caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Cutia Pandorei



 

Metoda Paulescu: o coincidenta sau un plagiat?

de (10-12-2010)
48 ecouri

Nicolae Constantin Paulescu (1869-1931) a ajuns la Paris in 1888. Inscris imediat la Ecole de Medicine, a fost pe rand extern la Hotel-Dieu (1891-1894) si intern la Notre-Dame du Perpetuel Secours (1894-1897) in serviciile de medicina interna conduse de Etienne Lancereaux (1829-1910). In 1897 Paulescu si-a incheiat cariera studenteasca cu o teza despre structura splinei. Protejat de Lancereaux, obtine un post in clinica acestuia si urmeaza cursuri la Faculte de Sciences, unde obtine un 1899 un doctorat bazat pe studierea influentei schimabarilor de pozitie asupra ritmului cardiac. Lancereaux il introduce in studiul diabetului zaharat, si ii faciliteaza colaborarea cu fiziologul Albert Dastre (1844-1917), pionier al dozarilor zaharului din sangele si urina diabeticilor. Sub influenta lui Dastre, Paulescu studiaza sinteza glicogenului in ficat („Sur la formation du glicogene dans le foie par suite de divers sucre dans la veine porte”, Annales de Biologie, 1911). In continuarea acestor studii, Paulescu isi insuseste tehnica chirurgicala de extirpare a pancreasului la caine („Le glicogene dans le diabete par extirpation du pancreas. Annales de Biologie, 1911), dar nu va mai publica lucrari despre diabetul experimental pana in 1920.

Primele experiente pe caini cu diabet post-operator ale lui Paulescu au fost mentionate de fiziologul roman în Traite de Physiologie Medicale (II Phenomenes de Nutrition; Bucarest, Cartea Românească, 1920) si descrise pe scurt in 1921 in patru comunicari publicate in Comptes Rendus Hebdomadaires des Seances et Memoires de la Societe de Biologie et de ses Filiales (Tome II, 23 Juillet, 1921; Paris, Masson et Cie, Editeurs). Textele publicate in Comptes Rendus nu includ detalii cu privire la preparea extractului de pancreas, dar ele au fost descrise intr-un articol publicat in acelasi an in Archives Internationales de Physiologie (vol. XVII, fascicule 1, 31 Aout 1921; Liege, H. Vaillant-Carmanne; Paris, O. Doin, Editeurs).

Modelul experimental canin folosit de Paulescu a fost următorul: după anestezie cainelui se extirpa pancreasul; ţesutul pancreatic era tocat, amestecat cu apa distilata şi pus la gheata; lichidul era strecurat prin muselina şi se adăuga o cantitate mică de sare; animalul era adormit din nou, se recolta o probă de sânge şi apoi se injecta lent filtratul de ţesut pancreatic printr-o canulă introdusă în vena jugulară externă; probe de sânge erau apoi obţinute prin puncţia arterei carotide, iar probe de urină prin sondarea vezicii.

Cea mai importantă funcţie a insulinei în diabet este scăderea concentraţiei glucozei din sânge şi urină, demonstrata în prima experienţă. Iata cum descrie Paulescu acest in articolul sau din Archives Internationales de Physiologie (tradus din franceza in romana de C. Ionescu-Târgovişte in Insulina. Descoperirea medicală a secolului aparţine românului N.C. Paulescu, 1996, Bucureşti, Editura Geneze) :

“Câine cântărind 6500 g este pus într-o cuşcă. Se adoarme cu cloroform şi se recoltează 25 cc de sânge din vena jugulară, care conţine la 1000 cc 0,7 g glucoză. După aceea se extirpă pancreasul în întregime. Pancreasul extirpat este tocat. Tocătura cântăreşte 5 g. Se adaugă 100 cc de apă distilată şi se pune la gheaţă. [O zi mai târziu] … starea generală a câinelui, foarte bună. Se ia tocătură care a stat 24 de ore la gheaţă, se filtrează printr-o dublă compresă de tarlatan [muselina de bumbac] şi adăugăm 0,7 g de sare. Se adoarme animalul şi se prelevează din carotidă 25 cc de sânge, care conţine la 1000 cc 1,58 g glucoză. Se introduce într-o venă jugulară externă o canulă prin care injectăm 100 cc de filtrat în 28 de minute. La sfârşitul injectării, recoltăm din artera carotidă 25 cc de sânge, care conţine la 1000 cc 1,40 g de glucoză. Un sfert de oră mai târziu, se recoltează din carotidă 25 de cc de sânge, care conţine pentru 1000 cc 1,04 g de glucoză. O oră mai târziu, se recoltează 25 cc de sânge care conţine pentru 1000 cc 0,26 g glucoză. Începând de ieri, câinele a eliminate 140 cc de urină. Glucoză abundentă. După injectare sondăm câinele şi obţinem 67 cc de urină. Glucoză 70 g pentru 1000 cc. La o oră după injectare se sondează din nou şi se obţin 5 cc de urină, care nu reduce reactivul cupru-potasic [adică nu conţine glucoză]”.

Publicaţiile lui Paulescu din 1921 descriu un model experimental bine gândit, elegant şi foarte convingător, bazat pe injectia intravenoasa a unei emulsii pancreatice integrale, obtinuta prin metoda descrisa de fiziologul romana in articolul din Archives Internationales de Physiologie (1921). Metoda este prezentata drept originala, pentru ca in lucrarile publicate in 1920-1921 Paulescu nu mentioneaza numelui nici unui alt cercetator din domeniul diabetului experimental.

“ …întrebarea firească a fost dacă o emulsie de pancreas nu ar putea să ajute organismul diabetic la eliminarea excesului de zahăr. În investigarea acestei probleme am fost ghidaţi de două principii. Mai întâi, dat fiind că proprietăţile chimice a substanţei sau substanţelor cu această acţiune din pancreas erau necunoscute, ni s-a părut necesar să evităm proceduri complicate de purificare; aşadar, am adoptat o extracţie simplă în apă cu diluare ulterioară cu apă sărată. În al doilea rând, dat fiind că extirparea pancreasului îşi produce efectul în timp foarte scurt, am realizat că în mod normal pancreasul varsă această substanţă în sânge în mod continuu în cantităţi foarte mici. Am hotărât aşadar să injectăm preparatul pancreatic pe cale intravenoasă foarte încet şi ne-am aşteptat să aibe efect numai câteva ore după injecţie. Urmând aceste principii am obţinut rezultate foarte mulţumitoare; într-un cuvânt, infuzia intravenoasă lentă a unei “emulsii” în apă a pancreasului a dus de obicei la o scădere marcată de scurta durată a glucozei din sânge şi urină”.

Acest fragment dintr-o publicaţie ştiinţifică ar putea constitui un rezumat al metodei experimentale şi rezultatelor primelor experienţe ale lui Nicolae Paulescu. El face parte însă dintr-o lucrare (Israel S. Kleiner. The action of intravenous injections of pancreas emulsions in experimental diabetes. Journal of Biological Chemistry, 1919, p. 154-155) publicată în Journal of Biological Chemistry în 1919 de Israel Kleiner, membru din 1910 al departamentului de fiziologie şi farmacologie de la Rockefeller Institute for Medical Research, New York. Journal of Biological Chemistry era şi este cea mai importantă revistă a acestui domeniu de activitate. Israel Kleiner prezentase, la sedinta National Academy of Sciences din 19 aprilie 1915, date privind efectul injectarii intravenoase a extractului apos de pancreas asupra hiperglicemiei la cainle depancreatizat si publicase aceste date in acelasi an (Israel S. Kleiner, Samuel J. Meltzer. Retention in the circulation of dextrose in normal and depancreatized animals and the effect of an intravenous injection of an emulsion of pancreas upon this retention. Proceedings of the National Academy of Sciences 1915, 388-341).

Metoda experimentală descrisă de Kleiner implică următoarele etape: după anestezie generală, se proceda la extirparea totală a pancreasului. Pancreasul era apoi tocat şi amestecat cu apă distilată sterilă, după care amestecul era pus la gheaţă. După un interval de timp de pana la 20 de ore preparatul era strecurat prin muselina, iar lichidul obţinut în acest fel era diluat cu apa sarata. O venă şi o arteră a animalului depancreatizat erau apoi canulate pentru infuzia extractului pancreatic şi respectiv obţinerea de probe de sânge pentru determinarea concentraţiei de glucoză. Urina era obţinută în acelaşi timp prin sondarea vezicii.

