caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Marturii



 

SCRISOARE DESCHISA catre PROFESORUL NICOLAE MANOLESCU

de (31-10-2005)

Stimate Domnule Profesor
Nicolae Manolescu,

Domnul fie mereu cu dumneavoastra si familia dumneavoastra intru sanatate si pace, liniste si bucurii senine.

Nu stiu in ce masura va conta pentru dv. asta epistola, dar eu, Leonard Oprea nu pot fi altul decit cel care am fost, sunt si voi fi ca om si scriitor, atit prin faptele mele, cit si prin cartile mele, prin eseurile si articolele mele. Ori toate acestea sunt bine cunoscute si de dv., dar in buna masura si de un public destul de numeros.
Astfel, trebuia sa infaptuiesc epistola aceasta.

Prin urmare,
cu respect si pretuire, simpatie si solidaritate,
va felicit pentru modul in care stiti sa – cum zic americanii – ‘strike back’, ma refer la atitudinea dv. si la replicile dv. fata de si date penibilei campanii ‘anti-Manolescu’ desfasurata atit in presa scrisa, in publicatiile din tara, dar si in cele ale diasporei romane din SUA, precum si pe Internet.

Cred ca nu mai este nevoie sa ii amintesc acum, aici, pe membrii fondatori si leaderi ai, repet, penibilei campanii impotriva dv., precum la fel, numele publicatiilor respective. Sunt nume si publicatii bine cunoscute… Iar in acest caz, datorita Internetului – „vedetele zilei”…

Asa cum le-am mai scris vechilor mei prieteni Vladimir Tismaneanu si Mircea Mihaies, dar si lui Liviu Antonesei si Sorin Antohi (care au trecut si ei prin incercari similare cu a dv.), asa cum le-am mai explicat si altor prieteni si cunoscuti din SUA si Romania (despre acest tip de agresiuni,penibile, dar totusi atit de vatamatoare sanatatii culturii romane, oriunde in lume), personal, consider si aceasta campanie, mai sus numita, nimic altceva decit inca una dintre manifestarile vehemente ale iacobinismului-de-mahala (despre care, dupa cum bine stiti, am scris si publicat in presa din tara si din SUA).
Iacobinismul-de-mahala este astazi in Romania arma preferata a mediocritatii. Caci, sub toate formele ei, si cu atit mai mult aurea mediocritas, salieri-ana ori altfel, dar dintotdeauna astfel ca si acum, mediocritatea are tendinta asimptotica sa creeze teorii cu iz nihilist si parfum de dogma, prin care isi justifica ratiunea de a fi ceea ce este – mediocritate. Fara trecut, fara viitor. Pina la urma – fara prezent. Si, devenita Putere, mediocritatea neaga inevitabil liberalismul.

Asadar,
domnule Profesor,
atacul lor asupra dv. devenise doar o chestiune de timp, fiindca nu reusisera – pina acum – a afla, in viziunea lor mediocra, oportunitatea cit de cit plauzibila, pentru ei si publicul lor, de a bizii belicos…

Iar pe de de alta parte,
domnule Profesor,
in ceea ce ii priveste pe acesti critici inaripati, plonjind zgomotos si cu veselie asupra dumneavoastra ca om si scriitor, totusi, va rog, nu uitati: pentru musca diferenta dintre miere si rahat e nula.
Atractia e la fel de irezistibila si intr-un caz si in celalalt.
Atit doar: nu rareori mierea incleiaza letal musca.

Acestea fiind spuse si ne-ascunse, va doresc sanatate si toate cele bune.
Cu prietenie si
Doamne ajuta-ne,

Leonard Oprea.
Boston, Octombrie 27, 2005

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • Antoniu Poienaru: (31-10-2005 la 00:00)

