Două articole apărute în presa maghiară cu ani buni în urmă arată în mod frapant cum poate să alunece sensibilitatea naţională – administrată în doze excesive – spre domeniul ridicolului. De data aceasta vorbim despre boacăne d’ale maghiarilor.
Cuvântul ‘bozgor’ sună cât se poate de rău urechii de ungur – şi nu-i de mirare, fiind un mijloc excelent de băşcălie, dacă românul vrea să se distreze un pic pe seama compatrioţilor săi. Şi aici începe problema: cică „săracul“ nici nu are cunoştinţă că expresia de fapt ar însemna nimic altceva, decât ‘cel fără patrie’ (vezi ‘hontalan’). Românul de obicei află puţin nedumerit sensul „adevărat“ al expresiei – şi se miră
cum maghiarii ştiu mai bine ce însemnă cuvântul,
el având cunoştinţă doar de sensul acela de ‘ungur’ –, dar în sfârşit acceptă treaba uneori chiar prin a cere scuze „jignirii“ aduse naţiunii maghiare.
Spre norocul nostru avem însă şi lingvişti de profesie. Distinsul specialist Szilágyi N. Sándor a publicat în cotidianul clujean Szabadság un articol – pe cât de amuzant, cu atât de argumentat ştiinţific – despre
adevărata origine a cuvântului.
În loc de traducerea mot-a-mot al articolului aş sublinia mai mult doar câteva aspecte din argumentaţia lingvistului.
„Patrioţii“ maghiari din România – considerând că ar fi priviţi şi trataţi de români ca nişte venetici fără patrie (să recunoaştem, s-ar putea să fie mai mult decât o simplă idee fantezistă) – au născoşit repede că ‘bozgor’ ar avea la rădăcină sintagma de origine slavă (rusă?) ‘biez gora’ (fără munţi) sau ‘biez gorod’ (fără oraşe), care la rândul lor s-ar înţelege ca şi ‘fără patrie’. Ei, nu trebuie să fii mare savant ca să-ţi dai sema cât de mult schioapătă ideea – mai pe româneşte,
ce porcărie mare e, fără valoare ştiinţifică.
Într-adevăr, cam şubredă argumentaţia ca românul ar ‘fura’ tocmai din vocabularul unui popor pe care (puţin zis că) nu îl simpatizează, apoi ar scoate din el un joc de cuvinte chiar aşa de slab.
Originea cuvântului – conform ideii specialistului citat – ar fi una mult mai interesantă.
De obicei fiecare naţie capătă o poreclă după o trăsătură caracteristică sau expresie des utilizată – în armata maghiară românii erau supranumiţi ‘nuştiu’, dar şi francezii au căpătat denumirea ‘ouioui’ în rândul băştinaşilor neozeelandezi. Păi, ungurii au o trăsătură cam săritoare în ochi (şi urechi) de
a abuza de expresia ‘bazd meg’,
adică ‘bozmeg’ (consider că orice traducere ar fi de prisos). Ei, cuvântul ‘ungur’ atrage perechea ‘bungur’ (ungur-bungur), care – cu contribuţia unui român cu aptitudini lingvistice mai dezvoltate (şi cu simţul umorului, bineînţeles) – s-a transormat repede în boz-gur (vezi ’boz[meg-un]gur’). Şi de aici – prin asimilarea vocalelor – în bozgor.
Dacă teorie e adevărată, trebuie să recunoaştem, că „bozgorul“ întruchipează umor şi iscusinţă lingvistică rar întâlnită în evoluţia unei sintagme folosite ca poreclă. Păcat că ungurii nu pot să se delecteze la fel de mult asupra acestui umor, de vreme ce
chiar ei sunt ţinta lui.
Dar totuşi fabula are o învăţătură demnă de remarcat pentru ambele popoare: dacă trăieşti cu frica paranoică ca – în situaţie de conflict – partea cealaltă gândeşte despre tine într-un anumit fel, mai devreme sau mai târziu găseşti şi „argumentele“ care să „susţină“ frica ta – oricât de ridicolă şi absurdă s-ar părea ele în ochii unei persoane mult mai lucide şi realiste.