Rezultatele comunicate de Israel Kleiner sunt foarte convingătoare: într-un prim experiment, cantitatea de glucoză din sânge a scăzut de la 2,8 g/litru la 0,9 g/litru la sfârşitul infuziei şi la 0,80 g/litru 90 de minute mai târziu, în timp ce cantitatea de glucoză din urina a scăzut de la 9.2 gm/litru la 0 în acelaşi interval de timp.

Metoda folosita de Nicolae Paulescu in experientele publicate in 1920 si 1921 este identica cu metoda lui Israel Kleiner, pana la materialul textil prin care acest amestec era filtrat inainte de a fi injectat intravenous la cainele depancreatizat. Justificarea metodei este facuta numai de Kleiner, anume preparea unui extract fara nici un fel de adjuvant chimic care ar putea sa modifice proprietatile secretiei interne a pancreasului sau sa influnteze concentratia de glucoza. Asemanarea izbitoare dintre cele doua metode poate fi explicata numai printr-o coincidenta uimitoare sau printr-un plagiat. In orice caz, privite cronologic, lucrarile publicate de Kleiner (1915, 1919) si Paulescu (1920, 1921) indica, fara urma de indoiala, ca prioritatea pentru folosirea acestei metode ii apartine cercetatorului american.

Ecouri

  • Corneliu: (13-12-2010 la 07:30)

    Articol extrem de interesant si vreau sa cred ca e bazat pe o documentare autentica.
    In acest caz, toate incercarile de a incorona protocronismul lui Paulescu sint intr-adevar zadarnicite. Din pacate nici autorul original nu s-a bucurat de mai multa glorie, ci Banting si Best care au beneficiat de premiul Nobel (as zice, descoperitori la mana a treia…).
    Observatie importanta: insulina nu a fost inventata, ci DESCOPERITA, precum n-a fost inventat nici continentul american. Corectarea titlului SE IMPUNE!
    Si acum, iata de ce n-a primit Paulescu premiul Nobel:
    http://www.lovendal.net/wp52/profesorul-paulescu-descoperitorul-insulinei-n-a-primit-premiul-nobel-pentru-ca-era-impotriva-evreilor/
    Suntem obisnuiti, nu?

  • Petru Clej: (13-12-2010 la 07:44)

    Evident, potrivit lui „Corneliu”, e o conspiratie evreiasca impotriva patriotului roman Paulescu, cel care dorea sa purifice neamul romanesc prin expulzarea „jidanilor”. In caest caz, este bizar ca respectiva conspiratie nu a reusit sa atribuie premiul Nobel „jidanului” Israel Kleiner.

  • Gabriel Deroude: (13-12-2010 la 08:48)

    😀
    Acum ca am stabilit ca Paulescu era un nazist imputit care oricum nu merita creditul pentru descoperirea insulinei (si de altfel nici in general, pentru note mari la scoala), e de cercetat totusi daca prezentarea nu este totusi partiala la nivel obiectiv – in logica mea, daca unele din lucrarile lui Paulescu mentioneaza experimentul respectiv dupa unele dintre lucrarile lui Kleiner, asta nu inseamna ca unul are prioritate asupra celuilalt. Experimentele lui Paulescu au avut rezultate concrete in jurul anului 1916, iar patrupezii erau subiecte predilecte in vremea respectiva, pentru simplul motiv ca Brigitte Bardot nici nu se nascuse inca pentru a le lua apararea.

  • Peter Manu: (13-12-2010 la 14:51)

    @ Gabriel Deroude

    Nu exista nici o publicatie stiintifica si nici o relatare a vreunui martor care ar putea dovedi ca „Experimentele lui Paulescu au avut rezultate concrete in jurul anului 1916”.

  • Petru Clej: (13-12-2010 la 15:25)

    Domnule Deroude, nu vi se pare că bașcălia de două parale pe care o faceți e complet disonantă cu tonul articolelor lui Peter Manu? Sau ați îmbrățișat și dumneavoastră tezele naționaliștilor de mucava?

  • Ovidiu F: (13-12-2010 la 16:30)

    Trebuie sa recunosc ca a face supozitii (de Gica Contra) gen „in jurul lui 1916” fara vreo sursa verificabila e o dezinformare fff subtila, des folosita de cei carora le e rusine de trecut si atat il neaga ca au inceput sa creada si ei….
    Cine stie cine se ascunde sub un pseudonim asa „poetic”?!

  • Laş Anonim: (13-12-2010 la 18:58)

    Domnule Clej, este incredibil curajul dumnevoastra…imi pare rau ca trebuie sa las comentarii care nu sunt neaparat la subiect, dar curajul d-voastra este formidabil: nu numai ca domnului Paulescu nu i s-a dat Nobelul pt descoperiea insulinei, cu chiu si vai a fost mai tarziu recunoscut ca adevaratul inventator al insulinei, acum vreti sa ii luati si dreptul acesta pt opiniile sale despre evrei? cate nerusinare! dar ia spuneti ce orgini avea acest doctotor american: Israel Kleiner?

  • Peter Manu: (13-12-2010 la 20:48)

    @ Anonymous coward

    Israel S. Kleiner (1885-1966) s-a nascut in New Haven, Connecticut si a obtinut doctoratul in biochimie la Yale University in 1909. Din 1910 a lucrat cu Samuel J. Meltzer in departamentul de fiziologie si farmacologie de la Rockefeller Institute for Medical Research in New York. In 1919 a fost numit profesor la New York Medical College, unde a ramas pana la sfarsitul vietii ca sef al catedrei de biochimie si decan. Pentru contributia lui la descoperirea insulinei New York Academy of Sciences i-a acordat prestigiosul Van Slyke Award in Clinical Chemistry.

  • Antisemit Anonim: (13-12-2010 la 20:59)

    In primul rand eu m-am semnat, dar editorii acestui site au schimbat numele meu cu o jignire caracteristica acestui site…m-am obisnuit deja nu este prima oara…am citit si eu inainte unde s-a nascut si unde a profesat israel kleiner…de asemnea pe wikipedia scrie ca parintii lui erau evrei din bavaria, deci si el era evreu, dupa cum o afirma puternic si numele…
    v-am spus o data ca voi editorii de la acest site nu stiti sa discutati democratic, deci decent!

  • Stefan N. Maier: (13-12-2010 la 22:55)

    Antisemit Anonim: aceea nu este semnatura. Semnati-va cu numele real, complet, ca sa vada (vreodata) si cei care va cunosc indeaproape cine sunteti cu adevarat. In rest, stim sa discutam democratic cu cei care stiu sa puna problemele democratic. Ori dv., din toate calitatile si titlurile enumerate de medicul cercetator Peter Manu ati retinut doar una, nementionata de el, si anume ca Israel Kleiner era evreu. Nu era evreu, domnule antisemite anonim si micut „pui de Paulescu”. Era „jidan” potrivit nomenclatorului plagiatorului Paulescu, mandria nationalistilor xenofobi romani. Multumit?

  • Daniel Macovei: (14-12-2010 la 06:31)

    Saracul Antisemit Anonim ! Intai a postat ca Las Anonim sau mai stiu eu ce nume de complezenta, apoi revine la atac. Zidul marcat cu „LOC DE DAT CU CAPUL” rezista, anonimul insista. Este un ins pudic, rusinos, dar vicios si cu capul tare. Da-i inainte stimabile ! Prostia nu doare.

  • Gabriel Deroude: (16-12-2010 la 07:55)

    Constantin Ionescu-Tirgoviste, „Insulin, the Molecule of the Century”, Archives Of Physiology And Biochemistry, Vol. 104, No. 7, pp 807-813, 1996 (doi: 10.1076/apab.104.7.807.13106)

    E incredibil cat de usor poti sa atarni o eticheta umilitoare si gratuita pe opera unuia dintre cei mai straluciti oameni de stiinta pe care i-a avut acest neam. E meschin. E injositor. Nu face nici o cinste taberei Dvs. cum nu face nici o cinste taberei xenofobe sa se laude cu el.
    Nu e nici o noutate ceea ce semnalati Dvs., numele lui Israel Kleiner apare nu doar in referintele de specialitate, ci si in cele enciclopedice – iar procesul gasirii cauzei si respectiv leacului pentru diabet se desfasura simultan in mai multe centre si laboratoare din lume si inainte si dupa primul razboi mondial. Paulescu a fost primul care a izolat substanta ce poarta azi numele de insulina. Acesta este meritul major care nu i-a fost atribuit atunci – insa pe care istoria il cunoaste si il reda in mod obiectiv.

