caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Perspective spirituale



 

„Salvaţi sinagoga din Hârlău!” – imperativul unei zile dedicate istoriei evreilor hârlăoani

de (25-9-2011)
2 ecouri

De pe culmea dealului Zagavia, Hârlăul se vede ca-n palmă, dezvăluind o imagine care îmbină minunatele biserici ctitorite în vremuri de glorie, casele tihnite din târguşorul moldav de odinioară

Hârlău, vedere de pe dealul Zagavia

Hârlău, vedere de pe dealul Zagavia

şi blocurile ridicate in regimul trecut. Începând din veacul al XVIII-lea, această aşezare ctitorită de muşatini, reşedinţă preferată a lui Ştefan cel Mare şi capitală a Moldovei pe timpul lui Radu Mihnea, şi-a deschis porţile şi pentru evrei. Prezenţa populaţiei evreieşti – alcătuită mai ales din meşteşugari şi negustori –  avea să contribuie la înflorirea economică a localităţii. În prima jumătate a secolului XX,  la Hârlău trăiau peste două mii de evrei, funcţionau  şapte sinagogi şi o şcoală israelito-română înfiinţată în 1905.  Războiul, schimbarea de regim şi, mai ales, înfiinţarea statului Israel, i-au determinat să părăsească în masă oraşul natal şi s-o ia de la capăt în Ţara Veche-Nouă. Unii evrei hârloani şi-au căutat norocul în lumea largă, iar alţii – puţini la număr – în oraşele mai mari din România. Astăzi la Hârlău mai există doar o obşte evreiască, alcătuită dintr-o mână de oameni vârstnici şi coordonată de o hârlăoancă  plină de suflet şi energie: Şifra Corbici.  Cu toate acestea, de o vreme încoace se vorbeşte tot mai mult de componenta evreiască  a istoriei oraşului, datorită acţiunilor iniţiate şi sprijinite de istoricul Carol Iancu, profesor la Universitatea din Montpellier, care revine an de an pe meleagurile natale pe care le-a părăsit cu aproape o jumătate de veac în urmă, dar le păstrează mereu în inimă.

Sinagoga din Hârlău, vedere laterală

Sinagoga din Hârlău, vedere laterală

Ziua de 22 septembrie 2011, dedicată istoriei evreilor trăitori în Hârlău, a început cu o sesiune  de comunicări ştiinţifice la care au participat profesori universitari şi cercetători de la Centrul de Istoria Evreilor şi Ebraistică „Dr. Alexandru Şafran” din Iaşi, Centrul de Studii Iudaice „Goren-Goldstein” de la Universitatea Bucureşti,  Centrul pentru Studierea Istoriei Evreilor din România, al FCER (Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România) . Lucrările prezentate au relevat aspecte interesante ale economiei şi învăţământului din Hârlău, particularităţile monumentelor funerare din cimitirul vechi şi au evocat personalităţi de seamă originare din oraş.  La manifestarea inclusă în seria de acţiuni jubiliare dedicate celor 75 de ani de la înfiinţarea FCER a participat şi o delegaţie a conducerii federaţiei, preşedintele ei – deputatul Aurel Vainer – înmânând medalia de onoare „Prieten al Comunităţilor Evreieşti din România” mai multor notabilităţi locale – printre care s-au numărat primarul Constantin Cernescu,  Aurel Neicu, directorul Colegiului Ştefan cel Mare, şi Dumitru Tincu, preotul ortodox – care au contribuit la cultivarea memoriei evreilor din Hârlău. În rândurile asistenţei se afla şi un grup de elevi care au avut ocazia să afle că un număr mare dintre şefii celor 50 de promoţii ale liceului lor au fost evrei.

După încheierea sesiunii de comunicări participanţii au vizitat sinagoga din Hârlău.

Clădirea – cândva frumoasă şi împodobită ca un conac boieresc, astăzi sugrumată de blocurile cenuşii plantate în orăşelul moldav în timpul comunismului – îşi duce cu demnitate povara celor două sute de ani de existenţă, deşi este atacată de igrasie până la mijlocul zidurilor şi are zilele numărate. 

