Recent, pe Facebook, am văzut o postare despre niște comentarii făcute de ministrul turismului, Elena Udrea, cu privire la o posibilă remaniere a cabinetului Boc. N-aș fi dat prea mare atenție, subiectul nu este, din punctul meu de vedere, prea interesant, dar m-a deranjat comentariul celui care a postat articolul respectiv, comentariu care începea cu cuvintele: “Logică feminină tipică.”
Nu mi-e simpatică Elena Udrea, mai ales din cauza modului vulgar de exprimare, dar consider că o asemenea afirmație sexistă este complet inacceptabilă în anul 2011. Ca atare, i-am cerut individului care a făcut această afirmație să o retragă în termen de cinci minute, în caz contrar urmând să anulez “prietenia” Facebook cu el (“prietenie” de fapt inițiată la solicitarea acestuia).
Cum retragerea afirmației nu s-a produs, am dat curs avertisementului și am anulat “prietenia” cu cel pe care l-am numit “pitecantrop misogin”.
A o urmat o reacție din partea unui alt participant la discuție care a postat următorul mesaj :
”Femeile sunt niște nulități simpatice.” Emil Cioran (alt pitecantrop misogin) :))))
Nu știu dacă Cioran a scris așa ceva, nu era indicată sursa acestei afirmații, dar dacă chiar a făcut-o, i-am spus acestui al doilea individ cu veleități pitecantrop-misogine, a făcut-o cu mult timp în urmă când astfel de afirmații erau acceptabile. Azi, ele nu mai sunt acceptabile. De altfel, Cioran s-a dezis după cel de-al doilea război mondial de simpatiile sale legionare, care deveniseră compromițătoare.
Pitecantropul misogin, numărul doi, care se prezintă drept doctor în filosofie al unei universități din România, nu s-a lăsat :
Domnule Clej, o fi sau nu o fi acceptabil, Cioran vinde, ca să folosesc o sintagmă la ordinea zilei. E unul dintre românii cu care ne mândrim, nu? Iar afirmațiile lui privitoare la femei nu au fost epurate, așa cum s-a întâmplat cu afirmațiile lui politice. Ar fi interesantă o antologie Cioran despre femei. În plus, dacă acceptăm că o afirmație era acceptabilă într-o vreme, iar în alta devine inacceptabilă, înseamnă că nu credem că adevărul e posibil.
I-am răspuns pitecantropului misogin, doctor în filosofie, că de vândut, “vinde” și Pavel Coruț, ăsta nu e un criteriu. Și ceea ce a spus Cioran acum 60 – 70 de ani poate să nu mai fie valabil azi. În fond rasismul, sclavia, antisemitismul, discriminarea femeilor au fost toate norma în societate în trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat, dar ele au devenit rând pe rând inacceptabile.
Misoginismul și sexismul par să fi rămas printre ultimele vestigii ale acestei mentalități pitecantropice care încă mai subzistă în mod deschis în România. Adepții săi invocă o conspirație a corectitudinii politice importate din Occident. Ceea ce nu pot sau nu vor să înțeleagă acești indivizi este că o astfel de atitudine este profund jignitoare pentru multe dintre femei, care au exact același drept să fie respectate ca și bărbații.
Reacția promptă la manifestările pitecantropice misogine trebuie să devină un fel de reflex social împotriva acestui flagel.
Profit de ocazie ca să le reamintesc criticilor mei, care m-au acuzat de sexism când am scris articolul O sărbătoare stupidă și anacronică: Ziua Femeii, http://www.acum.tv/articol/28222/, că asta este important dacă dorești să combați discriminarea femeilor în societate, nu festivismul de sorginte stângistă.
Cât despre doctorul în filosofie pitecantrop misogin, atitudinea sa este relativ comună printre români și este însoțită adeseori de ultra-naționalism, ortodoxism habotnic, rasism, antisemitism și în general respingerea a tot ceea ce nu concordă cu viziunea protocronistă promovată de acest grup de oameni.
Cu tot respectul, dle Clej, eu cred că bărbaţii şi femeile au mecanisme total diferite de apreciere, măsurare şi exprimare a realităţii. Ce consecinţe decurg din asta, nu ştiu. Cine iese mai bine din inegalitatea asta, iar nu ştiu. Dar e bine că ne deosebim între noi şi că avem perspective diferite asupra lumii. Chiar la nivel de folosire a emisferelor sau a parcelelor creierului sîntem diferiţi. Lumea e mai frumoasă şi mai bogată. Şi mai paradoxală. Şi mai complicată.
Eu nu iau expresia “Logică feminină tipică.” decît ca o ironie facilă, nu ca o acuzaţie gravă sau misogină. Uneori, în certurile zilnice, mă lovesc şi eu de un alt tip de gîndire şi valorizare a datelor, cel feminin, aşa cum soţia mea poate fi exasperată de comportamentul şi pattern-ul meu gîndiriu. Ce e rău în asta? Uneori, umorul e nedrept, dar şi mintea noastră ar trebui să fie mai relaxată. Bancurile cu blonde şi evrei nu sînt decît bancuri cu blonde şi evrei. Apoi, observ că l-aţi făcut pe preopinentul dvs: pitecantrop misogin cu doctorat – ceea ce, ca să fiu sincer, aduce mai mult a înjurătură decît “Logică feminină tipică.” Ce părere aveţi? 🙂
de acord cu autorul articolului. nici eu nu-mi amintesc sa fi citit acea expresie in paginile lui cioran. sigur, un schopenhauer, de exemplu, ar fi putut s-o spuna – cunoscut fiind misoginismul sau.