  • Petru Clej: (16-12-2010 la 08:19)

    Domnule Deroude,

    O sa-l las pe domnul Manu sa va raspunda pe fondul chestiunii. Vreau insa sa va atrag atentia ca aici nu e vorba de nicio „tabara” (de fapt v-am mai atras atentia cand ati folosit termenul „filo-semit”). Domnul Manu vorbeste in nume propriu si atata tot.

    Observ insa ca ati imbracat toga „demagogiei patriotarde” folosind calificative precum „meschin”, „injositor” si luand in brate „neamul” atat de drag nationalistilor de mucava. In fapt, agresivitatea de care ati dat dovada comentand acest articol va dezvaluie treptat adevarata fata si apropierea fata de ceea ce dumneavoastra numiti „tabara xenofoba”.

  • Gabriel Deroude: (16-12-2010 la 08:33)

    Nu sunt de acord ca nu e vorba de nicio tabara. Dumneavoastra va plasati in tabara pe care am denumit-o la un moment dat „filo-semita” – si asta in mod repetat si explicit (ca sa nu zic agresiv, pentru ca fara nici un motiv mi-ati adresat mie acest calificativ si nu vreau sa para ca folosesc o tehnica discursiva banala „et tu”). Nu e nimic rau in a fi filo-semit. Nici nu imi trece prin minte sa critic pe cineva pentru ca este filo-semit (sau filo-german, sau filo-filipinez). Mi se pare insa nepotrivit sa va negati aceasta afiliere. De ce? V-ar fi rusine sa fiti filo-semit? Vi se pare un statut injositor?
    Atunci cand mi-ati atras atentia prima data, v-am spus ca este dreptul Dvs. sa va afiliati cu oricine. Si este, fireste, in continuare la fel. Dar e nepotrivit. Si este de asemenea nepotrivit sa largiti spectrul simpatiilor si antipatiilor Dvs. catre un domeniu stiintific in care oamenii gasesc de obicei de cuviinta sa colaboreze pentru un bine universal.
    Evident, sunteti in spatiul Dvs. comunicational si puteti califica pe oricine in ce fel doriti, chiar fara a va simti obligati a-i da dreptul la replica. Nu inteleg insa de unde pretentia de obiectivitate si libera comunicare.

  • Peter Manu: (16-12-2010 la 08:38)

    @ Gabriel Deroude

    „Paulescu a fost primul care a izolat substanta ce poarta azi numele de insulina. Acesta este meritul major care nu i-a fost atribuit atunci – insa pe care istoria il cunoaste si il reda in mod obiectiv.”

    Insulina a fost izolata de Collip la Toronto in 1921 printr-o metoda originala de extractie in alcool, eter si din nou alcool. Extractia cu alcool avusese rezultate promitatoare in studii facute de Zuelzer (1908), Scott (1911) si Banting si Best (1921).

    Metoda folosita de Kleiner (1915) si Paulescu (1920) era extractia in apa. Nu avea nici o sansa sa duca la izolarea insulinei pentru ca impuritatile erau inlaturate numai mecanic (prin filtrare).

  • Petru Clej: (16-12-2010 la 09:17)

    Domnule Deroude, repet, nu fac parte din nicio „tabara”, dupa cum nici revista ACUM nu face parte din nicio „tabara”. Avem printre criteriile noastre editoriale combaterea antisemitismului. Ceea ce apare din ce in ce mai clar din partea dumneavoastra este ca nu agreati politica noastra editoriala, care este extrem de ferma cand e vorba de extremism de orice fel, inclusiv antisemitism, iar acest lucru, in mod evident nu va convine si nu reusiti sa o mascati, in pofida acestei masti de intelectual rafinat in spatele careia va ascundeti.

  • Gabriel Deroude: (16-12-2010 la 09:18)

    Aveti dreptate, imi cer scuze pentru exprimarea deficienta, nu sunt un specialist. De aceea imi permit sa va rog pe Dvs. sa explicati in termeni stiintifici descoperirea lui Paulescu, comentand in acelasi timp afirmatia pe care o citez mai jos:
    „Insufficient recognition has been given to Paulesco, the distinguished Roumanian scientist, who at the time when the Toronto team were commencing their research had already succeeded in extracting the antidiabetic hormone of the pancreas and proving its efficacy in reducing the hyperglycaemia in diabetic dogs.”
    Ian Murray, „Paulesco and the Isolation of Insulin”, in Journal of the History of Medicine and Allied Sciences, 26 (1971), no. 2, 150–157

  • Anonim PP: (16-12-2010 la 09:30)

    Dezbaterea este nefireasca…Paulescu „se bucura” de atentia voastra doar pentru ca era antisemit…Lucru regretabil si condamnabil…Dar, nu trebuie amestecate lucrurile; a incerca sa demonstrezi ca Paulescu nu merita Premiul Nobel, in conditiile in care nu l-a primit, este o tampenie!

    Evident, propaganda nationalista este capabila sa puna si criza economica pe seama acestei nedreptati „facuta poporului roman”…

    Sunt doua „realitati contradictorii” cea a unui popor profunt nationalist, extremist cum este poporul roman si cea a unei propagande salbatice, antiromanesti pe care o promoveaza revista „acum”…

    Ambele „realitati” sunt determinate de realitati istorice agresive, care au lasat rani adanci si care nu pot fi trecute decat in dezbateri echilibrate, docte, reci…

    Ca roman, de mic copil, am invatat despre „dusmani” de parca as fi cantat manele…Trebuie sa treci totul prin experienta proprie, sa ti se intample „lucruri”. sa citesti etc…

    Ca evreu, nu poate fi, mult, diferit…Este nevoie de aceeasi bunavointa si inteligenta pentru a construi ceva…altfel, frumos!

    Un roman adolescent care afla ca, aproape, toti marii oameni ai acestei tari au fost fie antisemeti, fie antimaghiari, fie antitigani, etc…nu ai multe posibilitati: te inscrii in linia, seculara, a acestei propagande sau cauti alta cale…

    Ei, bine, e greu de gasit alta cale; atunci cand ai impresia ca ai gasit-o, cunosti „neste baieti” ca voi care te fac sa te intrebi: oare nu am luat-o pe un drum gresit!?

    Asa se face ca, indivizi fascisti, deadreptul, va sunt prieteni ( Basescu, Patapievici ) si oameni care incearca sa gaseasca „lumina” va devin dusmani..

    Pana la urma, conteaza ce va propuneti!

  • Stefan N. Maier: (16-12-2010 la 11:39)

    @Anonim PP,
    Pana nu-si va cunoaste si asuma trecutul, Romania nu are nici un viitor. Sper ca asta sa clarifice macar o parte din mesajul dv., altfel confuz si incrancenat.

  • Petru Clej: (16-12-2010 la 12:55)

    Puiu P. A mai aparut in mod episodic cu comentarii pe pagina revistei ACUM si este un individ obsedat de persoana lui Basescu impotriva caruia are o ura patologica. Este un calomniator de duzina, care ne acuza, ca toti cei de teapa lui, de „propaganda antiromaneasca” si, atentie, „salbatica”.

    Nu conteaza faptul ca articolul e scris de un medic specializat in diabetologie. Deamagit si spalat pe creier de propaganda nationalista, Puiu P. turbeaza de furie ca un expert in diabetologie scrie un articol argumentat in care pune la indoiala teza standard a nationalistilor romani ca Paulescu a fost descoperitorul insulinei, impotriva caruia „jidanii” cum ii numea Paulescu, au conspirat ca sa-l priveze (ca si in mod bizar pe Israel Kleiner) de premiul Nobel.

    Eu nu inteleg cum isi permite acest calomniator ordinar sa califice INTREG poporul roman drept extremist.

    De asemenea, obsedat de ura impotriva lui Basescu, zice ca acesta impreuna cu Patapievici (?) Ne este prieten. Ciudata prietenie fata de o revista care in titlul unui recent articol il facea mitocan si populist.

    Cat despre lipsa de argumente din comentariul acestui individ, nu va mirati – mai mult nu-l duce capul. Macar Gabriel Deroude, de fiecare cand Peter Manu ii demonteaza second si punctual obiectiile cauta cu disperare cu google citate.

