Câteva gânduri legate de întâlnirea internațională organizată de Fundația Marmara, Eurasian Economic Summit, care și-a încheiat cea de-a 13-a ediție pe 7 mai 2010.
Mai întâi, solidaritatea impecabilă a societății civile față de eveniment. Fundația Marmara a împlinit anul acesta 25 de ani de existență, dar nu ar fi reușit nicidecum să ducă la bun sfârșit 13 ediții anuale ale Summit-ului, dacă nu ar fi beneficiat de un puternic, generos și respectuos sprijin din partea oamenilor de afaceri și din partea elitei intelectuale.
Cosmopolitul oraș Istanbul are o forță intelectuală remarcabilă. Aici trăiește o parte a rafinatei elite universitare, diplomatice, științifice și artistice. Aici se află o uriașă parte a potențialului economic al țării, reunit în aproape 400,000 de companii private, cu un volum de producție egal cu PIB-ul României.
Fundația Marmara izbutește atât de bine cu inițiativele ei eurasiatice fiindcă are sprijin financiar și intelectual. Solidaritatea elitei turce, cu adânci tradiții otomane și europene, joacă un rol esențial în devenirea țării, mai ales în secolul XXI.
Un al doilea gând se îndreaptă către viziunea și profunzimea intelectuală a oamenilor de afaceri prezenți la Summit. Unul dintre ei, dl Sarik Tara, a ținut o cuvântare de o elevație rară. El a vorbit despre cele trei surse de amenințare a lumii contemporane: conflictul religios, conflictul etnic și sărăcia; a făcut-o cu atâta distincție, erudiție și măsură, încât ar fi putut sta alături de orice academician al Europei sau al lumii. El a propovăduit iubirea și toleranța, așa cum ar fi făcut-o orice episcop de pe mapamond. Și, în fine, a pus în valoare, mai presus de orice, pacea și democrația, așa cum ar fi făcut orice om politic respectabil.
Al treilea gând merge către înțeleapta introducere în programul reuniunii internaționale a unei sesiuni dedicate religiilor. Deși consacrat economiei, energiei și geopoliticii, forumul nu a pierdut din vedere extraordinar de importanta componentă religioasă, atât de prezentă în Orientul Mijlociu, în Caucaz, în Europa de sud-est și în Nordul Africii. Au luat, astfel, loc alături Patriarhul Ecumenic, Sanctitatea Sa Bartolomeu II, muftiul Bosniei Herțegovina, rabinul-șef al Turciei, precum și oameni de știință sau militanți sociali din Mongolia, Grecia, Turcia și Muntenegru.
În fine, a patra și ultima idee pe care mi-a dat-o reuniunea de la Istanbul este legată de felul în care înțelegem să tratăm Statul și instituțiile lui. Nu este pentru prima oară când constat cu părere de rău că lipsa de respect și proasta înțelegere a noțiunilor de stat, națiune și instituție publică sunt caracteristice personalităților societății civile, nu neapărat politicienilor care guvernează.
În cuvântul lui de la tribuna congresului, un analist politic a afirmat că Grecia este falimentară și că, dacă Republica Elenă ar fi fost o companie privată, ea ar fi intrat astăzi în faliment. Această afirmație a revoltat o reprezentantă a Greciei din sală, care a protestat cu voce tare.
Problemele economice ale Greciei sunt de notorietate publică. Dar comparația unui stat cu o companie privată este nu numai un gest deplasat, ci și unul periculos. Oricât de mult ar depinde lumea de astăzi de economie, finanțe și bani, un stat și o națiune se definesc altfel decât o societate comercială, iar acest adevăr ar trebui să fie afirmat cu tărie mai ales de oamenii cu carte. Ei sunt primii care au nevoie să se facă această distincție, altminteri libertatea lor intelectuală, ca și cea a locuitorilor cetății este pusă în pericol la fel de mult cum ar fi dacă țara s-ar afla sub dictatură politico-militară.
De altfel, unul dintre motivele pentru care democrația are astăzi slăbiciuni este tocmai acela că instituțiile sunt tratate precum moșia personală. Fiecare dintre noi, cetățenii liberi ai democrațiilor europene, trebuie să fim siguri că se face diferența corectă între instituții și companii private. Altminteri, ne vom mira o dată la un număr de ani, atunci când vine criza, de ce suntem la atât de mare ananghie.
Analizand fiecare cuvant in parte din paragraful(expunerea ASR Principelui Radu), putem stabili graficul ‘para-organizarii’ pentru IESIREA din Criza.
„…instituiile sunt tratate precum moia personal.
Fiecare dintre noi, cetenii liberi ai democraiilor europene, trebuie s fim siguri c se face diferena corect între instituii i companii private.
Altminteri, ne vom mira o dat la un numr de ani, atunci când vine criza, de ce suntem la atât de mare ananghie”.