Un alt articol apărut tot în cotidianul Szabadság sub semnătura profesorului Fey László duce la concluzii la fel de interesante. Fey de fapt reflectă la o afirmaţie apărută pe colile aceluiaşi ziar:
Még sértőbb történelmi hőseink nevének önkényes elferdítése. Itt van például Kinizsi Pál egykori utcája, amely most Paul Chinezu, valamiféle kínai pali nevét viseli.
adică:
Răstălmăcirea numelor eroilor noastre naţionale e chiar şi mai jignitoare. De exemplu fosta stradă Pál Kinizsi, care acum poartă numele unui anume Paul Chinezu, o fi ceva Paulică din China. [Trad. de mine]
Profesorul subliniază în mod binevenit că Paul Chinezul nu este o traducere defectuoasă şi/sau de rea intenţie a legendarului căpitan bănăţean Kinizsi Pál, ci una corectă: În limba română arhaică ‘chinez’ înseamnă nu numai etnic chinez sau originar din China, ci primar, conducător şi aşa mai departe. De fapt, cuvântul – având origine sârbo-croată – se regăseşte şi printre termenii arhaici ai limbii maghiare sub formă de ‘kenéz’. Deci, deopotrivă,
denumirea de ‘Paul Chinezu’ sugerează anumită stimă
faţă de renumita personalitate istorică, Kinizsi având probabil şi mulţi români în subordine, binemeritând titlul onorific de ‘chinez’, adică conducător. Nici măcar faptul traducerii în sine nu reprezintă problemă, numele personalităţilor istorice de obicei se traduc: nu cred că papa Benedict al XVI-lea sau regina Elisabeta a Marii Britaniei s-ar supăra de această „românizare”.
Una pe alta, trebuie avută mare grijă cu escalarea sensibilităţilor naţionale. Adevărat că sunt foarte multe manifestări de rea credinţă datorită conflictelor etnice şi problemele istoriei comune încă nediscutate şi nerezolvate, dar înainte de a trage o concluzie pripită asupra unui caz anume se recomandă călduros
a se reflecta cu o judecată lucidă,
poate lucrurile totuşi nu sunt chiar aşa cum par la prima vedere. Mai ales dacă consecinţele pot fi mult mai grave decât simpla alunecare spre ridicol.
Oricât de mult urăsc această expresie, dar – şi de o parte, şi de alta.
http://limbacailor.wordpress.com/2009/08/27/paul-chinezu-cel-bozgor/
As dori sa mai adaog la cele spuse de autor ca termenul kenéz are corespondent in romanescul cneaz, si in aceeasi familie semantica este germanicul könig (rege)
Sursa:
http://infao5501.ag5.mpi-sb.mpg.de:8080/topx/archive?link=Wikipedia-Lip6-2/465784.xml&style
Dupa o documentare rapida pe net, am gasit etimologia cuvantului toponimic Kinizs, de unde isi trag numele cei care se cheama Kinizsi ( adica de la, din Kinizs, sufixul -i avand acceasi semnificatie ca in romana -ean) si am gasit ca este rezultatul latinizarii si remaghiarizarii cuvantului slav-ceh knez (in grafie ceha Kněž in cea slovena Knež.
In izvoare scrise a aparut cu variantele Kenys, Kynis, Kyniz, Kynyz, Quinis, etc.
Sursa (in lb. maghiara)
http://mnytud.arts.klte.hu/nevarchivum/konyvtar/helynev/konyvek/tv1/abauj.doc
Continuare
deci, asocierea semantica a lui Kinizsi cu Kneaz este verosimila. Cum cneaz arhaic se spunea si chinez, Paul Chinezu ar fi acceptabila ca porecla, dar cred ca mai putini stiu cele scrise de autorul articolului si completate (subliniate) in comentariile mele decat cine a fost Kinizsi Pal.
Inainte de orice comentariu voi scrie despre un Profesor Universitar renumit pe care l-am avut: dl Iuliu Pogany. Atat dansul cat si persoana care a fost aleasa (de cercetatori) sa conduca un institut de cercetari, s-au prezentat la inceput astfel:
„Ce pot spune despre mine? Ca sunt atat „jidan” cat si „boanghina”.Deci pot sa
spun ca sunt de-adreptul…Joanghina!”
Tebuie sa spun ca de atunci nici unul, nici altul nu au fost descrisi vreodata prin…porecla propusa. De fapt daca cineva din exterior ar fi facut-o, ar fi luat cu siguranta bataie! Si asta s-a
intamplat in…Bucuresti!