    Domnilor, va inteleg disperarea, dar mai bine uitati-va la propria educatie national-comunista si cutremurati-va.

  • Peter Manu: (16-12-2010 la 13:23)

    @ Gabriel Deroude

    Informatiile lui Ian Murray despre Paulescu au fost obtinute de la diabetologul Ionel Pavel in 1969. Corspondenta dintre ei a fost publicata de Pavel in 1976 si reprodusa de C. Ionescu-Targoviste in 1996. Pavel este cel care a transformat activittea lui Paulescu intr-un monument al geniului autohton in epoca national-comunista, cu ajutorul Academiei RSR si a revistei Flacara.

  • Gabriel Deroude: (16-12-2010 la 14:27)

    Domnule Manu, imi pare rau dar aceste argumente sunt derizorii. Atat Dl. Murray cat si Dl. Ionescu-Targoviste sunt niste autoritati remarcabile in domeniu (dupa cum sunt convins ca stiti), care isi asuma afirmatiile si se bazeaza pe surse diverse, verificabile. De altfel, daca consultati acelasi articol pe care l-am citat, chiar profesorul Tiselius, presedintele de pe atunci al Institutului Nobel a afirmat la un moment dat ca Paulescu ar fi meritat in mod egal premiul din 1923. In afara de asta, chiar in lucrarea pentru care prof. Banting a castigat premiul Nobel, era citata munca lui Paulescu, insa gresit – dupa o declaratie ulterioara a prof. Banting datorita unei traduceri nefericite.
    Descoperirile lui Nicolae Paulescu chiar sunt un monument al geniului autohton, el este unul dintre primii romani cu care m-as mandri ca sunt compatriot. Desigur, nu pentru convingerile lui sociale, etnice sau politice, ci pentru lucrarea lui stiintifica. La fel cum si Mihai Eminescu este un poet genial, sau Richard Wagner este un zeu al muzicii clasice, indiferent de pacatele lor. De mortibus nihil nisi bene, cum se spune. 🙂
    Domnul Clej imi atribuie o disperare pe care nu as dedica-o nici unei cauze mai bune. Nici nu e nevoie de disperare, pentru ca sursele de informatii sunt relativ la indemana. Nu Google, ci Enciclopedia Britannica si Wikipedia. Ma surprinde ca nu le-ati consultat Dvs. inainte de a il numi pe Paulescu plagiator – macar pentru a le desfiinta, daca nu pentru a va forma o opinie.

  • Petru Clej: (16-12-2010 la 15:17)

    Domnule Deroude, vă va răspunde fără doar și poate domnul Manu în ceea ce privește noile dumneavoastră contra-argumente însoțite de adjective precum „derizorii” pentru care e posibil să vă cereți din nou scuze, așa cum ați mai făcut-o. Dumneavoastră nu remarcați că aici e vorba de un articol care se referă la controversa întâietății descoperirii insulinei și nu la fascismul (da, fascism, nu doar antisemitism) lui Paulescu. De aceea comparația cu un poet ca Eminescu sau un compozitor ca Wagner este absolut aberantă. Și a propos de dictonul latinesc pe care cu obișnuita dumneavoastră pedanță aveți grijă să-l citați, despre Hitler sau Stalin, că tot sunt morți, tot așa trebuie vorbit numai de bine? Și Wikipedia e cumva o sursă 100% credibilă?

  • Peter Manu: (16-12-2010 la 15:33)

    @ Gabriel Deroude

    Opinia mea despre Paulescu a fost formata dupa ce am citit tot ce a scris Paulescu, nu ce s-a scris despre Paulescu. Am corelat apoi substanta articolelor, brosurilor si cartilor lui Paulescu (stiintifice, politice, religioase) cu literatura acelorasi domenii scrisa de contemporanii lui. Metoda si documentele principale au fost publicate in monografia „Polemica Paulescu: Stiinta, politica, memorie” publicata impreuna cu istoricul Horia Bozdoghina la Editura Curtea Veche in noiembrie 2010.

  • Petru Clej: (16-12-2010 la 15:59)

    Domnule Manu, dar Horia Bozdoghină tot din „tabăra filosemită” face parte? Dacă da, atunci nu se pune, deoarece face propagandă anti-românească sălbatică.

  • Peter Manu: (16-12-2010 la 18:05)

    @ Petru Clej

    Ca si mine, Dr. Horia Bozdoghina a studiat scrierile lui Paulescu sine ira et studio.

    Peter Manu, MD, FACP
    Professor of Clinical Medicine
    Albert Einstein College of Medicine
    Director of Medical Services
    Zucker Hillside Hospital
    New York

  • Fanfaron patriotard laș anonim care semnează "marian": (16-12-2010 la 21:38)

    Paulescu a fost facut KO de catre masoni si jidani – ATUNCI. Se pare ca nici ACUM nu va da pace. Un Roman a meritat Premiul Nobel si nu i s-a acordat pentru ca v-ati ridicat impotriva constiintei lui curate. Voi uitati un lucru: orice ati spune, orice ati face, nu-i puteti lua ce i-a dat al de sus, adica geniu. Asa ca lasati-o balta – sau daca va simtiti in stare, faceti voi chestii mai destepte decat el.

  • Gabriel Deroude: (17-12-2010 la 06:28)

    Nu, pentru „derizoriu” nu am de ce sa imi cer scuze. Argumentul este derizoriu. Nu doar Ionel Pavel a scris despre Paulescu, uitati-va la bibliografiile articolelor si cartilor celor doua personalitati pe care le-am citat. In plus, faptul ca Paulescu a fost considerat genial si pe vremea comunistilor este o dovada in plus ca asa era – tinand cont ca ceilalti simpatizanti ai dreptei au fost in general demonizati peste tot.
    In afara de asta cel putin jumatate din informatiile despre care scrie Murray (si care nu sunt citate in Wikipedia) se refera la martori si documente din anii ’20, neafectate in nici un fel de comunism.
    Si in sfarsit v-am citat un martor despre care nu ati comentat nimic: Banting insusi. Ce motiv avea el sa se refere la munca lui Paulescu? Ce motiv avea sa isi ceara scuze ulterior ca a facut o referire eronata?
    Domnule Clej, vorba Dvs. – we agree to disagree. Pace. 😀

  • Petru Clej: (17-12-2010 la 08:29)

    Domnule Deroude, Peter Manu prezinta un punct de vedere nou, bazat pe lectura surselor primare paulesciene. Din punctul meu de vedere si dat fiind ca este si diabetolog, acest punct de vedere este extrem de credibil. Daca se inseala cumva, o face din buna credinta.

    Reabilitarea lui Paulescu – caci a fost – se datoreaza unor motive politice si dateaza din perioada regimului national-comunist. Astfel de reabilitari, partiale sau totale au vizat si alti politicieni, ideologi sau simpatizanti ai extremei drepte – Ion Antonescu, Mircea Eliade, Simion Mehedinti, Octavian Goga, Nichifor Crainic, Constantin Noica, etc.

  • Sandy Schindler: (17-12-2010 la 11:12)

    Domnule Deroude, tehnic vorbind, Paulescu nu era chiar un precoc. Faptul de a fi fost considerat `genial` in epoca natzional-comuista nu e o dovada decat in imaginatzia domniei voastre. Ca sa vedetzi asta, trebuie sa va scoatetzi in primul rand tot rococoul pe care il avetzi in ochi. Domnul Manu a venit cu anumite argumente, daca sunt ratzionamente gresite ramane de vazut, iar dumneavoastra raspundetzi cu paralogisme, facand apel la consens si popularitate, si avetzi tupeul sa numitzi argumentele domnului Manu `derizorii`. Urmand logica dvs, Eminescu nu ar fi fost un `poet genial` sau Wagner un `zeu al muzicii clasice` daca nu ar fi fost si popular, nu ar fi existat un consens, `personalitatzi` care sa spuna „da, dom’le, a fost genial si cu asta basta”. M-atzi crede daca v-as spune ca afara de Eminescu au existat si altzi poetzi genialoizi, precum Ronsard si Andre Chenier? Si in sfarsit, nu intzeleg de ce se face atata paguba pentru acest omuletz. A descoperit insulina, big deal. Sau daca nu a descoperit-o el, who the f-cares. Romania produce de doo ori mai multzi supradotatzi decat toate tzarile Europei la un loc – unii sunt racolatzi de vanatorii de inteligentze din occident, altzii isi ascund abilitatzile, se rateaza, si devin fluturi sociali, pentru ca gibonii mutantzi de la putere nu vor sau nu stiu ce sa faca cu ei, si dvs va bateti capul cu acest omuletz, si mort pe deasupra de sapte decenii.

