Nicolas Sarkozy a organizat forumul „e-G8” incercind sa puna guvernele in controlul internetului. Ca sa parafrazez un comic: aprobam legi pe care nu le cunoastem cu o autoritate pe care nu o avem pentru motive pe care nu le intelegem in domenii de care n-avem habar.
Internetul este (numai) un mediu de comunicare (eficient), relativ recent intrat in viata noastra, inca ne-nteles. Ca orice tehnologie noua este privit cu dusmanie de cei care trebuie sa schimbe ceva ca sa ramina competitivi si este adoptat cu subinteles de cei fara tabieturi. Ce nu se intelege inca este ca morala si legile nu se aplica internetului, care este numai o unealta, ci numai oamenilor care-l folosesc.
Tiparul a dus la somaj in rindul scribilor, masina in rindul producatorilor de carute, telefonul in cel al mesagerilor… Dar progresul, oricare ar fi acela, nu poate fi oprit si in loc sa ne impotrivim ar trebui sa invatam sa-l folosim cit mai eficient.
Citeva stiri mi-au atras atentia recent:
- Dictatura si Internetul nu fac casa buna, ultimele exemple Tunisia, Algeria, Siria
- Politia din Austria a confiscat computerele unui nod Tor
- Un cetatean american vizitind Tailanda a fost arestat si acuzat de crima de lesmajestate pentru o traducere postata pe internet acum 4 ani
- Francezii vor face ordine pe internet, eventual prin eliminarea anonimitatii
- Guvernul american confisca nume de site-uri
- Iranul planuieste sa-si creeze o retea nationala neconectata la Internet pentru „protejarea” cetatenilor
- un tribunal in Marea Britanie a hotarit ca poate opri Internetul sa birfeasca despre aventura unui fotbalist (ce tocmai a pierdut o cupa cu 1-3)
- China cenzureaza stirile referitoare la incidentele din Mongolia
Cele citeva stiri arata ca nu-ntelegem inca nimic, nu stim ce vrem ca internetul sa fie, inca nu stim la ce e bun, dar vrem sa facem „reguli”. Cred ca stim cu totii cum e cind orice faci devii infractor, chiar n-am invatat nimic din asta?
Ca orice tehnologie, Internetul poate fi folosit pentru lucruri bune si pentru lucruri rele. Exista destule legi care sa ne spuna ce trebuie si ce nu trebuie sa facem iar folosirea internetului ca mediu de comunicare pentru asta n-ar trebui sa schimbe nimic.
N-ar trebui sa renuntam usor la anonimitatea utilizatorului de internet.
In primul rind ca aceeasta anonimitate nu e absoluta si folosirea internetului in activitati ilegale e de mult folosita pentru a usura prinderea faptasilor. Interzicerea folosirii lui a dus numai la ascunderea acestor persoane in medii mai putin evidente si supravegheate. Internetul inlezneste nu numai vinderea de lucruri furate ci si detectarea si prinderea celor care incalca legea. Internetul face ca o greseala sa nu fie uitata niciodata. Daca astazi bratul legii este scurt (vezi negationistii) poate nu asa va fi si miine, sau poimiine, cind vizitezi o alta tara.
Atunci de ce avem nevoie de anonimitate pe internet? Tocmai pentru ca internetul nu uita nimic. Daca azi ai fost la doctor, miine apari intr-o fotografie cu o peruca si poimiine iti cumperi vitamine nu faci nici o greseala, dar cineva poate sa-si dea seama ca ai cancer si saptamina viitoare nu mai esti angajat la noua companie care ieri nu vroia sa te scape.
Cineva zicea ca Facebook este o gigantica unealta de spionaj, si-i dau dreptate, dar pentru sutele de milioane de utilizatori avantajele estompeza riscurile. Un politician German a folosit datele strinse de operatorul sau de telefonie pentru a construi o harta interactiva cu locurile prin care a fost in ultimele trei luni si totusi miliarde de oameni au telefon mobil.
La aceste date se uita politicienii care pretind ca vor sa ne apere de necunoscut, ca vor sa protejeze fabricile de carute si orice alt motiv le trece prin minte.
Sa celebram anonimitatea pe internet si sa cerem aplicarea legii pentru cei care abuzeaza. Doar pina o mai avem.
„Marele Filtru” francez va functiona similar cu cel chinezesc filtrind, numai pentru oamenii obisnuiti, tot ce ar putea sa le fie daunator:
http://www.pcinpact.com/actu/news/64121-cnn-blocage-fai-hebergeur-editeur.htm