un stat condus de dictatorul absolut Ion Antonescu, iar după aceea într-un stat ocupat de Armata Roșie până la 30 decembrie 1947. Antonescu s-a autonumit practic mareșal, Regele fiind minor la acea vreme, Regele nu a avut absolut nimic cu împușcarea lui Antonescu, judecat într-un proces al cărui deznodământ era dinainte stabilit de același Stalin. Petru Groza a fost numit prim ministru la presiunile ministrului de externe al URSS, Andrei Vîșinski, venit personal la București, capitala unui stat aflat sub ocupație, pentru a-l impune. A urmat o „grevă regală” în care Regele a refuzat să promulge decretele-lege adoptate de guvernul Groza, iar rezultatul a fost nul, așa cum era de așteptat ceea ce confirmă idiotismul comentariilor individului Pușcașu Vlad Irimie. Cât despre Șorban, era un impostor, vezi articolul lui Michael Shafir http://www.revista22.ro/raoul-sorban-in-loc-de-necrolog-2949.html.
Si e bine sa citesti ce spun evreii din America despre Antonescu: ca a vrut sa salveze 70000 de evrei din Transnistria pe mare prin Odessa,sa-i duca in Palestina,doar ca a fost refuzat! http://www.jewsnotzionists.org/holocaust-zionism.htm#SELFopen
„Evreii din America”? Cine sunt aceștia? Îi recomand ignorantului Pușcașu să citească raportul Comisiei Wiesel, document oficial al statului român http://www.inshr-ew.ro/pdf/Raport_final.pdf.
In privinta regelui Mihai,e bine de stiut ca s-a intalnit personal cu Hitler de trei ori,in calitate de Rege al Romaniei aliate nazi,si nu a fost judecat de catre nimeni.In acelasi timp,persoane ca Maria Maresal Antonescu,o femeie nevinovata,si care nu facuse politica in viata ei,a fost judecata pentru crime de razboi,atat in URSS,la sediul NKVD Liubianka din Moscova,cat si in Romania stalinista.
Când s-a întâlnit Regele Mihai în calitate de suveran al României cu Hitler? Rog data și sursa informației. Și alianța cu Germania nazistă cine a făcut-o, nu megalomanul Antonescu, „Conducător” autodesemnat și dictator absolut al României?
Aceasta nu este justitie.Dreptatea si adevarul conteaza,iar mai devreme sau mai tarziu vor iesi la lumina.Poporul roman,cat si poporul evreu,merita adevarul istoric,despre anii celui de-al doilea razboi mondial.
Mincinoși și ignoranți ca Pușcașu Vlad Irimie nu au dreptul să vorbească despre adevăr.
Domnule Iaru, îmi pare rău, dar sunteți complet pe dinafară, ca atunci când scriați că nu există antisemitism în România. Nu știu dacă oameni care gândesc ca acest Pușcașu sunt mai mulți decât cei care gândesc ca dumneavoastră, dar nu cred că sunt așa de puțini cum încercați cu disperare să mă convingeți.
Doua observatii / puncte de vedere, cred eu utile cititorilor care gandesc un pic altfel:
– am sa completez eu acel neterminat ”in primul rând Antonescu însusi nu a înaintat o cerere de gratiere..”. A facut-o in schimb mama sa, intr-un document care imbina emotia profunda, simplitatea si demnitatea. Eu cred ca Antonescu merita sa i se comute pedeapsa, ca si in cazul lui Petain. E drept insa ca moartea in fata plutonului de executie i-a asigurat o aura de martir, pe care interzicerea prin lege din ultimii ani nu face altceva decat sa i-o sporeasca. Este insa o parere personala si nu-mi propun o polemica.
– discutabila abordarea ”Antonescu a trimis la moarte jumatate de milion de militari romani / eliberarea teritoriilor românesti anexate de Stalin se datorează aliantei cu Hitler / trecerea Nistrului s-a facut in pofida … avertismentelor Aliatilor occidentali”. Oare cum ar fi sa spunem acum, privind la Primul Razboi Mondial (castigat cu destula sansa de Romania, dar cu imense sacrificii umane) ”Ferdinand a trimis la moarte sute de mii de ostasi romani / eliberarea Transilvaniei se datoreaza Aliantei cu Antanta / trecerea Tisei s-a facut impotriva avertismentelor aliatilor…”?