  • Petru Clej: (17-12-2010 la 11:16)

    Domnule Deroude, va somez sa prezentati argumente in sprijinul afirmatiei dumneavoastra ca domnul Peter Manu nu a scris acest articol cu buna credinta, dar nu cu afirmatii de genul „toata lumea stie”. Va asigur ca imensa majoritate a celor care-si dau cu parerea, inclusiv dobitocii care-l acuza aici de tradare vorbesc dupa ureche. Daca nu prezentati aceste argumente in termen de 24 de ore voi considera acel paragraf calomnios si-l voi sterge. Imi cer scuze din partea domnului dr Peter Manu e acest inconvenient – dar i-am oferit acestui individ posibilitatea de a-si justifica aceste acuzatii extrem de grave.

  • Stefan N. Maier: (17-12-2010 la 12:07)

    Sa nu uit: acelasi domn Deroude care ne tine la articolul „Limitele anonimitatii”, aparut tot in aceasta editie, o mini-teorie despre valoarea ideilor, rupta de contextul „sentimentelor” il acuza pe Peter Manu (care nu face nici o referire la antisemitismul lui Paulescu in articolul de fata) ca scrie sub influenta repulsiei fata de ura lui Paulescu fata de evrei. Ce este de contrazis d-le Deroude in argumentatia medicului american de origine romana? Dv. chiar nu observati (sau va prefaceti ca nu observati?) ca faptelor – respectiv uluitoarelor coincidente, mergand pana la materialul folosit pentru filtrarea substantei – si cronologiei li se opun opinii si propaganda?
    Eu personal nu am nici un dubiu ca Paulescu este un plagiator sadea si in capul lui scuza ca l-a copiat pe colegul de breasla evreu fara sa-l citeze este tocmai fiindca respectivul era evreu, deci un fel de subspecie care a ajuns la rezultatele „din cine stie ce intamplare”.

  • Gabriel Deroude: (17-12-2010 la 12:30)

    E greu sa nu ai nici un dubiu, Dle Maier. In general e bine sa ai dubii – vorba aia, pentru ca „dubito ergo cogito”.
    Nu m-am dezis de mini-teoria mea, ci doar l-am corectat pe colegul Dvs., Dl. Clej, care sustinea obiectivitatea autorului. Argumentele autorului pe de alta parte le-am contrazis cu alte argumente complet ne-legate de atitudinea sau persoana sa. Nici unul din argumentele mele nu au fost ad-hominem.
    Daca e vorba de vreo propaganda, e din partea Dvs., domnilor. Dupa cum spuneam, „uluitoarele coincidente” sunt cunoscute comunitatii stiintifice, care le judeca cu obiectivitate; de asemenea, ele sunt cunoscute (si destul de accesibile) publicului larg, iar acesta poate trage orice concluzie doreste. Paulescu nu este un plagiator. Nu exista nici o controversa serioasa in acest sens. Exista in schimb o controversa serioasa asupra acordarii premiului Nobel din 1923 – dar este doar un premiu, pe care nu l-a luat nici Arhimede, nici Newton, nici Avicenna, si asta nu i-a facut mai putin cunoscuti in cartile de istorie a stiintei.

  • Stefan N. Maier: (17-12-2010 la 12:52)

    Avem aici o problema cu limba romana d-le Deroude, daca in acelasi timp dv. spuneti:
    „E incredibil cat de usor poti sa atarni o eticheta umilitoare si gratuita pe opera unuia dintre cei mai straluciti oameni de stiinta pe care i-a avut acest neam. E meschin. E injositor. Nu face nici o cinste taberei Dvs. (s.m.) cum nu face nici o cinste taberei xenofobe sa se laude cu el.”
    si
    „Nici unul din argumentele mele nu au fost ad-hominem.”.
    Ne indreptam catre finalul acestei discutii daca nu vorbim aceeasi limba. Sunt mai degraba interesat sa fiu de acord ca nu suntem de acord decat sa port un dialog in logici suprarealiste.

  • Petru Clej: (17-12-2010 la 13:07)

    Am sters comentariul lui Gabriel Deroude in care il calomnia pe Peter Manu, considerandu-l de rea credinta. A trimis un comentariu in care a ajuns sa-l invoce pe Dumnezeu ca fiind cel care determina daca cineva e de rea credinta sau nu (!!!)

    Nu domnule Deroude, o regula a democratiei spune ca buna. credinta SE PREZUMA, iar cine afirma contrariul trebuie sa prezinte dovezi, in caz contrar afirmatiile sunt calomnioase.

    In plus, domnul Peter Manu este o persoana REALA, deci calomnia are si efecte juridice. Si cum ea este publicata in revista ACUM, suntem responsabili iin solidar cu calomniatorul, cineva care-si spune „Gabriel Deroude” si despre care nu avem certotudinea ca exista. In plus, un expert OCCIDENTAL ca Peter Manu nu-si risca credibilitatea cu afirmatii care nu sunt temeinic argumentate.

    Comparatia cu etichetele puse unor anonimi care insulta si fac afirmatii grotesti dovedesc cat de putin intelegeti democratia, domnule care semnati „Gabriel Deroude”. Dar va dau circumstante atenuante, dat fiind ca l-ati avut ca mentor spiritual pe unul ca Ion Coja de care vorbiti in continuare cu nostalgie.

  • Andreea Florescu: (21-12-2010 la 08:49)

    @ Sandy Schindler: De ce sunteti asa sigur(a?) ca Romania produce de „doo” ori mai multi supradotati decat toate statele Europei la un loc? Iata, din nou si din nou, cum propaganda nationalistilor, da succes. Din pacate, Romania este in urma practic tuturor tarilor din Europa cam in toate domeniile, dar desigur, dupa dumneavoastra, e bine sa credem in exceptionalismul romanesc cel de legenda–si ar trebui sa adaug „mioritic” si „milenar” pe undeva. Fudulia aproape intotdeauna insoteste prostia.

  • Sandy Schindler: (21-12-2010 la 10:10)

    Nu am spus cat de sigur sunt ca sa ma intrebatzi „de ce sunteti asa de sigur(a)”. Nu e nici o propaganda, doamna Florescu, sunt statistici, pe care nu am putintza sa le verific, asa ca nu-mi ramane decat sa plec de la premiza ca insii care le-au facut sunt de buna credintza si nu vor sa unga poporul roman. 4% inseamna aproape 900 de mii de supradotatzi in Romania. Un fleac, nu? Dar, asa cum spune articolul catre care fac trimitere, „romania nu stie (sau nu vrea n.m.) sa-si pastreze copiii supradotatzi”. De asta si Romania „este in urma practic tuturor tarilor din Europa cam in toate domeniile”, si nu pentru ca ar duce lipsa de eminentza cenusie. Daca ar fi existat un program special pentru cei inzestratzi, pana acum as fi avut cel putzin un phd si nu am mai fi purtat aceasta conversatzie inutila.

  • Andreea Florescu: (21-12-2010 la 12:31)

    Domnule Schindler, sunt de acord cu dumneavoastra ca avem nevoie de programe speciale pentru copiii cu talente deosebite si nu spun ca ducem lipsa de eminenta cenusie neaparat. Spun doar ca petrecem prea mult timp, ca natie, mandrindu-ne de cat de destepti, talentati, spirituali si mai stiu eu ce alt superlativ suntem. Desigur, avem si talente, dar vasta majoritate suntem mediocri si aceasta este realitatea in toata lumea (vezi curba lui Gauss). Experienta mea este ca multi romani se cred cei mai cei din lume in multe domenii si se imbata cu aceasta apa rece, trecand cu vederea toate punctele slabe si mai ales mediocritatea in care ne scaldam (ca mai toata lumea). Decat sa ne laudam cu minti stralucite si sa ne plangem de mila ca ne vaneaza vestul, poate ne-ar ajuta mai mult sa muncim si sa studiem mai serios, sa fim mai verticali si in general, sa ne vedem de treaba.