Profesorul Pogany,din nefericire a murit de cativa ani. As dori ca sa apuc timpul cand si
profesorului Nenitzescu si profesorului Pogany li se vor ridica statui in Bucuresti. Si aici nu ma refer la statui ascunse in cladiri, ca acum, ci la statui ridicate in plin oras,care sa le cinsteasca memoria.
Despre Pavel Chinezu, eu, pre numele meu Budescu, din targul Focsanilor, am aflat cand am ascultat prima data superbul cantec al celor de la Phoenix.
Apoi am mai aprofundat, dar notele dumneavoastra referitoare la acest personaj istoric sunt binevenite.
Mi-a placut foarte mult analiza dumneavoastra, dominata de un umor si o ironie bine dozate si am retinut explicatia dumneavoastra despre sensul cuvantului „bozgor”.
Sincer sa fiu, combinatia boz-meg-ungur mi se pare cam fantezista, dar m-am distrat grozav. Am intrat pe site-ul dumneavoastra, unde am citit si comentariile de subsol la postare, dominate de savoare intelectuala.
Sincer, eu cred ca aceia care impart oamenii dupa originea etnica fac o mare greseala.
In Balcani si, in general, in Europa de Est si Centrala, mixarea neamurilor, semintiilor, etniilor a fost foarte mare si continua, de pe vremea Cneazului Igor si dinainte.
Defapt, aceasta este forta si prospetimea natiunilor din aceasta zona a lumii si, personal, sunt foarte mandru ca sunt de-aici, din acest mixtum-compositum, ma simt parte din el si nu tin sa fac nici un fel de discriminari.
Interesanta scriere. Insa orice ar insemna bozgor si de oriunde ar provine se foloseste intr-un sens peiorativ. Si eu am fost jignit de nenumarate ori, bine-nteles ca de persoane cu un nivel intelectual limitat.
In ceea ce priveste traducerea numelor, comparatiile cu papa Benedict si regina Elisabeta sunt putin deplasate, deoarece acelea sunt prenume. Pe cand Kinizsi este nume de familie.
In Banat exista si o loocalitate, numita ”
SatChinez”. Evident ca nu are nici o legatura cu China, ci cu cuvantul knez, care in forma sa romaneasca a devenit Cneaz. Limba romana are tendinta sa diftongheze sau sa introduca unde poate litera a, chiar si pentru cuvintele care vin direct din limba latina (de la nocte – noapte, de la sera, seara, de la molis, moale, de la porta – poarta, etc). Romanii deschid gura mai mult decat alte popoare, se pare.
Uneori un popor este poreclit dupa zgomotele cele mai frecvente pe care le aud strainii: de exemplu istro-romanii sunt porecliti „ciribiri” de vecinii lor si nu numai, de la rotacismul exagerat care a avut loc la ei (ei spun in loc de bine, bire!)
Interesant ca ei pot fi datati exact dupa acest fenomen, care a avut loc mai intai in Maramuresh!
Cred ca autorul are dreptate cand explica porecla de bozgor pornind de la basz-meg, pentru ca frecventa acestei expresii in vorbirea curenta maghiara este intr-adevar foarte mare.
O origine foarte interesanta a fost propusa candva pentru cuvantul nadragi, care vine din ungureste de la „nadraga”. Nu pot stii daca are sau nu are ceva comun cu realitatea, dar am auzit aceasta varianta de la un ungur. Initial ca popor migrator, despre unguri se stia sa isi fragezesc carnea cruda punand-o sub ei, in goana calului, iar ei calareau goi.
Ajungand in Ardeal, li s-au oferit itzari (na draga) si ei au preluat cuvantul. As vrea sa stiu daca aceasta varianta are sau nu ceva real.
Cat despre insulte, orice si oricine poate fi insultat. Dar asta o fac de obicei oamenii subeducati.
Unele minoritati au folosit excesiv insultele la adresa lor pentru a le toci „taisul”.