E usor de judecat astazi maresalul, dintr-un fotoliu cald. Mai greu este insa sa incercam sa vedem complexitatea acelui moment: cati dintre noi, prinsi intre ciocan si nicovala ar sti sa ia cele mai intelepte decizii?
Citind şi această creaţie a autorului,am mai obţinut un argument în plus în favoarea convingerii ce o aveam şi până acum:
Dezonarea prin care trece acum naţiunea română,o datorăm şi unora ca regele Mihai,şi unora ca autorul.
O singură întrebare:Ce fel de rege eşti atunci cînd ocupanţii îţi rup o parte de ţară (Basarabia şi Bucovina) iar tu ei de la ei decoraţia „Pobeda”?
Oare un Avram Iancu ar fi făcut asta,ori un orice alt român cu demnitate naţională,şi-ar fi permis să ee de la ocupanţii ţării lui drept mulţumire că i-a ajutat involuntar să-i ocupe ţara,careva decoraţii?
Asta e faţa şi comportamentul laşilor şi trădătorilor de neam.
In realitate Antonescu nu este o alegere ci o diversiune.
Alegerea Regelui trebuia efectuata la inceputul anilor 90
Politicienii si marile puteri nu au vrut aceasta.
Sau poate gresesc si nu exista mari puteri ci sunt o nascocire…
sau poate ca nu exista politicieni ci numai marile puteri
Realitatea este ca avem un Rege la virsta senactutii pe care nu ma vrut sa intelegem si am vrea sa ascundem remuscarea greselii efectuate de a nu-i recunoaste drepturire si indatorirea istorica de a conduce statul.
Rusinea este a noastra indiferent de context si de scuzele pe care le invocam.
Observati cum extremistul de dreapta Dan Petre deformeaza absolut totul ca sa minimalizeze crimele lui Antonescu, punandu-le in context aberant. Asa cum am spus, gratierea lui Antonescu depindea esentialmente de contrasemnatura ministrului justitiei, comunistul Lucretiu Patrascanu, intr-o tara aflata sub ocupatie sovietica, condamnarea la moarte fiind pronuntata impotriva principalului aliat al lui Hitler in razboiul impotriva URSS. Ce om cu mintea normala si cu un dram de buna credinta isi poate imagina ca in 1946 Antonescu putea fi gratiat.
Petain avea in 1945 91 de ani si fusese seful de stat al unei tari (sau ce mai ramasese din ea) satelita a Germaniei, dar care nu s-a angajat militar asa cum a facut-o Antonescu impotriva URSS. Si sa nu uitam ca procesul lui Antonescu a avut loc. Intr-o tara sub ocupatie sovietica, pe cand procesul lui Petain a avut loc intr-o tara democratica. Si a propos de condamnari la moarte, premierul lui Petain, Pierre Laval, a fost condamnat la moarte si executat. Antonescu a fost condamnat la moarte si executat la fel ca Tiso, Quisling (Pavelic a scapat de executie fugind in America de sud) si alti lideri pro-nazisti, si are la activ un numar mult mai mare de exterminari decat Petain. E martir pentru ca cei care l-au executat erau marionetele ocupantilor rusi, dar asta nu-l face mai putin criminal genocidar.
Extremistul de dreapta Dan Petre deformeaza apoi si mai tare (nu stiu daca din ignoranta sau si din rea credinta) prin comparatia cu primul razboi mondial. Romania a intrat in razboi in 1916 (dar nu Ferdinand de unul singur a decis asta) de partea Antantei, care nu era agresor, asa cum era Germania nazista, cu care s-a aliat Sntonescu in 1940. E drept ca politicienii romani au stat pe gard, in mod oportunist sa vada cine ofera mai mult, Antanta sau puterile centrale. La inceputul lui 1918 Romania era in pragul disparitiei ca stat si cine a citit memoriile lui Argetoianu isi poate da seama ca doar dezinteresul Germaniei a impiedicat acest lucru.
Teritoriile castigate in urma Tratatului de pace din 1920, nu doar Transilvania, Bucovina si recuperarea sudului Dobrogei, promise de aliati dar si Basarabia, promisa de puterile cntrale, au fost obtinute nu ca urmare a mortii militarilor romani, ci a conjuncturii extrem de favorabile, generate de dezintegrarea Reich-ului german, a Austro-Ungariei si Rusiei tariste.
Iar extremistul de dreapta Dan Petre e sfatuit sa ia exemplul Mannerheim si sa inceteze sa ma incerce, fie si in modul sau oblic si perfid, sa-l spele de pacate pe criminalul genocidar Antonescu.
