Sunt un om rău;
Un vampir, un călău.
În nopţile mele acide dispar suflete dezamăgite.
Le înghit norii de aburi otrăvitori
Din cazanele viselor mele fără cheie.
Nu ştiu de ce mă vorbeşte lumea de bine:
„Ce om cumsecade, ce domn!
Câtă bunătate i se revarsă
Din ochii încercănaţi, de icoană!”
Vă înşelaţi!
Din ochii mei nu izvorăşte bunătate.
Este milă, poate,
Pentru victimele care nu mai au nevoie de milă.
În luptă cu viaţa
Am învăţat să-mi ascund gândurile.
Să nu le vând înşirându-le, mască pe faţă;
Afiş despre un spectacol anost,
Lipit pe un zid cu tencuiala coşcovită.
Să nu dormiţi, să nu visaţi lângă mine!
Feriţi-vă de gândurile nopţilor mele!
Veniţi mai degrabă ziua.
Vă zâmbesc, vă privesc cu bunătate,
Cu ochi încercănaţi, de icoană.
Dan David, Los Angeles, aprilie-12-2007.