C. in Rishon LeZion, la 18 ani(urmare din numarul trecut)
Ramasesem la conversatia telefonica cu DE si reluarea legaturii cu Daniel, multumita lui Dino si a altora care aflasera cate ceva despre disparitia mea de pe scena lumii romanesti din Israel. Presupun ca nu va intereseaza detalii despre C., dar va roade curiozitatea sa stiti ce cautam pe o lista de discutii pe Internet. Sub indrumarea parinteasca a lui Daniel intru pe Rom-Jews si vad o multime de nume. Niste fantome, cu denumiri diferite, care scriu ! Culmea, nu se aude nici un sunet, dar personajele dialogheaza intre ele, ca intr-o piesa de teatru, reiau citate, ca ala a zis, de aceea eu raspund, se contrazic, aduc tot felul de stiri si comentarii.
Nu prea pricep eu unde am nimerit, dar imi propun sa fiu elev cuminte, sa stau deoparte si sa privesc piesa, aplauzele la sfarsit… Imi amintesc ca primul nume care mi-a sarit in ochi a fost Felicia Antip, auzisem de ea in Bucuresti, chiar am vorbit o data la telefon, pe lista spunea ceva de flit, cica sa nu fiu dat cu flit, nu auzisem expresia asta de multi ani, nu pricepeam la ce se referea, dar tot Daniel ma lamurea pe privat, cum se concepe un mesaj si cum se raspunde. Citiva mi-au urat bun venit, nu stiam daca trebuie sa vorbesc computerului, daca trebuie sa-i trimit fiecaruia separat un mesaj de multumire, sau ar trebui sa ma prezint, sa-mi iau un pahar cu vin si sa ma asez intr-un colt de lista, sau sa-mi declar simpatiile politice. Tocmai cind eram mai dezorientat, ma ia peste picior cineva, cu niste \”versuri\” cam vulgare. Parca era o lume de nebuni, nu imi amintesc daca am pus in practica chiar toate sfaturile lui Daniel, la un moment dat m-a intrebat Edelina Stoian daca sunt ruda cu Bacauanii ei, n-am avut incotro si am recunoscut ca sunt Bucurestean, cu origini Dorohoiene. Voiam sa ma retrag, rusinat, dar si altii aveau radacini provinciale. Am inceput sa discut cu personaje imaginare, era fascinant dialogul, ma amuza incercarea de a-mi imagina cum aratau nalucile de pe lista, imi apareau pe ecran nume precum, Sabina, Sanda si Cristi, le confundam intre ele, credeam ca Sanda si Cristi vorbesc simultan si locuiesc cu Sabina, uneori apareau citate pe engleza, din presa, aduse de Adrian Boldan, in serie. Probabil, m-am gandit, e cam imprastiat, mereu uita sa spuna ceva, de aia adauga, trebuie reactionat, trebuie sa tac, ce sa fac? Apoi apar initialele, H&A, asta o fi vreun american, vreun donator anonim, pe urma \”Avram 1929\”, ia te uita cati Avrami sunt aici, cum ii voi deosebi intre ei? Eram zapacit de nume noi, derutat de indicatiile lui Daniel. Se apropiau sarbatorile de Pesah, intentionam, ca orice israelian care se respecta, sa plec in vacanta, probabil la Paris, aniversand 5 ani de la un eveniment important, cand trebuia sa ajung tot la Paris, dar am fost nevoit sa renunt si sa petrec in spitalul Sharon din Petah Tiqwa, a fost o distractie… dar asta e \”alta poveste \”.
Revenind la lista Rom-Jews, retin o alta fantoma, cu nume lung si intortocheat, Adriana Ausch Simmel, probabil o principesa, apoi observ ca intervine in conversatie Delia, o fi o adolescenta din Romania, se scriu o multime de comentarii pe teme evreiesti, se vorbea de traditii, de Israel, de religie, de politica. Aha, m-am lamurit eu, e ceva organizat de Sohnut (Agentia Evreiasca), sa indemne oamenii sa emigreze in Israel! Si se mai spune ca nu avem propaganda organizata… Mai mult chiar, aflu ca Adrian Boldan e un pocait, probabil rabin, asadar s-au gandit si la partea religioasa, o fi de la Habad, ca prea le zice cu foc. Dar sa lasam personajele virtuale, tot nu le cunoasteti, si sa ne intoarcem la telefonul cu DE.