    Scrisoare deschisa adresata Domnului Nicolae Manolescu

    Domnule Nicolae Manolescu,

    Dincolo de orice introducere, care n-ar fi decât fals-politicoasa,
    fals-diplomatica, intru direct în continut, cu un timbru plin de revolta. Ca sa nu existe dubii. Si ca sa nu se mai spuna ca jumatate dintre români asteapta pensia iar cealalta jumatate îsi vede de interesele-i meschine…
    Ca orice scriitor, inginer, medic, inspector, critic si, de ce nu, redactor din aceasta tara am si eu dreptul sa semnez proteste, când e vorba de aparat principii – cum ar fi libertatea de expresie –, atunci când acest drept este încalcat dictatorial. Este inadmisibil ca la mai bine de 15 ani de la prabusirea oficiala si sângeroasa a regimului comunist sa mai stea cineva în vârful dealului si sa ne împarta în mod discretionar „dreptatea“, sa ne spuna cine e bun sa intre în galeria monstrilor
    sacri, cine exista si cine nu.
    Si, daca înca mai am acest drept, câstigat prin lupta dreapta la demonstratiile si mitingurile din pietele Bucurestilor; în timpul examenelor date sub bombardamentele lui „IMGB face ordine!“ si fetelor înfierbântate de la APACA (poate fi întrebat profesorul Lucian Boia); si sub umilinta si revolta traite sub bastoanele scutierilor; sub umilinta si
    revolta caldarâmului strazii Edgar Quinet patat cu sângele studentilor de la
    Arhitectura; a codrului de pâine gasit pe catedra amfiteatrului „Nicoale Iorga“; si a agramatului blestem scris pe tabla aceluiasi amfiteatru, în zilele negre din iunie 1990: „AICI AU FOST MINIRI!“…; prin redactarea unui manual de istorie amenintat cu arderea în piata publica, de catre unii trepadusi ai istoriei, pentru care am luptat ca-ntr-o cetate asediata de fosilele si sechelele bolsevismului românesc si am câstigat,
    alaturi de toti cei implicati (autorii bravi,colaboratorii nostri, colegii etc.), sprijiniti public de nume sonore, adevarate institutii ale apararii drepturilor românilor în anii grei ai comunismului, precum Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Paul Goma si multi, multi altii…
    Daca mai am acest drept si sunt nevoita sa-mi amintesc imaginile
    colegilor si prietenilor batuti, scalpati, închisi, sa traiesc doar cu amintirea prietenilor nostri care au parasit România, ajunsi la capatul rabdarii, cu stigmatul unei tinereti sacrificate fara ca binele individual si comunitar sa fi izbândit si în România altfel decât accidental, atunci am dreptul si sa ma simt lezata de cuvintele pe care ni le-ati
    adresat noua, semnatarilor Protestului Stoiciu-Goma.
    Însa, unii dintre noi – din cei ramasi si din cei plecati –, multi fosti „tineri“, dorim sa traim într-o tara în care indivizii bine plasati, în speta Nicolae Manolescu, sa nu ne mai spuna ca suntem dubiosi, legionari sau mai stiu eu cum. Daca nu stiati, domnule Manolescu, libertatea de expresie este un drept elementar al indivizilor, asadar este un
    principiu universal valabil. De a carui lipsa noi, românii am suferit multe decenii si înca mai suferim.
    În calitate de redactor (sunt dezolata ca saraca limba româna nu suporta femininul termenului redactor) sunt în aceeasi tabara cu domnul Liviu-Ioan Stoiciu. (Ati comis un act de mare curaj încercând sa lasati pe drumuri un om de finetea si corectitudinea si profesionalismul domnului Stoiciu!) În calitate de istoric sunt în aceeasi tabara cu domnul Paul Goma, deoarece, în plus fata de scriitura sa excelenta, are si marele merit de a fi un îndreptar viu pentru orice locuitor al României care
    doreste sa devina un bun român, cu o atitudine civica sanatoasa si cu o identitate intelectuala bine marcata. De altfel, componenta civica este obligatorie în orice arie curriculara, noi doi o stim foarte bine. În ultimul manual de limba si literatura româna coordonat de domnia voastra am încercat sa subliniez mai mult acest lucru.