„Patriciu”, în fapt Anatol Marin, un profesor sfertodoct de istorie din Chișinău care otrăvește mințile elevilor cu ultranaționalism, a descoperit că e român după 1989, fiind fiul unui activist bolșevic. Mai confortabil cu limba rusă – limba în care a fost educat (priviți la modul în care scrie în limba română, ca o ciubotă) – a trecut de la antiromânism la varianta de import a istoriei românilor, moștenită din laboratoarele ilieceaușiste.
Acest individ (și ca el sunt mulți alții, atenție domnule Iaru!!!!!!!) este incapabil să înțeleagă că la 23 august 1944 Regele Mihai a salvat practic țara de la dispariție. Oameni ca Anatol Marin au aceeași mentalitate ca naziștii în 1945 – el își închipuie că Antonescu, cu Armata Roșie la Iași, ar fi inversat retragerea continuă începută la Stalingrad în toamna lui 1942 și ar fi respins într-un mod miraculos tăvălugul rusesc care nu s-a oprit decât în mai 1945 la Berlin.
În imaginația bolnavă a acestui sfertodoct ultranaționalist fost bolșevic nu încape faptul că dacă România e azi în aceste frontiere se datorează și faptului că a întors armele la 23 august 1944, obținând, datorită luptei alături nu doar de URSS, ci și de aliații occidentali, cel puțin reintegrarea nordului Transilvaniei.
În rest, folosirea în mod fanfaronard a unor termeni ca „trădător” este tipică pentru astfel de indivizi, care în smerita lor ignoranță nu pot înțelege că binele unei națiuni nu înseamnă autodistrugerea ei.
Pentru Regele Mihai dezbaterea nu este onoranta; chiar daca nationalismul romanesc pare a renaste cu o virulenta, din ce in ce, mai mare…El, Regele nu are nevoie nici de popularitate si nici de recunostinta romanilor; asa cum nu trebuie judecat de indivizi pitifalnici aparuti in mahalaua istoriei..
Primul lucru pe care trebuie sa il faca Romanie este sa isi asume propria istorie; lucru imposibil, atata vreme cat traim dintr-o mistificare in alta…
Din pacate, adevarul moare odata cu generatiile care l-au trait; si, odata ingropat in viitor, el isi pierde valoarea moralizatoare…
Este posibil ca Antonescu sa fi fost un conducator plin de bune intentii; este posibil sa fi fost un mare patriot; multe lucruri se vor fi putut intampla, lucruri care sa ofere perspective luminoase asupra acelor vremuri…
Dar, indiferent de ce s-a intamplat, mi se pare si vulgar si incorect sa se lanseze o dezbatere de genul „Regele Mihai vs Antonescu” atata timp cat dwzbaterea corecta ar fi trebuit sa fie „Regele Mihai vs Iliescu” sau, si mai corect „Regele Mihai vs Traian Basescu”…
Mistificarile din jurul celor doi comunisti-securisti care au distrus Romania sunt mult mai periculoase decat incercarea de reabilitare a Maresalului…Pentru cei doi satrapi sunt in viata si fac rau, fara retineri, acestei tari…
Obsesiile persoanei care se ascunde cu lașitate sub aliasul „Vasile Roaită” cu Băsescu și Iliescu reprezintă un alt motiv pentru care articole ca acesta sunt necesare. Astfel de oameni nu ridică privirea din blidul mizerabil de linte cu care se hrănesc zilnic, iar orizontul lor e limitat la personajele care domină dezbaterea zilei. Chestiunile de fond le depășesc în totalitate.
Accesand cu o oarecare regularitate acest spatiu dedicat dezbaterilor istorice constat cat de mult rau a produs oamenilor propaganda istorica comunista vreme de aproape jumatate de secol.
Minciunile au fost de la inceput grosolane si dedicate unei populatii in marea ei majoritate rurala si analfabeta, incapabila sa ajunga la surse istorice veritabile sau in posesia unor lucrari istorice serioase. Totusi am depasit epoca in care lucrarile propagandistice ale P.C.R. erau citate cu maxima seriozitate de catre activistii regimului comunist.
Istoria nu cunoaste conditionalul „daca” (spre exemplificare: „Daca Armata Romana nu ar fi depasit linia Nistrului… Romania ar fi fost considerata…/ar fi avut conditii… etc.). Istoria consemneaza doar acte, date, fapte! In asemenea conditii mentalul colectiv a fost directionat numai intr-o singura directie… cea dorita de P.C.R.
