Tu
tesi
pe caiet
picaturi,
ce-ncearca
refrene
si canta
cand fals,
cand armonic,
franturi
si-ti pare
ca banca e
stramta.
Trec dusi
pe umere
anii
in clocotul
lor far-prihana,
se-ntrec
sa-si adune
platanii
puterea
in crengi
si-n coloana.
Si-ti pare
ca sus,
unde-i CERUL
privind
pe fereastra-n
adins,
prin zari
tu descoperi
cuierul
in care
neuprinsul
s-a prins.
Ies tomuri
tesute
prin stele
ce nasc
printre gene
sclipiri:
acolo-s
izvoare
eterne
la vise,
elan,
amagiri.
Iar tu
tesi pe caiet
picaturi
ce-ncearca
refrene
si canta
cand
fals, cand armonic
franturi
si-ti pare
ca banca e stramta.
de Mircea Hortensiu Tomus
15.o6.1969