    Apoi, cum va permiteti sa afirmati ca Liviu-Ioan Stoiciu a strâns semnaturi? Aveti impresia ca suntem babe pe buza santului si ne dam cu parerea despre… OZN-uri? De la înaltimea pozitiei în care ati fost situat asa s-o fi vazând lumea, dar aveti o perspectiva falsa. Schimbati-o, cereti-va scuze celor pe care i-ati jignit, calomniindu-i. Nu aveti dreptul si nici voie sa puneti etichete, recurgând la expresii „clasice“ din glorioasa epoca a comunismului românesc, cum ar fi acuzele de „legionarism“ si bazându-va pe efectul produs de celebritatea pe care o detineti. Stiti foarte bine, la fel ca orice om care are o cât-de-câta cultura generala a comunismului (nu mai vorbim de memoria de familie,
    cu doi parinti fosti detinuti politici) ca generalul Nicolae Radescu – ultimul premier democrat al României aflate în plin proces de comunizare: 6 dec. 1944-5 martie 1945 – , Iuliu Maniu, Dinu Bratianu si multi altii au fost acuzati de catre noii cotropitori comunisti de fascism. Ultimii doi au putrezit în morminte necunoscute, în „inima“ universului
    concentrationar românesc. Asadar, nu aveti cum sa ne „asanati“ moral folosind tehnici lingvistice comuniste, uzând la nesfârsit de limba de lemn.
    Noi nu suntem legionari si pierde-vara, fara valoare, chiar daca marea majoritate nu suntem persoane publice. Dar suntem ziaristi, profesori, medici, scriitori, matematicieni, ingineri, istorici, economisti, pictori, sculptori, filosofi, filologi, informaticieni, fosti detinuti
    politici, juristi, arhitecti, sociologi, psihologi, preoti, muzicieni, inspectori, studenti, si chiar elevi de liceu. Si, din câte cunosc eu, legionarii (care, o stim cu totii, au stat la guvernare din septembrie pâna-n ianuarie!) urau democratia. Defectul meu este ca ma tot repet, (de)formatie profesionala!, sunt prea didactica, dar tot degeaba, asadar
    legionarii, la care faceti apel cu disperarea omului lipsit de argumente, n-ar fi avut cum sa semneze un asemenea protest.
    Sa fim seriosi, orice taran (adica proprietar de teren agricol) din România are dreptul legal sa strânga câte semnaturi poate pe un protest împotriva oricui ar încerca sa-l dea afara pe vecinul lui de pe tarlaua mostenita de la parintii sai, care a mai si fost tratat, eventual, de „pasunist“.
    Este aproape singurul-mare drept pe care ni l-am câstigat, slava Domnului!, dupa 1990 încoace. În concluzie, va rog sa va cereti scuze pentru ca m-ati bagat într-un
    sos lingvistic si ideologic de neconceput în vremurile noastre, la raspântia geo-politica, strategica si istorica în care ne aflam, fara sa va sinchisiti ca produceti în mod vadit si deliberat, uzând de o atitudine dictatoriala, confuzii care genereaza prejudicii unor oameni care au uzat de un drept legal.

    Flori Stanescu, redactor

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Eugen Brailoiu: (31-10-2005 la 00:00)

    Stimate Domnule Oprea,

    In primul rand vreau sa mentionez pentru cititorii RLIV ca nu am nimic personal cu Dvs sau cu Dl Manolescu.

    Insa nu pot sa nu ma intreb daca Dvs stiti care este diferenta intre un foarte bun chirurg si un foarte bun profesor universitar de chirurgie? Sau intre un excelent fotograf si un profesor universitar de „fine arts”?

    Ne sunt scriitor, nu sunt critic de arta si din cauza aceasta nu ma consider capabil activitatea de scriitor a Domnului Manolescu.

    Insa in ceea ce priveste activitatea de profesor universitar si, mai ales, de membru in comisia nationala de acreditare a diplomelor ar fi multe de spus. Inca o data va intreb, stiti care este diferenta intre un excelent chirurg si un excelent profesor universitar de chirurgie?

    Al Dvs,

    Eugen Brailoiu

    —-
    Eugen, nu ne tine in suspans. Sa zicem ca unii dintre cititori stiu, altii nu stiu. Scrie te rog punctul tau de vedere pentru cei care nu stiu. Numai bine, Stefan N.-M.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.92.170.149