Cred ca nu v-am povestit continuarea discutiei mele cu el. Sa v-o relatez in amanunt? Nuuuuuuu, n-are nici un rost, oricum nu va intereseaza telepatia dintre mine si C., dar cateva detalii sunt necesare. DE mi-a confirmat ca persoana la care se referea este chiar C., fata la care ma gandisem atatea luni, fara nici o logica, locuia la Duesseldorf, cu o ocazie ii vorbise despre mine. Acum nu pot reconstitui exact ordinea cronologica a evenimentelor, pentru ca, simultan, scriam pe lista, corespondam cu Daniel si cu DE, ma pregateam sa plec in concediu, ma gandeam la C., cautam bilete pentru Paris. Dar stiu ca DE m-a intrebat daca as vrea sa vorbesc cu C., daca ma interesa numarul ei de telefon.
– Nu, i-am raspuns, simt cum ma apropii de jaratec, mi-e teama, nu sunt convins ca ar vrea sa auda noutati despre mine. Stii ceva, intreab-o daca pot sa-i telefonez, dar nu-i nici o graba, poate fac vreo gafa, vezi, te rog, cu delicatete, si nu-i spune ca ma gandesc la ea de cateva cateva luni, sa nu se sperie, sau mai bine lasa, ce rost are, ba nu, intreab-o, n-o intreba, mai asteapta, sa ne gandim, sa nu ne pripim…
A doua zi DE imi telefoneaza:
– Culmea, am intalnit-o pe strada, veneam cu masinile din directii opuse, am blocat toata circulatia, ba am si provocat un accident, am iesit amandoi din masina, i-am spus de tine, de-abia asteapta sa o suni….
***
Masuram apartamentul in lung si-n lat, m-am dus la baie, m-am privit in oglinda, cum ma prezint eu, la 51 de ani, m-am barbierit, m-am parfumat cu Yves Saint Laurent, preferatul meu de-un sfert de veac, apoi am inceput sa repet un text prestabilit, nu cumva sa par prea emotionat, sau sa omit sa-i povestesc peripetiile mele din ultimii 30 de ani, aveam pe undeva si un Curriculum Vitae. M-am dus la computer sa citesc mesajele de pe Rom-Jews, poate reusesc sa invat cum se vorbeste clar si la obiect. Voiam deja sa renunt la ideea de a-i telefona lui C., probabil ca doar din politete asteapta s-o chem, auzisem eu ca la Duesseldorf sunt toti politicosi si eleganti.
Dar brusc, un impuls telepatic imi aduce in fata ochilor fetita de 14 ani, cea cu privirea banuitoare, apoi domnisoara de 18 ani din Rishon LeZion ma conduce spre telefon, fastacit vreau sa fug, dar aud o voce poruncitoare -Telefoneaza! Si vad cum mana ia receptorul, degetele tremurande formeaza singure numarul, textul invatat pe de rost dispare, sper ca linia sa fie ocupata, nu e, suna, poate am gresit numarul, precis nu va raspunde nimeni, cum incep?
– Alo, ce mai faci, poate are ceva pe foc si s-a rezolvat, toata camera se invartea in jurul meu, da, trebuie sa ma mut, apartamentul asta nu are stabilitate, parca sunt pe un ring de dans, sigur m-a confundat cu altcineva, de aia a acceptat s-o sun, doar n-a fost mai nimic, ce inseamna primul ei sarut, azi e pe alta planeta, gata, renunt – dar, deodata, vocea ei, ca in urma cu peste 30 de ani, aceeasi intonatie, sunt intr-o convorbire ireala, e cu mine, e ea…
Nu stiu despre ce am vorbit, cred ca m-am balbait, ea raspundea monosilabic, parca se bucura, parca disparea, nu-mi amintesc nimic, doar taceri, taceam cu ea la telefon, taceri intrerupte de fraze neutre, tot ce-mi pusesem in plan se evaporase, i-am dat numerele mele de telefon, apoi cateva date seci, Cismigiul se indepartase, si Rishon LeZion, si orologiul din piata mare care indica orele 3:30, mereu aceeasi ora, nu mai eram acolo, nici eu, nici ea, acum Duesseldorf si Kiriat Ono, respiratii sacadate peste Alpi, hipoxie, ameteli, brusc – liniste, convorbirea se incheiase deja de cateva minute, dar eu priveam acelasi punct pe perete.
– O.K. mi-am spus, am facut-o si pe asta, acum ne intoarcem la datorie, am o gramada de pacienti, ce obsesie absurda, ( oare i-am dat e-mailul meu ?), acum sunt pe lista Rom-Jews, scriu mai repede, dar de ce sa-i scriu, e altundeva, timpul s-a oprit la Rishon LeZion, au trecut atatia ani…
– va urma –