daca a scris-o, sigur a fost in anii tineretii, cand cioran era desigur exaltat si necopt – tot atunci a avut declaratii/expresii impotriva batranilor etc.
atitudinea macho insa se pare ca este comuna pentru sudul europei – am vazut italieni (din sudul italiei) cu prejudecati stupefiante fata de femei.
acuma fie vorba intre noi, oricine poate avea din cand in cand o astfel de reactie, fie ea provenind din prostie de moment, nervi, mentalitate sau orice altceva. dar sa o faci publica si mai ales cu aerul ca e de bon ton sa afirmi asa ceva sau ca e un adevar cunoscut de catre toata lumea, ca e cat se poate de firesc sa glumesti in felu asta pe seama femeilor – asta, intr-adevar, denota clar ceea ce autorul articolului mentioneaza referitor la infividul de pe facebook
Exact, domnule Iaru, suntem indivizi, pe când pitecantropul misogin a băgat TOATE femeile la grămadă. Era o ironie sexistă, care face parte din conglomeratul de care vorbeam la sfârșitul articolului și nu o glumă inocentă. Pentru astfel de indivizi nu am niciun fel de înțelegere.
Corect.
Florin Iaru, ironia: „logica tipic feminina” nu exprima o forma a diferentei sau complemataritatii,firesti,( am fost parte in acel schimb de comentarii) ci exprima un mod misogin de a aprecia puncutul de vedere al Elenei Udrea referitor la remaniere, nu era nici ministru, nici vicepresedinte al unui partid ci pur si simplu doar o femeie care nu avea cum gandi altfel. Iar omul cu doctorat in filosifie venea sa-l sustina, cica, cu un pdv al lui Cioran.
Cum suntem frecvent etichetate in Romania,pentru puncte de vedere pe criteriu de gen ii multumesc lui Petru Clej pentru atitudine
Ca multi barbati, confunda „femeile” cu femeile cunoscute de el.
Foarte elevata denumirea „pitecantrop misogin”. Imi aminteste de mitocaniile de cartier, de concursurile de insulte. Va lipseste naturaletea si forta de exprimare a unui baeat de cartier, hip-hopper sau manelist sau ce-o fi el care umbla teleleu pe facebook(mai ales ca nu va interesa articolul) sa faca ordine printre baetii care si-a permis magarii la adresa femeilor. Foarte imatur, brutal, oedipal modul in care aparati femeile. Violenta asta nu e cu nimic mai presus decat cea a legionarilor si nu e deloc departe de aderenta imbecila la idei fixe, cum ar fi purificarea si occidentalizarea romanilor primitivi ca sa avem o tara de vis sau macar putin aer respirabil printre primitivi. Concluzia: nu merge si badaran si filosof(mare intelectual) ori strut ori camila dom’ne!
Comentariul lui „John” (care indică adresa de email a@b.de) este plin de ceea ce aparent ar dori să combată în articol: mitocănie, bădărănie, și în fapt lipsă de conținut. Iar comparația cu legionarii reprezintă culmea stupidității: care e legătura? Și aveți ceva inteligent de comentat pe marginea acestui articol? Și de ce vă ascundeți cu lașitate sub anonimat? Sunteți de acord cu misoginismul?
pitecantrop da, misogin, cred ca nici macar; daca ar fi nu s-ar ascunde dupa fustele lui Cioran
te-ai astepta de la un filozof „cu doctorat” sa priceapa macar operele de tinerete ale unui „confrate”, sa priceapa diferenta intre experimentul filozofic, intre excesul programatic menit sa zgiltiie sufletul caldicel, intre metafora nedreapta/revoltata/revoltatoare menita sa discearna sensuri pentru universal si particular (directie de altfel abandonata de Cioran, poate si in urma confruntarii oneste cu rezultatele acestui experiment) si o simpla insulta pitecantropica
ma intreb cum analizeaza dl doctor in filozofie urmatorul fragment, aflat la diferenta de citeva pagini in aceeasi carte a lui Cioran, :
„Ma întreb: s-a sinucis cineva pentru Dumnezeu, pentru natura, pentru arta? Toate acestea sînt realitati prea abstracte pentru a putea fi iubite cu intensitate. Iubirea este cu atît mai intensa cu cît este legata cu ceva individual, concret si unic. Iubesti o femeie pentru ceea ce o diferentiaza în lume, pentru unicitatea ei. Nimic în lume nu o poate înlocui în momentele cînd iubirea este puternica.”
cit despre dl Iaru, ma intreb daca priveste cu aceeasi detasare bancuri despre maretia intelectualilor si filozofilor romani, daca se intilneste si il exaspereaza vreodata incapacitatea „ginditorului” roman de a accede dincolo de superficial, de a se bate cu pieptul dezgolit cu demonii interiori, de a trece de nivelul de imitatie facila a „pronuntiei” si productiei literare sau filozofice occidentale; dle Iaru, pitecantropul de cartier insulta si pisca de fund doamne, umorul este intr-o alta lume; iar a-l face pitecantrop pe dl in cauza este perfect justificat si inseamna a decela statura morala a individului respectiv; e asa de greu de inteles pentru un intelectual roman? (sic!)