Lucrurile sunt insa clare si realitatile categorice. Maresalul a avut calitati si defecte majore.
Pacatul sau cel mai mare a fost trufia. Aceasta trasatura este caracteristica dictatorilor indiferent daca sunt de dreapta sau de stanga. Angajarea armatelor romane dincolo de Nistru a dus la catastrofa militara stiuta si la pierderea definitiva a oricarui sprijin (chiar timid!) venit din zona anglo-americanilor. Tara a suferit pierderi importante o data cu inaintarea prin lupta a sovieticilor. Bombardamentele anglo-americane au provocat pierderi semnificative si au avut de suferit zeci de mii de civili nevinovati.
23 August nu a insemnat nici o bucurie si nici o eliberare daca tinem seama ca s-a schimbat doar ocupantul. Totusi datorita acestui gest „in extremis” a fost salvata fiinta Statului Roman iar Planul Molotov de impartire a Romaniei a esuat.
Meritele, dar si responsabilitatile, trebuie impartite. Regele nu a intreprins demersul cunoscut decat cu acordul Partidelor politice importante si cu asentimentul comandantilor militari de prima mana. Problema „responsabilitatilor” trebuie sa fie impartita cu maximum de obiectivitate. Altfel riscam sa ne reintoarcem la modul de gandire al comunistilor.
Poate acest lucru se si doreste de catre unii!
Doresc sa afirm ca acest comentariu semnat ,,Puscasu Vlad Irimie,, nu imi apartine,cu parere de rau.
Eu sustin Monarhia,pana la limita democratiei,si in limitele legii si alte bunului simt(cand nu se ajunge la dictatura regala).
Probabil altcineva s-a semnat cu numele meu si sa-i fie rusine aceluia.
Eu nu suport neo-nazistii si nici fanaticii sustinatori dupa maresalul Ion Antonescu,vinovat de crime antisemitice.
Va rog sa luati act de acest aspecte,si sa ignorati comentariile antisemitice semnate in numele meu.
Cu multa stima,
Puscasu Vlad Cluj Napoca
Stimabile Clej […]
Din partea Moderatorului: nu publicăm comentarii antisemite sau conţinând referinţe la situri antisemite. Dacă doriţi să vă apară un comentariu, comentaţi la obiect articolul corespunzător. Citiţi Regulamentul şi mai încercaţi. ACUM este un sit privat care publică numai comentariile care respectă Regulamentul aşa cum a fost acesta definit de proprietarul sitului.
Moderatorul are perfecta dreptate !
Banuiesc ca si asta e tot „antisemit” in viziunea Dvs.
http://www.ziaristionline.ro/2011/09/18/tesu-solomovici-evreii-din-romania-ii-datoreaza-viata-maresalului-ion-antonescu-emisiunea-la-taifas-cu-ion-cristoiu-si-istorici-romani-evrei-si-masoni-video/
Parintele Iustin Parvu, Valeriu Gafencu si toti Sfintii Inchisorilor au fost antisemiti, nu-i asa?
Cata ipocrizie!!! As fi curioasa sa aflu daca le lingeti unora talpile pentru ca altfel ati fi muritor de foame, iar cum la altceva nu va pricepeti si astfel va castigati un colt de paine sau sunteti evreu, iar in cazul asta…
@Diana C.
Aţi încălcat punctele 1-4 ale Regulamentului (insulte, atacuri personale, lipsesc argumentele, comentariul nu este la obiect).
Deci vă sfătuiesc să formulaţi clar şi concis ce obiecţii aveţi – la articol, la alte comentarii – şi să le şi argumentaţi.
În caz contrar mesajele dv. vor pleca automat la coşul de gunoi – fără nicio remuşcare din partea mea.
„Parintele Iustin Parvu, Valeriu Gafencu si toti Sfintii Inchisorilor au fost antisemiti, nu-i asa?”
În calitate de legionari Iustin Pârvu și Valeriu Gafencu nu aveau cum să nu fie antisemiți.
@ Diana C.
Insulta e declaraţia înfrângerii. – Nicolae Iorga –
“As fi curioasa sa aflu daca le lingeti unora talpile pentru ca altfel ati fi muritor de foame, iar cum la altceva nu va pricepeti si astfel va castigati un colt de paine sau sunteti evreu, iar in cazul asta…”
Eu nu sunt evreu. Dar nu îti pot aproba ura pe care o ai în suflet si cauti sa o împrastii pe internet. Jignind nu demonstrezi ca esti o fiinta superioara… Din contra.