    Parantetic, despre siguranta si statistici: din moment ce nu ati calificat in nici un fel afirmatia cum ca avem de doua ori mai multi copii supradotati decat toate tarile Europei la un loc–ceea ce mie imi suna inca exagerat–, am interpretat ca sunteti sigur de asta. Acum vad ca sursa afirmatiei dumneavoastra ar putea fi un articol de pe cariereonline.ro, unde este citata o statistica fara sursa. Cautand sursa datelor dumneavoastra, am gasit si un articol din 2007 in care se spune ca unul din patru copii romani este supradotat (25%!!!) si o brosura a unui non-profit pentru astfel de copii (IRSCA), unde se spune ca psihologii romani estimeaza ca procentul de copii supradotati se apropie de 4%. Intr-un alt articol, un profesor de matematica spune ca dintr-un grup de 100 de copii, in general 5-6 (deci 5-6%) sunt de elita. Dar sunt supradotati sau doar foarte inteligenti? Adevarul este ca avem mai multe definitii despre ce inseamna a fi supradotat si uneori poate aplicam termenul prea usor unor copii care poate sunt doar foarte inteligenti. Cat despre PhD, obtinerea unei diplome de doctorat (si atat) nu indica supradotare–de unde trag iar concluzia ca folositi termenul cu prea multa usurinta.

  • Teodor I. Burghelea: (21-12-2010 la 15:01)

    Ma asociez ecoului Dnei Florescu si doresc sa aduc cateva completari.

    Procentajul „inegalat” de copii romani „supradotati” (o definitie exacta a termenului ramane discutabila) este pentru mine doar o „legenda urbana”, din ciclul „cel mai mare poet, M. Eminescu, cel mai mare domnitor, Stefan, romanul e nascut poet etc” sau, dupa cum excelent scrie Doamna Florescu, o betie cu apa rece si… nimic mai mult. Voi incerca sa sustin acest punct de vedere in cele ce urmeaza.

    Primul soc l-am avut-o in anii 1998 cand am avut sansa sa lucrez pentru prima oara intr-un laborator francez. Venisem foarte sigur pe mine din Romania, unde ni se spunea ca romanii sunt cei mai buni in „teorie” si, tot ce le lipseste pentru a face cercetare precum occidentalii sunt „fondurile” – se intelege desigur ca occidentalii, fiindca aveau bani cu carul (banii desigur, se datorau faptului ca ei sunt mult mai norocosi ca noi), erau mult mai buni la „practica”. Adica, fie ca erau capabili sa trimita o naveta in spatiu, fie ca inventau un microscop confocal sau construiau un Mercedes, nu era mare scofala – daca aveau bani, normal ca faceau toate acestea! Sa fi avut noi banii lor, nu ii bateam noi mai rau decat Mircea pe turci la Rovine?

    Cat se poate de neadevarat (si as adauga nociv, din punct de vedere educational). Socul meu primar in mijlocul francezilor a fost sa descopar ca, statistic vorbind, ne erau superiori in mai toate.

    Cat priveste cunostintele teoretice, ei invatau in ultimul an de facultate discipline descoperite cu zece ani in urma (si predate de autorii consacrati ai descoperirilor) in timp ce noi ramasesem
    tot la ecuatia Schrodinger si principiul de excluziune lui Pauli (deci, „an informational gap” de aproape un secol)…

    Deci, „superioritatea” mea initiala s-a risipit ca un fum si mi-au trebuit cateva luni bune sa „prind din urma”…

    O a doua diferenta importanta intre mine (sa zicem cel superdotat de atunci, fiindca daca tot erau 25% sau prin rotunjire 30% atunci unul in plus nu mai conteaza oricum…) si francezii absolut normali si „banali” era cea de mentalitate. Ei chiar credeau si erau seriosi in ceea ce faceau (chiar daca nu toti foarte buni), eu veneam dintr-o lume in care promovarea academica se obtinea cu „recomandari”, „telefoane”, „visite acasa la Domnul Decan”.

    Studentii lor isi luau in serios examenele, colegii mei de grupa pregateau inainte de fiecare examen un „protocol” (covrigei, tigari kent, cafele si alte delicii culinare) pentru ca „Domnul Profesor” sa fie si el atent cu noi…Ulterior, avand ocazia sa predau atat in Universitatea Columbiei Britanice din Vancouver cat si Univ. Friederich-Alexander din Nürnberg, va pot spune ca o astfel de mentalitate este de neconceput: nimanui nu-i trece prin cap sa gaseasca cai de „iesire” altele decat munca serioasa.
    Deci daca din punct de vedere al calitatii actului academic intarzierea se poate numara in decade…din punctul de vedere al mentalitatii s-ar putea numara in secole.

    In final, fiindca am avut prilejul sa cunosc si sa colaborez cu cercetatori de pe trei continente (insumand aproape sapte etnii diferite), pot concluziona ca dimensiunea intelectuala si ulterior excelenta stiintifica nu au nimic de-a face cu spatiul etnic sau apartanenta la un spatiu cultural anume. Fiecare tara are, in opinia mea, un procentaj similar de persoane inteligente, persoane mediocre sau retardati. Romania nu face exceptie…
    Propun deci in locul unei betii cu apa rece o analiza critica, obiectiva a pozitiei noastre reale pe harta „intelighentiei”.

    Al dumneavoastra,

    Teodor I. Burghelea

  • Sandy Schindler: (21-12-2010 la 17:11)

    Doamna Florescu, asa cum eu am vorbit in numele meu, vorbitzi si dumneavoastra nu in numele poporului roman dar al dvs. Nu cred ca va cer prea mult. Eu nu-mi petrec timpul nici ridicandu-mi singur statuie, nici plangandu-mi de mila. Si aceasta e realitatea mea si doar a mea. In rest, neavand cunostintza de alte realitatzi afara de a mea, chiar nu stiu ce v-as mai putea spune, cel putzin nu fara sa generalizez ca dvs. Doar ca batetzi campii cu gratzie si intarziatzi in niste amanunte insignifiante. Da, Romania produce o droaie de supradotatzi, pt ca are cea mai mare nevoie de ei. Ca sunt 1 din 4 sau 5-6 din 100 ar trebui sa va fie totuna. Pt ca sunt doar numere, si ele nu pot reflecta realitatea in intregul ei, atat timp cat se bazeaza pe date incomplete. “Dar sunt supradotati sau doar foarte inteligenti” – ce mai dilema, de te doare capu` numa` incercand sa-i descurci intzelesu`. Supradotat inseamna, asa cum ii spune si numele, superinteligent sau super(multi)talentat sau amandoua. Nu pot fi mai explicit de atat. Si cum termenul nu-l aplic nici eu, nu-l aplicatzi nici dvs, nu-l apliq nici domnul Burghelea, nici proasta garii, ci `lideri in domeniul inteligentzei`, nu avetzi a va face griji ca poate fi aplicat `prea usor`. Notziunea de supradotare incepe sa fie din ce in ce mai complet definita si totodata imbogatzita cu noi atribute. Metoda telor de inteligentza se adapteaza si ea si dezvolta in paralel cu reactualizarea notziunii. Daq la un test de acum 40 de ani am obtzinut 180 de puncte, acum, la cel mai avansat test de inteligentza `ever` (cum se lauda ei), GiGi, am obtzinut `doar` 136.

    Proiectul de cercetare al echipei lui Terman de la Stanford ramane exemplar in domeniu. El isi bazeaza studiul pe un nr de 1,528 de copii supradotatzi, cu o varsta medie de 11 ani, selectzionatzi dintr-o populatzie de pe un sfert de milion de scolari din California si identificatzi prin testul Binet, luandu-se in consideratzie si aspecte referitoare la trasaturi de personalitate, rezultate academice, origine sociala, interese, adaptare si rezultate profesionale, trasaturi fizice, sanatate etc., si cu ajutorul profesorilor, intr-o maniera in prezent extrem de discutabila in privintza validitatzii sale stiintzifice; specialistii contemporani stiu acum ca aceasta metoda nu selecteaza decat aproximativ jumatate dintre cei supradotatzi si intzeleg recurgerea la o astfel de tehniq prin faptul ca se credea ca sunt cu adevarat supradotatzi doar acei elevi care ajung sa fie primii la invatzatura si cel mai bine adaptatzi la exigentzele scolii; or, in prezent, se stie ca exista un procent important de copii supradotatzi care nu sunt si cei mai buni la invatzatura sau cei mai cumintzi si motivatzi pt ceea ce le ofera viatza. Terman a considerat ca sunt supradotatzi acei elevi care au obtzinut un coeficient de inteligentza pt 135, ceea ce a insemnat cam 1% din populatzia vizata pt selectzie. In prezent insa, se considera ca procentul de reprezentare a celor supradotatzi in populatzia generala e de aprox 3%, iar coeficientul minim de inteligentza de la care un copil poate fi considerat supradotat e 125.