(altfel, citatul e autentic si scos din context, din „Pe culmile disperarii”)
Dacă un doctor în filosofie și un scriitor se coboară la acest nivel de misoginism, ce pretenții să mai ai la oamenii de rând, precum arestații la poliție cu care am de a face aproape în fiecare săptămână, acuzați de violență conjugală, care spun „nu știam că nu am voie să-mi bat soția (prietena)”. Acest primitivism misogin are, iată, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, efecte practice și penale. De aceea, sunt necruțător cu ORICE manifestare a misoginismului.
Da, imi cer scuze pt. lasitate. Trebuia sa las si adresa si nr. de telefon. Nu m-am gandit ca trebuie sa dau dovada de mai mult simt al responsabilitatii, simt civic… Cam in jurul simtului civic se invarte discutia, nu? Adica ma prezint frumos cu nume, prenume si fac comentarii linistite, subordonate cat ton punctului Dvs. de vedere, dictatorial in obsesia impotriva sexismului. Imi cer scuze pentru lipsa de inteligenta a comentariilor mele dar ma bucur ca macar in privinta stupiditatii am atins superlativul. Totusi ca sa fiu baeat finutz am sa raspund la intrebarile pe care care le-ati pus. 1. Anonimatul e placerea de a nu iesi in evidenta, e lasitatea de a nu ma implica total in mizeria asta de discutie. Scuze. 2. Am comentat mai sus. Mai inteligent de atat nu pot. 3. O anumita forma de razboi exista si a existat dintotdeauna intre sexe. „Logica tipic feminina” e asa cum a incercat si Florin Iaru sa va explice finutz (dar fara rezultat), o forma de contemplare a diferentelor dintre sexe. Si lui Florin Iaru i-ati raspuns in spiritul intransigentei(naziste, fasciste, legionare) prin care v-ati facut articolul interesant: „Pentru astfel de indivizi nu am niciun fel de înțelegere”. Ca sa raspund mai precis, da, sunt misogin in masura in care asta imi consolideaza o atitudine virila, in ultima instanta apreciata de femei ca naturala, atragatoare. Cand nu ma gandesc la atractia fata de femei le tratez pe femei ca si pe barbati: cat pot de bine si prieteneste; insa evident granita e confuza.
Pitecantropi şi pitecantroape,
ce făcătură şi ce discriminare: pitecantrop n-are feminin. Iniţiez pe această cale o amplă acţiune la nivel european. N-am nevoie decât de un milion de semnături din 7 ţări membre pentru o dezbatere constructivă privind delimitarea Ţinutului Secuiesc şi introducerea cuvântului „pitecantroapă” sau „pitecantropă” în DEX. Aderaţi la petiţia mea!
o ilustratie „exhaustiva” 🙂
(chiar daca realizarea nu straluceste – aici, pentru finisarea produsului, ar fi fost decisiva implicarea unui „doctor” 🙂 -, ideea au surprins-o foarte bine, asa ca efortul satiric e laudabil si, onest fiind, isi atinge scopul)
http://www.youtube.com/watch?v=PNkjXmFn43M
Mai e vreun dubiu că „John” (care-și dă cu lașitate adresa de email a@b.de) este un pitecantrop misogin? „Atitudinea virilă” de care vorbește e tipică naziștilor, fasciștilor, legionarilor, pentru care femeia este subordonată bărbatului și este incapabilă să aibă o logică la fel de „logică” ca aceea a bărbatului. De aceea, acest comentariu semnat cu lașitate „John” mă face să cred că am atins o coardă sensibilă, deci sunt pe calea cea bună.
Dle Clej, nu cred că e normal, nici măcar la supărare, să faceţi publică o adresă de mail, atîta vreme cît în căsuţa de deasupra comentariului scrie clar: eMail (nu va fi publicat). E o abdicare de la un principiu de civilitate.
Eu continuu să cred că psihologia feminină e intens diferită de cea masculină, iar antropologii chiar fac haz de această diferenţă. Vă dau cîteva exemple: femeile pot face, concomitent, trei sau patru activităţi, fără să greşească. Bărbaţii, nu. Ei îşi îndeplinesc activităţile nu simultan, ci succesiv. Dacă vor să se uite pe o hartă, trebuie să oprească radioul maşinii… 🙂 În faţa unui frigider plin, bărbaţii sînt neajutoraţi, nu văd untul nici măcar dacă dau cu nasul de el. În decursul unei zile, bărbaţii folosesc aproximativ 10.000 de cuvinte, femeile, 14.000. Într-o discuţie, femeile sînt atente la tonalităţi (recunosc aproximativ 5), iar bărbaţii mai puţin (vreo trei). Prin urmare, multe dintre discuţiile feminine sînt de neînţeles pentru bărbaţii care nu pricep despre ce e vorba. Consecinţa e că această structurare deosebită face ca „bărbaţii” şi „femeile” să aibă viziuni uneori antagonice asupra aceleiaşi realităţi. De aici şi neînţelegerile… Sentimentale, cognitive, de atitudine…
Repet: expresia „logica tipic feminină”, deşi pare a fi o chestie misogină, exprimă doar un punct de vedere masculin, nu neapărat misogin, ci uşor ironic, şi nu justifică o atitudine dură. E, zic eu, o alteritate. Iată, aveţi mai sus, o interlocutoare care nici nu vrea să audă de discuţia noastră, ci se trezeşte cu „ţinutul secuiesc” pe buze… Hodoronc, tronc! Cred că aşa ceva e apanajul troll-ilor. Sau e… logică feminină tipică? Glumesc, desigur…
Nu zic că-i bine sau rău că sîntem diferiţi, e altceva.