Cel pe care cauti tu sa îl jignesti este un om educat si instruit. Tu … lasi impresia ca mai trebuie sa evoluezi…
Mulţumesc, doamna Vlad.
Diana C. nu a reacţionat până acum.
eu cred ca toata Europa a fost antisemita, pana prin anii 60 cand s-a inceput indreptarea si democratizarea (in occident).
Da, domnule Puscasu, iar acum a redevenit antisemita, tocmai din cauza democratiei care a facilitat invazia de nedemocrati din Orientul Apropiat.
Antisemitismul si democratia sunt de fapt doua notiuni care nu se exclud, dupa cum vedem azi. Se pare ca, din contra, antisemitismul infloreste sub umbrela „libertatii de expresie”, asa cum este inteleasa de publicul interesat.
Privitor la titlul si dezbaterea articolului, n-am inteles care este sensul dilemei si comparatiei intre Regele Mihai si Antonescu.
Antonescu este indubitabil un criminal de razboi, chiar si numai pentru trimiterea la moarte a evreilor. Parca exista si un raport al unei comisii, care confirma faptul, daca mai era necesar, nu-i asa? Si mai exista si un tribunal care i-a confirmat inalta calitate de criminal de razboi, decizie care nu a fost infirmata.
Tinand seama de aceste amanunte „marginale”, intreaga dezbatere este daca nu ridicola, cel putin cinica.
Oameni ca „corneliu” au numai certitudini. Nu-si pun intrebari, se considera detinatori ai adevarului absolut, sunt opaci la argumente si considera ca nu mai au nimic de invatat.
Problema e ca atunci cand astfel de indivizi arunca o privire in jurul lor si constata ca realitatea n-are nicio legatura cu conceptia LOR despre realitate, atunci au un soc. De fapt, traiesc inte-o permanenta stare de soc sau mai bine zis de nevroza.
I-am spus lui Stefan: comentariile acestui „corneliu” m-au convins inca o data – daca mai era nevoie – ca mi-am pierdut timpul de pomana scriind timp de aproape cinci ani in aceasta revista.
Cu prostia fudula nu te poti lupta.
Domnule Clej,
va apreciez ideile originale, munca, inteligenta, dar va dezapreciez felul în care comunicati cu restul.
Lasati tot timpul impresia ca tocmai va chinuiti sa masticati o lamâie.
Oare ati zâmbit vreodata în viata ? 🙂
[Mod: rog interlocutorii să-şi păstreze calmul şi să se întoarcă la argumentaea la obiect, nu la persoană. Mulţumesc anticipat]
Domnule Clej, ati facut in precedentul „ecou” o demonstratie stralucita de aroganta.
Ciudat, se pare ca totusi in stare de şoc ati intrat dvs cand ati citit ce am scris, neavand probabil o replica rationala. Eu sunt absolut linistit, dar imi permit (ptiu drace!) sa am certitudini. Mi le-am exprimat si nu le repet.
Mai mult, ati trecut si la un atac personal […/Mod.] cu „nevroza”, „prostie fudula” (trec peste inocenta expresie cu şocul) pentru care ar cam trebui sa va cereti scuze, in ipoteza ca sunteti un om civilizat.
Daca ati crezut ca toata lumea trebuie sa fie de acord cu o discutie calma (chiar si cu tenta negativa) despre criminalul Antonescu si inca cu incercarea de a-l vedea intr-un fel sau altul printre oamenii mari ai Romaniei, si inca sa fie analizata o comparatie cu altcineva care nu are nimic in comun cu el, ati avut o surpriza.
Caci e descalificat de la bun inceput.
Eu sunt destul de bine la curent cu actualitatea, lucrurile nu ma surprind si nu-mi produc „şocuri” si constat ca ati prezentat articolul in virtutea trendului prezentarii „eroului” cu consideratie, trend bine intretinut de autorii neolegionari, dar si de altii.
E drept, spre deosebire de ei, amintiti ca criminalul a trimis la moarte un sfert de milion de evrei, dar aceasta ramane in articol ca un fapt oarecare pe langa celelalte, dupa care continuati discutia.
Din punctul meu de vedere si inca a foarte, foarte multi alti oameni, chiar si singur acest fapt il descalifica pe Antonescu de la orice discutie de valori.