    In tzara noastra, scolii psihologice clujene ii revine meritul de a fi analizat prima multe din aspectele supradotarii prin Stefanescu-Goanga, Rusu, Rosca etc. Goanga abordeaza kestiuni legate de psihometria inteligentzei, problema educabilitatzii lor sau relatzia ereditate-mediu. Tot el a intuit ca principalul obstacol in calea unor preocupari axate pe nevoile celor supradotatzi e teama de acuzatzia de elitism, kiar si in societatzile democratice, ca expresie a `suprematziei mediocratziei`. Rusu face remarci psihologice interesante privind gruparea copiilor supradotatzi in clase omogene si spune totodata ca inteligentza e putintza de adaptare cu ajutorul gandirii la imprejurari noi, adaugand ca cel mai important fapt in selectzia copiilor supradotatzi e ca aceasta sa fie mai mult o prognoza decat o diagnoza. Rosca vede in creativitate o variabila majora a supradotarii. In disputa clasiq privind aparenta lipsa de corelatzie intre inteligentza si creativitate Stoica spune ca fenomenul creativitatzii subsumeaza inteligentza, pleaq de la ea si o depaseste, are o sfera mai larga; pt autoare actul inteligent e un act creativ, pt ca solutzia gasita prin inteligentza nu preexista, ci e creata, adiq descoperita. Etc. etc.

    In prezent, interesul pt supradotare e determinat in mod esentzial de skimbarile economice si social-politice intervenite si la noi sau in alte tzari ale lumii, precum si de nevoia de a maximaliza utilizarea potentzialului uman, cu finalitatzi practice. Tzarile cu sistemele cele mai bine puse la punct in privintza identificarii, instruirii si utilizarii supradotatzilor sunt si cele mai dezvoltate dpdv tehnologic (SUA, Japonia, Marea Britanie, Germania, Australia, Canada, Franta, Israel).

  • Stefan N. Maier: (21-12-2010 la 17:29)

    Pana una-alta Andreea a demontat cat se poate de succint aceasta „legenda urbana”. Nu este o noutate ca in Romania cineva sa inventeze o aberatie statistica iar ulterior, prin citari repetate, aceasta sa se incetateneasca pe post de rezultat recunoscut. Citarea reciproca a dat nastere nu doar la „gasti” de intelectuali care se erijeaza in exponenti ai culturii dar si la alte forme de „nepotism” si „nashism” subtil, inclusiv in „lumea stiintifica romaneasca” (sper ca nu e un mister de ce am utilizat ghilimelele – exista o lume stiintifica si fara ghilimele, unde multi romani se gasesc la loc de cinste, dar aceasta este, prin definitie, universala).
    Despre ce, daca nu despre citare imprecisa, este vorba, la urma urmelor, si in articolul lui Peter Manu?

  • Teodor I. Burgelea: (21-12-2010 la 17:56)

    Domnule Schindler,

    Doua intrebari:

    1- unde poate fi regasita droaia de copii superdotati romani in peisajul academic international? Sau, poate sunt „superdotati” in alte privinte. Daca spuneti ca sunt o droaie in romania, imi puteti „recomanda” doar zece ( pentru moment nu imi permit sa ii angajez pe toti cei 25%) pentru o teza de doctorat in grupul meu de cercetare ? Si… Ce veti scrie in recomandarea lor?

    2- Sunt in permanenta fascinat de „`lideri in domeniul inteligentzei”. Ati putea sa ni-i prezentati? (numar de publicatii, factorul de impact al revistelor in care publica, numar de citatii si indexul h)?

    In final, vad in intreaga dumneavoastra pledoarie alambicata o realitate trista: nu numai ca nu prea excelam pe taramul inteligentiei (cati cercetatori din romania au publicat de exemplu in Nature- eu cunosc doar unul….dintr-o droaie de superdotati), dar nici nu ne putem asuma acest fapt…fiindca trebuie sa fim fruntea. Deci, progresul real mai are putin de asteptat…

  • Andreea Florescu: (21-12-2010 la 18:53)

    @SS: N-as mai fi raspuns a mia oara la aceste comentarii dar ati scris atat de mult incat consider ca e respectuos sa raspund. Imi pare ca si dumneavoastra m-ati inteles gresit si ati luat comentariul meu si ca pe un afront personal pe deasupra, ceea ce nu am intentionat. Mesajul meu se referea la faptul ca trebuie sa fim atenti cum folosim termenii ale caror definitii variaza (dupa cum aratati si dumneavoastra), mai ales in contextul in care romanii au tendinta sa se simta superiori fara sa existe vreun motiv real (exemple mai multe se regasesc in comentariul domnului Burghelea, dar ele sunt aproape fara sfarsit, in toate domeniile). Raman la parerea ca e bine sa definim „supradotat” atent, pentru ca altfel ajungem la greseala care imi pare ca se face destul de des in SUA de a considera ca toti copiii sunt talentati. Da, sigur, fiecare are un talent-doua ale sale, dar 99% din aceste talente individuale se incadreaza in limita normalului. Daca folosim cuvinte precum „talentat” si „supradotat” intr-un mod prea liberal, ajungem ca de fapt elitele adevarate sa fie luate in deradere pentru ca toti am fi speciali. Mentin si acordul cu opinia dumneavoastra ca avem nevoie de programe speciale pentru copii exceptionali in Romania. Acestea probabil ca lipsesc, dar din pacate lipseste si educatia adecvata pentru copiii obisnuiti. Asta e tot. Din partea mea, am incheiat discutia.

  • Sandy Schindler: (21-12-2010 la 21:51)

    M-atzi facut sa rad, domnule Burgelea (sau Burghelea, cum e pana la urma?). S-ar parea ca fluidele complecse si hidrodinamicile nonliniare nu sunt singurul lucru la care va pricepetzi. V-am subestimat.

    Am si eu cateva intrebari pentru domnia voastra: 1) De ce punetzi intrebari stupide? 2) Nu mi-e clar daca mi-atzi citit sau nu ecoul. 3) De ce vorbitzi la persoana intai plural? Care `noi`? Cine nu exceleaza pe `taramul inteligentzei`? Dvs, personal, credetzi ca excelatzi pe acest `taram`? Si daca da, de cand manifestatzi aceste simptome? 4) In ceea ce priveste micul dvs ecou acrimonios (am voie sa spun asta?), se poate vorbi de o alta menire a lui decat aceea de a descuraja o conversatzie? 5) Doar nu va asteptatzi sa va raspund serios. 6) Ce numitzi dvs `progres` si `progres real`? si nu in ultimul rand 7) Putetzi dovedi existentza entitatzii `Teodor I. Burg(h)elea`? Nu de alta, dar un raspuns negativ ne-ar putea scuti de alte dispute intre atei si credinciosi…

  • Teodor I. Burghelea: (22-12-2010 la 11:38)

    Domnule Schindler,

    Numele meu este Teodor I. Burghelea. Litera „h” lipsa in semnatura ultimului ecou se datoreaza unei erori de tastare.

    Ma bucur ca aduceti vorba de cateva din preocuparile mele, ” fluidele complecse si hidrodinamicile nonliniare” (eu le-as numi fluide complexe si hidrodinamica neliniara, da, aici singularul merge!) dar doresc sa mentionez ca aceste preocupari nu fac obiectul unei discutii in paginile revistei Acum.

    Daca m-ati „estimat”, „subestimat” or „supraestimat”, nu are mare importanta pentru mine atat timp cat nu va cunosc. Incercand sa va cunosc, se pare ca tot ceea ce Internetul poate indica este celebrul film al lui Spielberg, „Lista lui Schindler” si nimic mai mult…

    Ati raspuns la doua intrebari simple din ultimul meu ecou cu sapte intrebari alambicate dintre care, una… este o afirmatie. Deci, daca dvs nu puteti raspunde la cele doua, sa incerc totusi sa raspund eu la cele sapte.

    1) De ce punetzi intrebari stupide?

    Aceasta nu este o intrebare, este o insulta (sunteti usor irascibil, domnule Schindler, nu-i asa?).
    Nu ati demonstrat nimic relativ la continutul intrebarilor mele, le-ati postulat doar „stupide” si atat. So, who is the stupid here?