Domnule Iaru, presupun ca nu sunteti atent si nu lipsit de logica, altfel ati fi dedus ca adresa de email a@b.de este fictiva. Ca atare va solicit sa va retrageti acuzatia de lipsa de civilitate.
In rest, comentariul dumneavoastra atinge recorduri de sofistica. De fapt, tineti neaparat sa justificati ceea ce este evident o luare de atitdine misogina. Daca doriti si nu o credeti pe doamna Floare Comsea, va pot da amanunte in privat. -n orioce caz, ma dezamagiti cu aceasta atitudine.
Mă scuzaţi, n-am fost atent la forma mailului, deşi nu era imposibil să existe şi aşa ceva. Nu vreau să polemizez, că nu ăsta era scopul postului dvs. Eu, care lucrez cu multe cuvinte, am o mai mare blîndeţe în ceea ce priveşte termenii şi cred că mă pricep cînd e vorba de jignire sau ironie. Cred, atîta tot.
Ceea ce pot să spun e că un ministru al României, la fel cu oricare funcţionar public, nu are libertatea de mişcare pe care o au cetăţenii acestei ţări. Cîtă vreme eşti factor de decizie nu poţi, în privat, să ai o altă părere pentru că:
1. Ai o altă părere şi minţi cînd eşti ministru.
2. Ai aceeaşi părere, dar minţi în particular…
De ce vă dezamăgesc? Oamenii nu pot avea păreri diferite? Nu pot schimba păreri? Nu pot face poante? Nu au sensuri diferite în faţa aceloraşi cuvinte? Eu cred că ar trebui să trăim într-o lume liberă, în care, exprimîndu-ne, spunem ce credem – dar cu politeţe. Puteţi să-mi spuneţi unde e sofisticăraia? Dacă nu m-ar fi interesat ceea ce spuneţi, n-aş fi comentat…
Cred, de asemenea, că dna Elena Udrea e un om inteligent şi dîrz, altfel cum ar fi obţinut, ca avocată stagiară, contracte cu statul, în valoare de două miliarde de lei vechi? Eu sînt mai modest… sau mai mărginit. N-am izbutit să storc statului (nici pesedist, nici liberal…) nici un leuţ…
Dacă e s-o spunem pe a dreaptă. 🙂
Domnule Iaru, aici nu e vorba despre persoana Elenei Udrea, ci despre un principiu, acela de a combate misoginismul care este clar o racilă în lumea românească și nu numai. Și dacă dumneavoastră considerați că această racilă poate fi combătută minimalizând sau justificând afirmații evident misogine, atunci este clar că suntem pe poziții diametral opuse. Și nu e nicio nenorocire, dar nu pot să nu fiu dezamăgit că un intelectual fin ca dumneavoastră se situează de partea unor pitecantropi misogini.
PS A propos de civilitate, înainte de a dezvălui adresa fictivă de email, am testat-o. Așa fac de fiecare dată și numai dacă e fictivă o dezvălui. Ar trebui să vă alăturați acestei poziții de a combate anonimatul nejustificat pe internet.
Domnule Petru Clej, ce să fac dacă nu-s misogin? Dacă nu mă duce mintea că în spatele unei ironii se ascunde o jignire, cînd, de fapt, ironia acoperă doar o mare jenă naţională?! E aici vorba despre lupta dintre cel fără putere (cetăţeanul) şi cel cu prea multă putere (demnitarul). Dacă pînă şi ironia, sarcasmul vă sînt suspecte, noi, ăştia fără drepturi, cu ce mai rămînem? Cu conversaţii de salon? Cu ruşinea de a trăi într-o ţară discriminantă? Păi, nu e. Altă doamnă, Roberta Anastase, ditamai preşedinta Camerei deputaţilor, a furat în văzul lumii. E, cumva, vorba de sensibilitate feminină la mijloc, sau e furt calificat? Pe ea o putem ironiza cu „eternul feminin”?
Repet: un ministru al României se alintă pe un site, emiţînd păreri contrare guvernului din care face parte. Cîtă vreme e în public, să se aştepte la orice fel de replici! Nu contează dacă e femeie sau bărbat. Nu contează absolut deloc! Femeie, bărbat, tot un drac! Acest ministru cheltuieşte, fără rezultate vizibile, palpabile, 1/6 din bugetul ţării. De la acest ministru se adapă clientela locală şi de partid cu: parcuri naturale în sate de munte, cu săli de sport şi stadioane în sate pustii, cu gondole şi teleferice fără pasageri. Cum îmi puteţi cere să nu folosesc măcar ironia în acest caz? E o inadecvare! Acelaşi ministru a cheltuit un milion de euro pe o siglă luată de nişte şmecheri de pe un site de grafică, siglă care costa, cu drepturile pe viaţă, cel mult 500 de euro! Iertaţi-mă, poate oi fi sexist, nu cred, dar sînt indignat – asta e sigur. Poate că România se vede altfel din Anglia, poate că aceste gesturi sînt normale într-o ţară în care guvernanţii sînt traşi la răspundere pentru fiecare shilling cheltuit. Poate că, repet, aceste cheltuieli sînt normale, dar eu nu cred.