Sinagoga din Hârlău - fresce de pe tavan

Sinagoga din Hârlău - fresce de pe tavan

Tencuiala tavanului şi a pereţilor interiori – pictaţi în tonuri albastre şi decoraţi cu o galerie întreagă de tablouri inspirate din flora, fauna şi legendele biblice – este coşcovită şi se desprinde din loc în loc, însă splendidul chivot al Torei, sculptat cu măiestrie, şi-a păstrat aproape nealterată frumuseţea. Scurtul serviciu religios oficiat de rabinul de Iaşi – instalat de curând şi destul de stingher în mijlocul numeroşilor oaspeţi creştini – deşi menit să fie un moment solemn, de rugăciune,  n-a făcut decât să potenţeze ţipătul lăuntric, tăcut şi deznădăjduit al Casei Adunării, ameninţată de distrugere.

De mai mulţi ani se fac diligenţe pentru salvarea sinagogii din Hârlău, numai că lucrurile trenează. Încă nu s-a reuşit nici clasarea ei ca monument istoric, întrucât persistă neclarităţile în ceea ce priveşte  titlul de proprietate al edificiului. Fără un studiu de fezabilitate şi un proiect corespunzător, lucrările de restaurare nu pot începe, iar după ce vor fi început nu se ştie dacă se vor găsi fonduri suficiente pentru terminarea lor. Fiecare zi de amânare muşcă necruţător din viaţa clădirii care nu poate fi salvată fără solidaritatea şi dedicaţia umană

Ziua de 22 septembrie, în care oaspeţii au fost omeniţi cu bucate gustoase şi vinuri aurii şi rubinii de Cotnari, s-a încheiat cu o cană de must aromat băut în căni de lut în curtea Muzeului Viei şi Vinului din Hârlău. Soarele arămiu şi blând de toamnă moldavă scăpătase de mult, dar pe chipurile celor prezenţi se mai putea ghici o rază de lumină: speranţa, alimentată de promisiunea fermă a preşedintelui FCER. că sinagoga din Hârlău va fi consolidată şi restaurată cât de curând, poate chiar anul viitor.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • marilena: (27-9-2011 la 11:03)

    Stimată Andreea Ghiţă,
    Am citit articolul dvs.despre sinagoga din Harlău, l-am apreciat şi vreau să vă spun că în anul 2002, am avot onoarea să deschid o expoziţie în Sinagoga Jubileum din Praga la invitaţia excelenţei sale dl. ambasador Gh. Tinca si a domnului Thomas Jelinek preşedintele C.E. din Praga.Expoziţia se numea Pro memeoria şi a fost receptată de critică drept un dar făcut poporului evreu atât de greu încercat de-a lungul timpului. Ea, cuprindea desene dupa pietrele funerare ale cimitirelor evreieşti din România -Paşcani, Siret şi Hârlău,locul copilăriei mele – şi pagini cu versurile unor cunoscuţi poeti evrei, nume mari ai literaturii universale originari din România interbelică -Benjamin Fondane, Ilarie Voronca, Paul Celan, Rose Auslaender, Alfred Kittner fiecare având un destin tragic.După aceea am fost invitată să itinerez expoziţia in Israel (Muzeul Bibliei din Tel-Aviv şi Galeria Primăriei din Ashkelon)
    Regret că nu am ştiut de sărbătoarea aceasta pentru că mi-aş fi făcut puţin timp să particip, ocazie bună să-mi vizitez mama şi fratele.
    Vă felicit încă o dată (şi pentru cel cu armenii din Gherla) şi vă doresc numai bine.

    Căteva imagini din expoziţia mea se pot vedea pe sit-ul meu http://www.marilenamurariu.ro Pro memoria

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Andrea Ghiţă: (27-9-2011 la 15:04)

    Multumesc mult, Doamna Marilena Murariu, pentru randurile Dvs. Fie ca inspiratia si curajul sa va insoteasca mereu. Sa aveti parte numai de bine.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.80.208.105