    2) Nu mi-e clar daca mi-atzi citit sau nu ecoul.

    Ah…, desigur, cu mare atentie. Mentalitatea exprimata in ecourile dvs mi-a trezit nostalgii (am senzatia ca ne-am intalnit in trecut de multe, multe oriu, desigur, dvs. sub forma unei tipologii foarte vizibile in Romania anilor 90.). Bineinteles ca am acordat toata atentia ecourilor dvs., cum altfel?

    3) De ce vorbitzi la persoana intai plural? Care `noi`? Cine nu exceleaza pe `taramul inteligentzei`? Dvs, personal, credetzi ca excelatzi pe acest `taram`? Si daca da, de cand manifestatzi aceste simptome?

    Explicatia persoanei a intaia este ca m-am referit la o mentalitate quasigenerala, daca doriti la o clasa de echivalenta (eeeh, asta nu mai e „hidrodinamici neliniare” este „algebre”…). Despre excelenta…confesez: cred ca dumneavoastra nu excelati in nimic .

    Fiindca am trecut de mult de varsta adolescentei, eu nu imi pierd vremea sa construiesc imagini despre mine insumi. Ii las pe altii sa o faca. Deci, nu sustin ca excelez in nimic, dar daca trebuie sa accept ca dvs excelati pe `taramul inteligentzei`, atunci ma gandesc sa ….ma apuc de tamplarie.

    Se pare insa ca dvs sunteti visatorul aici. Scrieti intr-unul din ecourile dvs:

    „Daca ar fi existat un program special pentru cei inzestratzi, pana acum as fi avut cel putzin un phd si nu am mai fi purtat aceasta conversatzie inutila.”

    Chiar credeti? Doriti sa incercati sa obtineti unul? Dar nu in Ro (eu nu citesc scrisori de „recomandare”), imi reiinoiesc invitatia de a face o teza in grupul meu (chestiile alea cu „hidrodinamici nelinare” care v-au placut de pe net, trebuie sa fie floare la ureche pentru dvs!).
    Deci, dumneavoastra va supralicitati (desi nu ne-ati spus in ce sens sunteti „inzestrat” si eu nu indraznesc sa banuiesc), nu eu.

    4) In ceea ce priveste micul dvs ecou acrimonios (am voie sa spun asta?), se poate vorbi de o alta menire a lui decat aceea de a descuraja o conversatzie?

    Desigur, asteptam sa imi explicati intr-un mod mai riguros si mai putin belicos de unde vin cele 25%? Exact cum Dl Maier a punctat scurt si la obiect! In schimb, ati perceput totul ca pe un afront si ati trecut la insulte….Mare pacat…

    5) Doar nu va asteptatzi sa va raspund serios.

    Aceasta este o afirmatie, nu o interogatie, deci nu datorez nici un raspuns. Ce binefacere ca cineva, candva, a scris o carte numita „Organon” !

    6) Ce numitzi dvs `progres` si `progres real`? si nu in ultimul rand

    Progresul are multe aspecte. In contextul discutiei de fata, mi-as dori, de exemplu, sa vad o Universitate Romaneasca clasata undeva la egalitate cu o universitate europeana (nu indraznesc sa ma gandesc la Cornell si MIT) – daca avem o droaie de superdotati, ar trebui sa fie simplu, nu-i asa? Acesta ar fi un progres pentru care ne-am putea mandri cu „intelighentia” locala. Deocamdata…avem doar ecourile dumneavoastra in revista Acum, nimic mai mult.

    7) Putetzi dovedi existentza entitatzii `Teodor I. Burg(h)elea`? Nu de alta, dar un raspuns negativ ne-ar putea scuti de alte dispute intre atei si credinciosi…

    Cea mai simpla intrebare din cele sapte!

    Nu mai e nevoie sa dovedesc nimic, dumneavoastra ati facut-o deja, referindu-va la doua din domeniile mele de expertiza (vorba lui Vadim, informatia provine de la „Adevaratele Servicii Secrete”)! Daca aceste dovezi nu va ajung, toate detaliile referitoare la persoana mea pot fi gasite pe http://www.scopus.com.

    Referitor la termenul „entitate”, nu va permit sa folositi aceasta formulare devenita clasica in discursurile lui Mahmoud Ahmadinejad. Eu sunt o persoana reala (cu un nume real, o adresa postala reala etc) relativ usor de reperat (cateva din preocuparile mele va sunt familiare pana si dvs., desi in mod evident nu frecventam aceleasi cercuri intelectuale!).

    In final, putem reveni la cele doua intrebari simple din ecoul meu anterior?
    Cred ca stiu deja raspunsul, dar ii las pe cititorii rubricii sa il ghiceasca.

    Al dumneavoastra,

    Teodor I. Burghelea

  • Stefan N. Maier: (22-12-2010 la 12:27)

    Domnule Burghelea,

    Comentariul dv. de mai sus m-a pus pe ganduri in cateva privinte.
    Ati facut o referire la un comentariu al meu, ceea ce m-a obligat sa revin un pic asupra lui si sa-l completez ca sa spuna exact ce vroiam si sa fie in perfect acord inclusiv cu citarea dv.
    Al doilea, nu suntem de acord in privinta tamplariei, activitate pe care eu o ador, doar n-am destul timp pentru ea. Va asigur, cere multa inteligenta practica, precizie si gust pentru calitate, simt al lemnului… va rog reconsiderati tamplaria pe scara dv. de valori.
    In fine, am vrut sa aflu mai multe despre dv. insa la situl recomandat nu se poate intra decat cu parola.
    Probleme, probleme reale, cele de mai sus. In rest, ca de obicei, in consonanta cu modul in care puneti problemele si in care le demonstrati!

  • Teodor I. Burghelea: (22-12-2010 la 12:57)

    Domnule Maier,

    Am adaugat ecoului meu anterior referinta la situl Scopus doar pentru a demonstra ca sunt o persoana reala, si nu o umbra a netului. Nu as fi facut acest lucru daca Dl Schindler nu si-ar fi permis sa imi puna la indoiala identitatea si sa faca publice o parte din preocuparile mele (fluide complexe, hidrodinamica neliniara), lucru pe care il consider oarecum lipsit de eleganta si lipsit de relevanta in acest context. Realizez acum ca situl cu pricina cere un abonament, imi cer scuze pentru inconvenient. Ca un substitut (mult mai putin riguros din pacate), pot sugera scholar.google.com

    Regret deasemenea confuzia privind tamplaria. Sunt perfect de acord cu dvs ca cere talent si o anume inteligenta practica, referirea mea a fost facuta doar in contextul discutiei despre Supradotati (o droaie!) etc.
    Deci, am dorit sa scriu ca tamplaria si „a beatiful mind” sunt totusi de factura diferita, desi ambele demne de intreaga noastra apreciere. Inca o data regret insuficienta claritate a ecoului meu initial.

    Al dumneavoastra

    Teodor I Burghelea

  • Corneliu: (6-2-2011 la 12:22)

    Domnule Clej.
    Eu ne fiind un cititor regulat al foarte interesantei dvs. publicatii pe internet, nu am intrat din nou pe articol decat abia acum. Deci n-am urmarit efectul postarii mele si nici n-am urmarit restul discutiei. Si trebuie sa marturisesc ca temperatura discutiei este deadreptul inalta.
    M-am bucurat ca ati corectat titlul, singurul element strident pe care-l gasisem.
    Un singur lucru m-a nedumerit total: reactia d-tale la comentariul meu.
    Cred ca dintr-o pripa justificabila doar prin numele cu care semnez (o, nu, n-am cum fi vreun CZC sau vreun altul ca acela bine cunoscut, inca in viata), prin atacurile antisemite posibile in orice moment si mai ales din cauza citirii neglijente a textului, ai putut d-le Clej sa interpretezi ceeace am scris fix pe dos.
    Am adus linkul din site-ul legionar „Lovendal” in mod special ca sa ilustrez pentru acest caz ticalosia propagandei antisemite care se autoconsidera azi, la fel ca in anii ei de glorie, pe deplin legitima.
    Si am adaugat la sfarsit: „Suntem obisnuiti, nu?” Si ar fi trebuit sa fie clar, nu?
    Unde dai si unde crapa!
    Permiteti-mi o intepatura: va credeam mai subtil.
    Corneliu.



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
Citește articolul precedent:
Închide
54.234.45.33