Nu e vorba de faptul că dna ministru e femeie. Nici pomeneală! E vorba că, într-o poziţie de putere, face prăpăd cu banul public. Eu nu pot să moşmondesc cuvinţele cuminţele şi să fiu atent dacă, nu cumva, jignesc femeia din doamna ministru. E în joc viaţa mea şi, dacă aş avea puterea pe care o au cetăţenii din Anglia şi din CE, aş da-o jos imediat din funcţie. Aşa cum aş da jos din funcţie alţi confraţi miniştri ai doamnei, bărbaţi, mult mai rău mobilaţi intelectual decît dînsa. Nu e, domnule Clej, nici un sexism sau discriminare, ci un protest! Cum să-l formulez, astfel încît să clatine măcar o buclă a doamnei? Dumneavoastră poate nu ştiţi, dar România se împrumută în ritmul de 2,5 milioane de euro pe oră! Eu mă simt reponsabil că viitorul copilului meu este amanetat de acest guvern, din care dna Udrea face parte solidară, şi nu pot să fac nimic. Nu-mi cereţi să fiu un intelectual fin. Dacă aş fi milionar, dacă „soţia” mea ar fi făcut avere din parcările bucureştene şi din zeci de contracte cu statul, mai mult ca sigur mi-aş fi pregătit o bătrîneţe liniştită pe Coasta de Azur! Dar nu a făcut şi nici nu cred că va mirosi vreodată atîta bănet.
Şi observ că doamna care a introdus „ţinutul secuiesc” pe site nu a primit nici măcar o mustrare cu avertisment. Am de ce să fiu dezamăgit. Bănuiesc că v-aţi jenat s-o atingeţi măcar cu o floare.
Şi mai cred că multe, foarte multe femei din România ar fi cel puţin de acord cu o afirmaţie atît de candidă, precum „logică feminină tipică”, ba ar mai introduce nişte şfichiuiri, de la ele.
La sfîrşit, am să vă spun o poveste. Un român a călătorit, înainte de ’89, prin Suedia. În tren, a văzut o tînără citind „Arhipelagul Gulag”. A întrebat-o pe domnişoară cum i se pare. Şi i-a răspuns fata: „Impresionant, absolut impresionant. Dar nu cred că n-aveau apă caldă în lagăr. E o exagerare!”. Cam aşa arată şi comentariile de la distanţă despre situaţia din România de azi.
Vă repet: dacă nu aş fi fost convins că putem DISCUTA, nici n-aş fi postat, nici n-aş fi revenit. Aşa vă place discuţia?
Domnule Iaru, vorbiți mult și spuneți puțin. E clar că aveți o ură patologică împotriva persoanei numite Elena Udrea. Ca ministru, eu am o opinie foarte proastă despre ea, dar sexul ei mi se pare complet irelevant. Ea are mai multe în comun cu Gigi Becali sau Marian Vanghelie, decât cu Monica Macovei sau Sandra Pralong (ați îndrăzni să faceți ironii misogine la adresa ei?). Iar ironia cu logica tipic feminină nu are nicio legătură cu funcția ei, este misoginie pură. De altfel, am rugat-o pe doamna Floare Comșea să scrie un articol despre misoginismul din viața politică românească, plecând de la propria ei experiență. Iar comparația pe care o faceți cu Arhipelagul Gulag și Suedia mă șochează, domnule Iaru. Ăsta e de-a dreptul provincialism. Vă repet, ar trebui să vă dați jos din turnul de fildeș și să mai dați cu nasul cu oameni de rând din România, așa cum dau eu zilnic cu infractorii români din Anglia, să vedeți, între altele, cam ce părere au despre cum trebuie tratate femeile.
PS Iudit Ferencz – o persoană care a semnat articole în revista ACUM – a făcut o glumă, a propos că vă lăudați cu simțul umorului. Iar dumneavoastră sunteți complicele misoginilor. Poate ar trebui să mă creditați cu mai mult spirit de discernământ, pentru că eu am trăit mai mult în România, decât ați trăit dumneavoastră în Occident, de unde ziceți că se vede deformată imaginea din România. Dar vorba amicului meu regizor englez care a locuit câțiva ani la Cluj: românii le știu pe toate, ei n-au nimic de învățat de la alții.
PPS Poate nu știți, domnule Iaru, statul britanic împrumută 20 de milioane de euro pe oră (dacă cumva ați vrut să mă dați gata cu provincialul „ca la noi la nimeni”). N-aș putea spune cam cât împrumută pe oră Grecia, Portugalia, Irlanda, Islanda și multe alte țări din Europa. Dacă vreți, aflu.