Regret pentru nereusita dvs de a educa timp de 5 ani cititorii revistei, de vreme ce se gaseste inca cineva sa nu gandeasca in spiritul dvs. Va sugerez sa mai incercati.
@Corneliu
> in stare de şoc ati intrat dvs …. neavand probabil o replica rationala.
„replică raţională”… aici aţi avea şi dv. câte ceva de îmbunătăţit…
> imi permit … sa am certitudini
Care par a fi mai degrabă de natură mistică, deoarece credeţi că „n-au nevoie” de justificări.
Domnule Leibovici, ati reusit printr-o bataie de joc, pe care probabil ca o vedeti ca „subtila”, sa ma determinati sa renunt de a mai comenta sau eventual de a mai scrie ceva pe revista.
Va puteti felicita.
Nu voi urmari in continuare discutia, nici revista, asa ca puteti sa publicati sau nu ecoul, principalul ca mesajul e transmis.
Clej poate fi si el multumit.
@Corneliu
> ati reusit … sa ma determinati sa renunt …
Aveţi tot timpul. Mai recitiţi, mai reflectaţi…
Iată răspunsul la întrebarea d-lui Clej, anume „Când s-a întâlnit Regele Mihai în calitate de suveran al României cu Hitler?” Sursa: interviul dat de MS regele Mihai I revistei 22 pe data de 22 august 2014.
„Da, l-am întâlnit pe Hitler de două ori. Prima dată, când ne-am întors din Anglia şi Franţa în 1938 cu tatăl meu, Regele Carol al II-lea, iar ei doi au purtat discuţii. Nu ştiu ce au discutat, pentru că eu nu vorbesc germana. A doua oară, l-am întâlnit când mama mea, Regina Elena, a vrut să se călătorească la Florenţa pentru a rezolva anumite treburi, şi i-am cerut permisiunea lui Antonescu, iar el ne-a dat-o, dar ne-a spus: «dacă mergeţi în Italia, va trebui să vă întâlniţi cu familia regală italiană, aşa că probabil că va trebui să vă întâlniţi şi cu Mussolini şi cu Hitler». Aşa că Antonescu ne-a aranjat în aşa fel călătoria încât să mergem la Florenţa prin Berlin! Mama n-a vrut, dar până la urmă am mers. Am luat prânzul cu Hitler undeva la Berlin. După cum am spus, eu nu vorbesc germana, dar mama mea ştia un pic de germană. N-a fost o întâlnire prea fructuoasă, deşi am avut un translator. L-am întâlnit si pe Mussolini la Roma pentru 20 de minute, în timpul aceleiaşi călătorii.”
Din acest răspuns al Regelui Mihai rezultă foarte clar că la prima întâlnire era un minor de 16 ani însoțindu-l pe tatăl său care era suveran, iar a doua oară se conforma ordinului „Conducătorului” autoproclamat al statului, dictatorul pro-fascist și nazist Ion Antonescu.
@Adrian Soimu
@Puscasu Vlad
Interviul dat de MS regele Mihai I revistei 22 pe data de 22 august 2014 : http://www.revista22.ro/basarabia-e-parte-a-europei-pentru-ca-a-fost-parte-a-europei-46715.html
Dl. Puscasu a vorbit de trei întâlniri între Rege „in calitate de Rege al Romaniei” şi Hitler. Din interviu se vede că
– la o primă întâlnire (1938) MS Mihai avea 16 ani şi nu era rege, îl însoţea pe tatăl său, Carol II
– la a doua (toamna lui 1940?) era deja rege, o însoţea pe Regina Elena, dar întâlnirea era formală, Antonescu argumentând că nu poate să se ducă în Italia (unde Regina avea treabă privată) fără să se întâlnească cu Mussolini, şi că nu putea să se întâlnească cu Mussolini fără să se întâlnească şi cu Hitler)
Deci din trei întâlniri de care vorbea dl. Puşcaşu rămâne una, şi aceea formală, de curtoazie, ne-politică.
Considerand propunerea autorului, alegerea sa finala dovedeste nu numai o serioasa doza de bun simtz insa si o judecata istorica, dupa parerea mea, adecvata.
Comentariile unor cititori fata de evenimentele istorice in discutie refuza sa considere realitatile istorice a le vremi.
Se accepta, de exeplu, lovituta de stat Antonesciana de la 1940, facuta impreuna cu legionarii, ca un gest ‘normal’ si ca atare nu I se poate reprosa lui Ion Antonescu ca a preluat puterea, eliminand-ul nu numai pe Carol II insa si toate istitutiile cat de cat democratice cat si partidele „istorice’ de la conducerea Romaniei.
