ACUM.TV

Prin parafarea alianței cu Partidul Conservator, PNL a renunțat de facto la orice pretenție că ar fi un partid liberal. Degeaba se numește noua alianță “De Centru Dreapta” pentru că PC este un partid esențialmente anti-liberal, iar anunțata formalizare a unei mari alianțe a opoziției care să cuprindă și PSD va dilua și mai mult liberalismul rezidual al partidului condus de Crin Antonescu.

După trecerea în opoziție în decembrie 2008 și mai ales după înlocuirea în fruntea partidului a lui Călin Tăriceanu cu Crin Antonescu, PNL a avut ca strategie și tactică o singură lozincă: “Jos Băsescu!” Și pentru atingerea acestui obiectiv orice alianță e bună, inclusiv cu PSD, partidul care are cea mai mare responsabilitate pentru neîmplinirile României din ultimii 21 de ani.

Asta nu înseamnă că celălalt partid care și-a pus sintagma “liberal” – PDL – în titlu ar avea ceva în comun cu liberalismul. S-au dus vremurile Alianței DA – PNL-PD, când cel puțin intențiile și anumite realizări practice, cum ar fi introducerea cotei unice de impozitare a veniturilor sau adoptarea unei legi (rămasă literă moartă) privind restituirea proprietăților confiscate de stat și despăgubirea foștilor proprietari. Partidul al cărui lider spiritual este Traian Băsescu nu are decât un singur scop: exercitarea puterii de dragul exercitării ei.

Nu ne-am făcut iluzii, colegul meu Ștefan Maier, director al revistei ACUM, și cu mine că propunerea noastră ca Raymond Luca să fie ales lider PNL ar avea prea mari șanse http://www.acum.tv/articol/23941. Totuși, am arătat că există un politician în România cu principii autentic liberale.

Dar care ar fi acele principii liberale, mai ales în condițiile României anului 2011? Am să încerc în câteva rânduri să le enumăr pe cele pe care le consider esențiale:

– În primul rând, a fi liberal înseamnă a refuza net tentația de a fi demagog și populist. Prea mulți politicieni apelează la gâdilarea instinctelor unei mari părți a populației prin promisiuni deșarte și discursuri sforăitoare;

– Liberalismul secolului XXI implică o respingere netă a naționalismului pernicios de tip etnicist, care încă domină politica românească. În articolul  “Deputații PNL sunt antiliberali”, http://www.acum.tv/articol/1934, am oferit un exemplu extrem de edificator cu privire la modul în care gândesc și acționează cei care se declară purtătorii stindardului liberalismului în România;

– A fi liberal în anul 2011 înseamnă a fi aliatul individului împotriva statului atotputernic și nu invers, așa cum adesea se întâmplă în politica românească. Înseamnă să militezi pentru un rol mai redus, dar mai eficient, al statului în societate. Statul trebuie să facă mai puține lucruri, dar atunci când le face – de pildă justiție sau păstrarea ordinii publice – să le facă bine și în folosul cetățeanului;

– Chiar dacă termenul “neo-liberal” a devenit un fel de cuvânt de ocară după recesiunea mondială din 2008 – 2009, un liberal nu trebuie să-și piardă încrederea în mecanismele de piață și să se lase tentat de dirijism economic. Mărirea numărului de asistați social de către guvernul Tăriceanu în 2007 – 2008 și demagogia salarială și a pensiilor din acea perioadă a contribuit la situația financiară precară a României din prezent;

– Orice liberal trebuie să fie un apărător al proprietății private și trebuie să nu renunțe la țelul reparării, fie și parțiale, a jafului comis în ultimii 65 de ani împotriva proprietarilor deposedați abuziv de stat, fie că acest stat era condus de Gheorghiu Dej, Petru Groza, Ceaușescu, Iliescu, Constantinescu sau Băsescu. Dar prin alianța cu PC și ulterior cu PSD – partide care sunt inamici declarați ai restituirii proprietăților – PNL a renunțat la orice pretenție de liberalism și în acest domeniu;

– Un liberal este prin definiție împotrivă când vine vorba de implicarea religiei în afacerile de stat. Așa încât, tendințele tot mai pronunțate de ingerință ale cultelor și în special ale Bisericii Ortodoxe Române în politică trebuie respinse categoric. Separația statului de Biserică este un principiu liberal de la care nu trebuie făcut rabat, mai ales că ingerința Bisericii este însoțită adeseori de naționalism și xenofobie;

– În lumea acestui început de mileniu, un liberal nu poate fi decât favorabil globalizării. Sigur că globalizarea aduce cu ea tensiuni și erodează identitatea națională, iar în cazul concret al României apartenența la Uniunea Europeană a însemnat cea mai mare cedare voluntară de suveranitate din istoria țării. Dar pentru un liberal aceste provocări trebuie folosite în mod imaginativ pentru că miza e integrarea României în acest concert internațional fără de care nu poate exista dezvoltare durabilă.

– În sfârșit, a fi liberal în 2011 înseamnă a fi realist, și chiar puțin sceptic cu privire la natura umană, la limitele posibilităților de schimbare în societate. Până la urmă, este greu de sărit peste etape în dezvoltarea unei societăți, așa cum a arătat-o istoria ultimilor 21 de ani. De aceea așteptările exagerate, urmate de dezamăgiri și pierdere de încredere în democrație și economie de piață sunt lucrurile cele mai periculoase pe care trebuie să le combată un liberal.

Lista nu se dorește nici pe departe a fi exhaustivă și, cu ajutorul cititorilor revistei ACUM, ea poate fi completată.

PS. Vă rog să remarcați că am scris “liberal” și nu “Liberal” sau “penelist”. Rămân fidel politicii de ne-angajare politică partizană a revistei ACUM și nu am absolut nicio legătură cu partidul care folosește abuziv, în opinia mea, sintagma ”liberal” în titulatură.

Acest articol a apărut într-o formă ușor schimbată pe http://www.contributors.ro/dezbatere/ce-inseamna-sa-fii-liberal-in-anul-2011/

Acest articol a fost publicat duminică, 16 ianuarie 2011 la rubrica Editorial.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.