Domnule Clej,
N-am să vă pot convinge… Asta e… Afirmaţia că sînt într-un fel trebuie susţinută cu probe. Eu mi-am produs probele. Cînd mă acuzaţi că am o ură patologică (de ce patologică, ce e patologic în elemente limpezi şi clare, exprimate punctual?), ar trebui să dovediţi, pe puncte, că o am… De exemplu: dna Udrea nu a obţinut contracte cu statul. Nu a beneficiat de împrumuturi bancare exorbitante avînd garanţia ministeriatului. Nu e soţia unui amic prezidenţial şi nu a migrat prin trei partide. Nu a cheltuit banii cetăţenilor (aici ar urma exemple de realizări). Nu e un om cu dublu limbaj (pe site şi la guvern). Nu a afirmat, în calitate de cancelăreasă prezidenţială, ceva despre preşedintele Norvegiei. ş.a.m.d. Unde am scris, negru pe alb, unde e exprimată, chiar în subtext, ura de care vorbiţi? Am spus multe, posibil. Unde greşesc? Ce e incorect în afirmaţiile mele? Eu mi-am luat răspunderea şi am afirmat ceva. Răspund pentru fiecare cuvinţel. Pînă la ultimul! Mi-aş dori să mă descoaseţi punctual. Dacă am greşit în vreo afirmaţie,o să îmi cer iertare şi mă căiesc. E ceva în neregulă dacă greşesc? Mi se pare normal să-ţi ceri scuze dacă ai luat-o prin porumbişte…
În ceea ce priveşte împrumuturile, eu, unul, dacă aş fi cetăţean englez, mi-aş pune problema foarte serios. Cineva trebuie să plătească. Urmaşii? Sau asta nu se pune? Cum adică statul englez se împrumută? Cine plăteşte? Cine suportă consecinţele? Coloniile? Proştii de europeni? Mi-aduc aminte de conu’ Leonida: „Treaba statului, domnule, el ce grije are? pentru ce-l avem pe el? e datoria lui să-ngrijească să aibă oamenii lefurile la vreme…” Aşa stau lucrurile? Bun, şi dacă ne împrumutăm, ce iese la iveală din asta? Cum sînt protejaţi/ajutaţi/stimulaţi cetăţenii? Ce răsare, trainic, în urma împrumuturilor? În ce ţări trăim? În ce lume jucăm? Pe umerii cui ne facem noi damblaua?
Domnule Clej, eu m-am obişnuit să gîndesc cu capul meu. De aia nu m-am avîntat să-mi cumpăr casă pe datorie, la preţurile – neruşinate – ale zilei, pentru că, privind ce fac şi ce pot face, nu ajungeam raţional la nici un rezultat. În acest timp, Occidentul a rupt lanţul imobiliar şi a ruinat ţări… Cine a avut dreptate, Occidentul sau eu? România vîndut, după modelul occidental, bănci, energie, resurse… Ce profit trainic are ţara mea? Bucureştiul a vîndut apa, ce profit are Bucureştiul? Armata a cumpărat fregate englezeşti la mîna a doua. Care e beneficiul? Cît contează în apărarea ţării? Pe scurt, astea au fost lecţiile predate unei ţări năuce de către democraţiile occidentale. Şi pe care le-am preluat fără nici un fel de spirit critic… Eu însumi am fost pentru aruncarea oamenilor în şomaj, gîndind că va face ordine concurenţa. Şi ce e România acum? O ţară a Mafiei (1/3 din PIB e în banii subterani!). E acelaşi şi acelaşi lucru. De aia vă îndemn, să gîndim cu capul nostru, să nu ni-l pierdem şi să nu ajungem în poziţia incomodă de a condamna România pentru vini imaginare. Vă jur că nu am intrat în Regatul Unit să fur. În nici o ţară. Dar nici acasă! Dar ce folos, concetăţenii mei mă cuprind şi pe mine.
Dacă vi se pare că am făcut un ocol logic, gîndiţi-vă că dvs. vă e bine, iar mie, ca simplu cetăţean, care munceşte de dimineaţa pînă seara, fără să facă afaceri cu statul ăsta lacom, mi-e greu. Ştiu, de la distanţă toate pisicile sînt gri.
Să vă mai spun o poveste: sosită în Rusia sovietică, Isadora Duncan se îmbîrligă cu Esenin şi umblă cît e ziulica (dar şi noaptea) de lungă, beată, repetînd: „Eu iubesc la ruskii rivalius.” Aşa vedea ea Rusia cea nouă. Deh, mentalitate occidentală – de oaspete de onoare.
Domnule Iaru, cred ca aveti o obsesie cu Elena Udrea. Nu v-am contrazis in acuzatiile pe care le faceti pentru ca nu au absolut nicio legatura cu acest articol. Faceti totul dupa cum va taie capul, dar nu va mai lamentati ca o duceti prost. Cine alege cu regularitate acesti politicieni, inclusiv Elena Udrea, eu sau dumneavoastra si cei care nu faceti altceva decat sa va lamentati de dimineata pana seara si sa bateti apa in piua la talk-show-uri?
N-ati vrut dumneavoastra impreuna cu majoritatea poporului roman in Uniunea Europeana? V-a obligat cineva sa intrati nepregatiti in UE, crezand ca o sa beneficiati doar de avantaje si drepturi, fara sa suportati dezavantajele si sa va achitati de obligatii?
De ce nu fondati un partid, domnule Iaru, ca sa militeze pentru iesirea din UE (NATO, FMI, Consiliul Europei, etc)? In felul acesta nu va va mai bate nimeni la cap cu prostii de genul asta – misoginism si alte obsesii occidentale, irelevante in Romania in care dumneavoastra si altii aveti cu totul alte prioritati.
Si nu va faceti probleme pentru Marea Britanie, aici exista deja un plan de reducere a deficitului bugetar, extrem de dureros, dar care se aplica, iar cinci fosti parlamentari au fost trimisi la inchisoare pentru frauda in deconturi. Nu cred ca va impresioneaz si stiu ca nu aveti ce invata, dumneavoastra care le stiti pe toate, sunteti prea obsedat de Elena Udrea si alte astfel de personaje ca sa ridicati privirea si s va uitati in jur. Din punctul meu de vedere mi-e absolut indiferent, dar va rog nu va mai lamentati. Daca le stiti pe toate, sunt absolut sigur ca aveti si solutia pentru rezolvarea acestei mici dificultati locale.