ACESTA a fost primul act politic criminal a lui Antonescu (primul act militar a lui Ion Antonescu a fost participarea sa directa la uciderea a mii de tarani rasculati la 1907).
Al doilea act politic criminal a lui Antonescu a fost alianta cu fortele naziste – ACELEASI fortze nazista care decisesera cu putin timp in urma ‘confiscarea’ nordului Transilvaniei cat si stransa co-operare naziasta cu URSS in vederea cedari Basarabiei.
(Observ ca se mentioneaza foarte rar si foarte timid Tratatul de le Viena din 1940 si ma mir ca nu s-a sugerat nicioadata ca daca armata Romana era pusa pe ‘reintregirea neamului’ si deci a trecut Prutul, de ce n-a trecut,cu aceiasi ocazie, si catre eliberarea nordului Ardealului, daca tot era pusa pe re-intregirea tari??
In cea ce priveste actul regelui Mihai de a facilita arestarea lui Ion Antonescu, oricine ar argumenta ca acest act a fost mai mult decat un act opportunist – INSA un oprtunism BINE JUDECAT, caci alternativa ar fi fost ca mii si mii de soldati romani cat si nenumarati civili sa fi pierit in fata armatei sovietice SI IN MOD LOGIC care avansa vertiginous si daca nu erai de partea sa, ai fi fost impotriva sa – dupa cum i-a explicat Bodnarash la fata locului MS Regelui Mihai la 23.8.1944 in anticamera regala – si dupa cum se stie, Mihai s-a lasat convins destul de repede, caci in mod sigur stia MS ca-l astepata, totusi, o viata lunga si sa recunoastem, nu prea dificila.
Pentru cât de ușoară sau grea a fost viața Regelui Mihai după 23 august 1944 recomand o opinie autorizată a lui Ivor Porter, în cartea sa Mihai de România: Regele și Țara http://www.amazon.com/Michael-Romania-The-King-Country/dp/0750938471
De asemenea http://acum.tv/articol/8289/
Andrei Ianuarevici Visinski nu a fost ministrul de externe a URSS-ului. In schimb, in calitate de fost mensevic, a fost unul din cei mai temuti procurori in URSS in marele procesele de „epurare” a partidului comunist in anii 1936-…. Dupa este foarte usor de verificat Molotov a fost ministrul de externe.
Altul care practică cu grație sportul national românesc, vorbitul după ureche. Andrei Vîșinski A FOST ministru de externe al URSS:
In March 1949 he became foreign minister and, representing the Soviet Union at the United Nations, frequently launched bitter verbal attacks on the United States, which was soon engaged in the Korean War. After Joseph Stalin’s death in 1953, Vyshinsky was demoted to first deputy foreign minister, but he remained at the UN as the permanent Soviet representative until his own death a year later.
http://www.britannica.com/EBchecked/topic/633584/Andrey-Vyshinsky
Oameni buni, vă pune cineva pistolul la tâmplă să comentați despre lucruri despre care nu aveți habar?
Addenda: când Vîșinski a impus guvernul Groza în martie 1945, deținea funcția de ministru adjnct de externe în care fusese numit în 1940.
@n.waldmann
„In ceea ce priveste actul regelui Mihai de a facilita arestarea lui Ion Antonescu, oricine ar argumenta ca acest act a fost mai mult decat un act opportunist – INSA un oprtunism BINE JUDECAT, caci alternativa ar fi fost ca mii si mii de soldati romani cat si nenumarati civili sa fi pierit in fata armatei sovietice.”
Exact, a fost un act oportunist dar si unul logic in acelasi timp.
Regele s-a salvat pe sine (Printul regent al Bulagriei – Kyril – a sfarsit condamnat si executat pentru ca nu a reusit sa scoata la timp Bulgaria din razboi). Dar a fost si un act logic ce a evitat un razboi inutil (imposibil de castigat) si devastator ce urma sa fie purtat pe intreg teritoriul Romaniei.
Charli are dreptate domnule Clej.
Andrei Ianuarievici Vâșinski nu era ministru de externe al URSS cum singur admiți (fără să vrei) folosind ca sursă Enciclopedia Britanica. La sfârșitul lui februarie când a venit în România avea funcția de comisar adjunct pentru afaceri externe și nu ministru de externe cum ai scris în text (chiar dacă în comentariu spui că era ministru adjunct).
