Pornim de la o definitie a actiunii: actiunea este iesirea spiritului din sine prin obiectivarea a cel putin unei componente a sa. Actiunea este deci o exteriorizare a ceva care a fost initial un construct specific al sufletului. Fara obiectivarea subiectului nu exista actiune ci poate miscare inconstienta, activitate semiconstienta sau alte varietati de schimbari in afara prezentei constiintei.
Evident ca actiunea presupune cunoastere. Problema este complexa, dar eu aici acum va cer sa ne concentram atentia numai asupra unui gen de actiune si mai precis asupra unei specii din gen avand ca obiect o existenta din colectivitatea omeneasca.
Stiu ca actiunea originara si fundamentala a omului este actiunea asupra naturii si i-am zice actiune naturala. Baza existentei noastre este natura. Cei care actioneaza in natura ne tin pe toti. Suprimarea acestei actiuni cauzeaza suprimarea noastra. Totusi unii dintre noi putem sa ne sustragem acestui gen de actiune. Nu ma refer la cei dedicati muncilor necesare in societate. Ma refer la cei care fac a-faceri adica niste faceri avand ca obiect relatiile de proprietate dintre oameni adica relatiile dintre indivizi cu privire la dreptul de a dispune de un bun material sau spiritual.
Cum este posibil? Este posibil stand de o parte si bagand de seama. Cand prinzi momentul si slabiciunea oamenilor angrenati in munca valorifici neatentia, incapacitatea de memorare, de gandire sau imaginare a victimelor si schimbi prin interventie sau conditionezi prin abtinere schimbarea posibilitatii sau chiar dreptului cuiva de a dispune de un bun sau chiar sustragi bunul din raza de stapanire a proprietarului.
In oranduirea sociala aici de fata totul este in regula cu doua conditii: Omul sau oamenii sa nu devina constienti si sa nu vrea justitie. De aici se deschid doua ramificatii de posibilitati: ori esti capitalist autentic, adica vanator de posibilitati sociale parazitare jucand rolul ciorii ca agent sanitar al gropilor ori esti prins si pedepsit cu manie proletara ca exploatator al vietii altor oameni. Numarul vanatorilor de prostie in societate este invers proportional cu seriozitatea poporului respectiv precum si cu gradul vigilentei sale.
In felul acesta sunt posibile si apoi reale afacerile.
Luam un exemplu din multele posibile.
Jaques Monsieur a vandut material militar de pe sol francez cand nu dispunea de autorizatie legala emanata de la Ministerul Apararii. Acest comert a permis sa duca arme catre ex-Yugoslavia si de asemenea in Angola si Congo.
Cum s-a afacerit? S-a afacut cam asa.O falsa factura a fost adresata la 9 septembrie 1993 complexului petrochimic croat INA. In aparenta, INA a cumparat de la China 10.000 valve hidraulice si 24 containere cu un total de 2.352.800 dolari americani platibili la BNP din Elvetia 1 Quai de Mont Blanc Geneva. Adevarata factura este adresata de Monsieur Ministerului Apararii croate. In loc de doua serii de valve hidraulice apar doua mentiuni \”5.000 piese munitie 122 mm pentru D30 Howitzer si 5.000 piese munitii 122 mm pentru D-30 Howitzer\”. De platit 2.352.800 USD tot la BNP in Elvetia. Nu-i ramanea lui Monsieur decat sa aduca arme din China catre Croatia.(\”Liberation\” 14 aprilie 2005)
Afacerile sunt afaceri, nu este asa, capitalistilor?
Cui foloseau armele? Cui foloseau banii? Cui folosea razboiul antisarbesc? Cine muncea? Cine traia? Cine murea? Cine se bucura?Cine plangea? Cei morti ce zic? E buna a-facerea? S-au ar fi buna des-facerea…
Am zice ca afaceristii sunt putini si ca majoritatea munceste si ca lumea nu este incurcata de o minoritate care paraziteaza. Realitatea este insa ca minoritatea afaceristilor conditioneaza intr-o proportie necunoscuta viata noastra mizerabila. Aceasta conditionare trebuie cunoscuta cantitativ precis. Nu de alta dar crestinismul trebuie aplicat nu gargarisit la urechea prostului.