Nu ma convingeti si nu va conving, domnule Iaru, pentru ca traim in doua lumi diferite care par sa aiba foarte putin in comun.
Domnule Clej, nu înţeleg.
Care sînt obsesiile mele? Punctual. Cu ce am acuzat-o – pe nedrept – pe dna Udrea? Dar fără grosolănie, punctual, aşa cum am formulat şi eu. Fraza şi acuza. Vă cer ca unui om de onoare să nu mă mai atingeţi cu „argumente” de tipul: „aveți o ură patologică împotriva persoanei numite Elena Udrea.”, „ar trebui să vă dați jos din turnul de fildeș și să mai dați cu nasul cu oameni de rând din România, așa cum dau eu zilnic cu infractorii români din Anglia, să vedeți, între altele, cam ce părere au despre cum trebuie tratate femeile.”, „nu faceti altceva decat sa va lamentati de dimineata pana seara si sa bateti apa in piua la talk-show-uri”, „dar nu pot să nu fiu dezamăgit că un intelectual fin ca dumneavoastră se situează de partea unor pitecantropi misogini.”, „comentariul dumneavoastra atinge recorduri de sofistica. De fapt, tineti neaparat sa justificati ceea ce este evident o luare de atitdine misogina.” Vă dau cuvîntul, nu e cu nimic peste citatul care v-a aprins… poate e mai rău!
Tot ce am citat mai sus reprezintă afirmaţii infamante la adresa mea. Vă rog să le justificaţi cu argumente. Vă rog cu toată politeţea – argumente, nu acuze. După cum sper că aţi observat, nu v-am făcut nici un reproş, nici unul. Nu de alta, dar nu ştiu cum gîndiţi şi ce aţi spus cu adevărat, nici cum trăiţi, nici cu ce partid ţineţi. Ştiu doar că politicienii nu ne sînt nici iubiţi, nici rude, nici moştenitori. Ei ar trebui să dea socoteală pentru ceea ce fac şi – punct.
Acum, o greşeală de logică: cînd afirmaţi că şi MB se împrumută, am înţeles că România face bine ce face (şi m-aţi biciuit cu termenul de „provincial”), pentru că şi Regatul Unit o face. Constat, însă, că MB e îngrijorată şi plănuieşte să reducă cheltuielile. Deci nu e bine – şi dumneavoastră sînteţi la fel de îngrijorat. Prin urmare, ce se face în România nu e bine. Deci argumentul dvs. e nul. Aşa e? Cum e, mă puteţi lămuri? E bine că ţările falimentare se înglodează în datorii? E bine că nu rezolvă o clară problemă de repartiţie a fondurilor şi a resurselor? Cum să înţeleg argumentul dvs.… britanic? Sau e bine ca MB să mai taie din datorii, dar România să se ducă de-a berbeleacul?
A te lamenta. Ciudat, nu am voie să reproşez guvernului că mă îndatorează şi nici că mă supraimpozitează. Aş fi curios cum ar reacţiona cetăţenii britanici dacă s-ar trezi peste noapte cu impozite / TVA mărite. Dar dvs. cum v-aţi simţi? Să înţeleg că n-am voie să mă lamentez. OK. N-am voie să refuz cei 1500 de euro pe care copilul meu va trebui să-i plătească, deşi n-a cheltuit un cent din ei. Cînd vă duceţi la piaţă, acceptaţi senin ca un comerciant să vă extragă bancnotele din buzunar, iar dacă fiscul vine cu socoteli fantasmagorice, zîmbiţi şi plătiţi, nu? Vă doresc şi dvs să aveţi datorii pentru care n-aţi semnat şi cu care n-aţi fost de acord.
Acum, ştiţi cum spunea Ceauşesca: Dovada. Dovada. Vă somez ca pe – repet – un om de onoare să dovediţi cu argumente ceea ce aţi afirmat despre mine. Eu mi-am depus scrisorile de acreditare, cu bunăcredinţă. Răspund pentru cele afirmate şi nu răspund pentru cele neafirmate. Vă pretind acelaşi lucru. Cum se zice în patria lui Shakespeare: Măsură pentru măsură.
Domnule Iaru, punctul de plecare a fost când dumneavoastră ați sărit în apărarea celor doi pitecantropi misogini – ăsta e subiectul articolului, misoginismul – după care ați intrat pe tangente, plecând de la Elena Udrea și ajungând la datorii de toate felurile. Nu vi se pare că sunteți complet haotic în gândire și exprimare?