Despre împrejurările vizitei documente încă nepublicate din arhivele britanice (CGHQ, SOE-NKVD, etc. sunt sute de pagini la PRO) spun mult mai multe lucruri decât ceea ce scrii dumneata în acest articolaș. La fel și arhivele SOE despre pregătirea loviturii de stat de la 23 august 1944. Sunt lucruri pe care idolul dumitale Ivor Porter nici măcar nu le amintește, sau poate nu le cunoștea (nici nu avea cum, până la 23 august a fost închis iar singurele surse de informații erau gardienii și generalul Tobescu care discuta mai mult cu Chastelain).
În afară de cele 4-5 cărți monarhiste nu ati citit nicio lucrare serioasă despre al doilea război mondial. Nu spun că aceste cărți nu conțin și informații valoroase, dar asta în niciun caz asta nu te face istoric și nici autoritate științifică deținătoare a adevărului absolut. Așa cum nici faptul că recurgeti la jigniri și etichetări de genul antisemit, idiot, legionar sau extremist nu va face autoritate în materie de jurnalism.
[Mod.: interlocutorilor pe care nu-i cunoaşteţi vă rog să vă adresaţi cu dumneavoastră]
Andrei Ianuarievici Vâșinski nu era ministru de externe al URSS cum singur admiți (fără să vrei) folosind ca sursă Enciclopedia Britanica. La sfârșitul lui februarie când a venit în România avea funcția de comisar adjunct pentru afaceri externe și nu ministru de externe cum ai scris în text (chiar dacă în comentariu spui că era ministru adjunct).
Funcția de comisr al poporului a înlocuit-o pe cea de ministru după revoluția bolșevică din 1917 până în 1946. Deci în 1945 Vîșinski ERA ministru, chiar dacă ofiial era numit comisar al poporului.
Despre împrejurările vizitei documente încă nepublicate din arhivele britanice (CGHQ, SOE-NKVD, etc. sunt sute de pagini la PRO) spun mult mai multe lucruri decât ceea ce scrii dumneata în acest articolaș. La fel și arhivele SOE despre pregătirea loviturii de stat de la 23 august 1944. Sunt lucruri pe care idolul dumitale Ivor Porter nici măcar nu le amintește, sau poate nu le cunoștea (nici nu avea cum, până la 23 august a fost închis iar singurele surse de informații erau gardienii și generalul Tobescu care discuta mai mult cu Chastelain).
Dacă sunt nepublicate, de unde le cunoașteți conținutul?
În afară de cele 4-5 cărți monarhiste nu ati citit nicio lucrare serioasă despre al doilea război mondial. Nu spun că aceste cărți nu conțin și informații valoroase, dar asta în niciun caz asta nu te face istoric și nici autoritate științifică deținătoare a adevărului absolut. Așa cum nici faptul că recurgeti la jigniri și etichetări de genul antisemit, idiot, legionar sau extremist nu va face autoritate în materie de jurnalism.
De fapt nu spuneți nimic, pentru că nu oferiți niciun contra-argument. Măcar dacă ați oferi titlul vreunei lucrări „serioase”. N-a faceți așa că acest comentariu este complet inutil.
Le cunosc pentru ca le-am văzut la Londra. Nu stiu cât de util e comentariul meu pentru dumneata, dar articolul dumitale este sigur complet inutil ca valoare științifică. Nu mi-am propus să polemizez cu dumneata pentru că nu ești istoric și mi se pare aiurea să polemizez pe o temă care în spațiul public este foarte politizată, iar articolașul ăsta e superpolitizat. Dar e bine să ne ocupăm fiecare de ce ne pricepem, iar dumneata nu te pricepi la istorie (dovadă și răspunsul pe care mi-l dai). Am intervenit pentru că m-a deranjat tonul folosit de autoritate absolută în materie de istoria celui de-al doilea război mondial. Nu mai am de gând să mai continui că m-am lămurit. Nu sunt bibliograful dumitale așa că te invit să alegi singur din cele peste 2000 de titluri de lucrări, articole, studii, etc, apărute pe tema România și al doilea război mondial.
Obrăznicia acestui personaj anonim mă scutește de alte comentarii.
Un articol slab (argumentativo-explicativ). Si punct.
Joliet Jake: un comentariu nul de la un anonim.
@Joliet Jake
> Un articol slab (argumentativo-explicativ). Si punct.
Iar comentariul dv este nu slab argumentat, ci deloc argumentat!