Greșeală de logică nu este, domnule Iaru. Nu ați înțeles ce am zis, după cum nu ați sesizat nici gluma doamnei Iudit Ferencz. Mi-ați spus că România împrumută 2,5 milioane de euro pe oră, în stilul provincial „ca la noi la nimeni” și v-am spus că nu e România singura țară care împrumută bani. Nici n-am zis că e bine, am dat exemplul Marii Britanii care împrumută de opt ori mai mult, dar care a luat măsuri ca să reducă îndatorarea. După care am sugerat că ar fi bine ca să treceți de la lamentații la fapte, dându-vă și exemplul foștilor parlamentari trimiși la închisoare pentru fraudă. Cum însă pentru români ca dumneavoastră nimic din ce vine din Occident nu e bun, dumneavoastră știind mai bine cum să faceți totul, că de aia merg lucrurile strună în România, sfaturile sunt respinse din principiu, pentru că dumneavoastră doriți să reinventați roata democrației și a economiei de piață. După cum sunt respinse ca inadecvate și mizilicuri de tipul criticii misoginismului, un lux pe care România nu și-l poate permite, țară care se vede acum din occident cum se vedea fosta URSS din Suedia înainte de 1989 (comparație de un absrurd desăvârșit).
Ăsta era subiectul, domnule Iaru, nu tangentele și digresiunile pe care le-ați antamat. Nu vă împiedică nimeni să o criticați pe Elena Udrea în calitate de ministru. Dar când cineva își începe critica cu „Logică tipic feminină”, pentru mine ăsta e pitecantropism misogin. Dacă pentru dumneavoastră nu e, treaba dumneavoastră, dar nu mai invocați lucruri care n-au nicio legătură cu articolul. Bănuiesc că nu e Elena Udrea singura responsabilă de situația actuală a României, dar faptul că e femeie (și blondă pe deasupra) o face în mod cert o țintă mult mai ușoară pentru pitecantropii misogini despre care e vorba în articol și în ajutorul cărora ați sărit în mod necondiționat, decât mult mai numeroșii politicieni bărbați care au la activ lucruri mult mai grave.
Nu v-ați pronunțat, în schimb, dacă a scris Cioran ce a scris la sfârșitul anilor ’30 despre femei, justifică asta în anul 2011 un astfel de comportament misogin? Sunt tratate femeile corect în politica din România și în viața publică în general? Sau asta e o chestiune secundară, un lux, așa cum spuneam, pentru o țară cu probleme mult mai importante de rezolvat cum e România?
PS Recomand articolul meu De la incorectitudine politică la bâtă http://www.acum.tv/articol/2255/ în care scriam, acum doi ani, despre aceeași persoană, în legătură cu același tip de acuzații misogine.
Domnule Clej, mie nu-mi place Cioran, Da’ deloc! Cred că e suficient…
Nici Garda, nici Căpitanul, nici ortodoxia învăpăiată.
Cît despre doamna ministru, arătaţi-mi, vă rog, unde am spus că e blondă… 😀
N-ați spus, dumneavoastră stați pe margine și îi justificajați pe pitecantropii misogini care se leagă, între altele, și de asta. Eu vă întrebam nu dacă vă place Cioran, ci despre procedeul de a invoca ceea ce a scris el acum 75 de ani în sprijinul afirmațiilor misogine de azi.
Petru, pe fondul problemei ai dreptate. Dar discutia, prin dilatarea ei nejustificata, data fiind evidenta misoginismului din afirmatia citata de tine,tinde sa devina ridicola. Cel mult, prin perseverare intr-o polemica inutila, poti constata doar ca barbatii romani – care, conducand ei exclusiv aceasta tara de secole si reusind sa o aduca pe aceste culmi de civilizatie si prosperitate – au calitati logice indoielnice. A nu se uita ca prosperitatea si civilitatea romaneasca a fost inaugurata de venirea la putere a unor barbati de neam strain care, in tara lor de origine, isi respecta femeile pentru calitatile pe care, idubitabil, le au si nu pentru a face acte de cavalerism.
In cea ce priveste afirmatia lui Cioran despre femei ( aceea, chiar scoasa din context ) se situeaza la acelasi nivel intelectual cu cea despre sinuciderea pentru Dumnezeu si celelalte.Sper ca nu presupune cineva, mai ales dintre persoanele posesoare de virtuti logice, ca „marele” Cioran este neaparat de necriticat. De fapt, Cioran, prin afirmatiile sale, cele la care m-am referit mai sus, nu face decat sa dea o grea lovitura inteligentei masculine si capacitatii sale de abstractizare. Dat fiind ca acel comentariu despre femei nu este argumentat, nici nu ma obosesc sa-l combat. Este ca si cum ai incerca sa porti o discutie logica si coerenta cu cineva care se exprima onomatopeic. Dar afirmatia despre neputinta de a te sinucide pentru Dumnezeu, arta etc, din motivele enumerate tot de Cioran, mi se pare de o monumentala stupiditate.Poate am putea discuta cu alta ocazie despre argumente. Si nu este rau sa amintim ca Cioran este un filosof/moralist afectiv, care in panseurile lui nu face deact sa treaca aceasta lume, oamenii ei si chiar pe Dumnezeu prin propriul sau afect fara nici o consideratie pentru ratiune, logica sau alte trasaturi considerate, a priori, ca un apanaj al masculinitatii.
Aceeasi poveste se repeta indiferent despre ce vorbim, doar numele bolii se schimba: misoginism, rasism, sovinism…
Educatia in Romania a fost si mai ales este la pamint. Oamenii nu sint asa de sofisticati si fac ce vad in jurul lor chiar daca sint de buna intentie. Este foarte bine ca le aratati parul din ochi.
Si acum tin minte cu rusine cum ar ris al vederea fotografiei cu scara rulanta in fata salii de sport http://www.flickr.com/photos/dragana/4012828551/ acum multi ani si precis multora li se pare inca amuzanta.