Daca intr-adevar cuvantul bozgor vine de la …basz…, nu gasesc ca ar fi ceva de rusine ci invers…
Nu vreau – din lipsa de timp – decat sa mentionez ca legenda carnii crude fragezite sub sea este de mult lamurita in istoriografie, este o mistificare provenita, se pare de efectul cicatrizant al carnii crude pentru ranile – frecaturile produse de sei pe spatele cailor.(sursa http://mek.niif.hu/02100/02115/html/4-95.html) Unii cronicari medievali au preluat si colportat cele auzite din izvoare orale ale unor „occidentali civilizati” – este vorba totusi de anii 800 -900 si despre popoarele migratoare ecvestre, considerate „barbare” – consumul de carne cruda fiind evident un semn de barbarie, care vayand probabil un asemenea calaret oblojindu-si calul au lansat legenda. Si chia daca ar fi fost asa, ce conteaya fata de cele trei mari inventii ale ” barbarilor ecvestrii” – seaua, scarile si arcul cu dubla curbura, chiar caruta (coach – kocsi) care le-au permis sa invinga armatele de cavaleri occidentali anchilozati in armuri grele calare pe cai neinseulati.
Iata de ce faima de mancatori de carne cruda o au asiaticii veniti din stepele indepartatei asii si nu eschomosii, desi es-ki-mo inseamna chiar mancator de carne (evident cruda, caci lampasele cu grasime de foca seveau doar la iluminat, nu aveau cu ce sa o fiarba – friga )
Cat despre pantaloni ma tem ca a fost invers.
veyi imaginile din
http://hungaria.org/uploaded/images/20040610-083303_4.jpg
si
http://istvandr.kiszely.hu/ostortenet/kep/78.gif
Chiar daca informatia despre carnea cruda ar fi fost adevarata, tot nu ar putea constitui o insulta la adresa nimanui.
In definitiv japonezilor le place carnea cruda de peste (si mie la fel)!
Cand eram copil si mergeam cu colegii unguri la mare (in tabara) ei veneau in mod special la mine sa-mi dea icrele de peste (portia lor) care nu le placeau, iar mie imi spuneau „a nagy ikras”. (marele mancator de icre!).
Totusi, in ghidurile care prezinta Ungaria ca tara turistica (in cele tiparite in America), autorii americani se distreaza in general citand ce se invata in scolile maghiare despre expeditiile de jaf facute facute de unguri in Italia, care dupa cum spun ei ar fi prezentate ca „expeditii adolescentine” fara a se mentiona caracterul lor de jaf.
Oricum Ungaria a avut marele noroc de a se fi integrat in lumea occidentala foarte repede, prin intermediul catolicismului, iar Szent Istvan, chiar dupa normele moderne a fost un om de caracter
Trebuie sa adaug ca in SUA imi place foarte mult pozitia politica a majoritatii ungurilor, dar mai ales a scriitorului Esterhas, care arata fioros de tot, ca Ghingis Han, si care si-a „cultivat” cu grija aceasta imagine.
Si in Transilvania, mi-a placut atitudinea mai liberala si mai putin ipocrita a ungurilor cand venea vorba despre sex…cand romanii au avut mai degraba o mentalitate mai taraneasca.
Cat despre injuraturile unguresti asa de bogate in elemente de imaginatie….ce sa zic. As cumpara o carte cu traduceri ale acestor injuraturi.
Cred ca sunteti de acord cu mine.
Intrutotul de acord. Cu stima.
As mai adauga ceva: nu cred ca la modificarea unui nume su la inventarea unei porecle se consuma multa materie cenusie.
As da ca exemplu orasul San Francisco.
In 1968, toata lumea a fost revoltata de invazia sovietica in Cehoslovacia, iar primarul de atunci al orasului a luat decizia de a da numele de „Dubcek” unei strazi principale din oras.
Dupa vreo 30 de ani nimeni nu mai stia nimic despre Dubcek, si cand au schimbat placile cu numele strazii, au pus placi noi, cu numele „Duboce” in loc de Dubcek.
Acum toti pronuntza Dubos-street, si nimeni nu mai are habar de originea acestui nume. Dar merge si asa. Asta arata cat de mult se schimba istoria…prin erori!
Si cat de importante sunt…numele strazilor!
chiar nu cred ca are vreo importanta de unde au crescut radacinile unei porecle…ci intentia cu care se foloseste
jidan=iudeu..deci nimic insultant inafara te tonul cu care se rosteste si conotatiile respective..
unul din lucrurile care mi se povestesc cu „drag” cand afla anume indivizi ca sunt evreica,e ca evreii put!!miroasa urat!!se uita la mine cu o privire nevinovata cu hainele nespalale cu trupul nespalat(apa si sapunul costa scump aici)si-mi spun ca evreii sunt imputiti!!evreii..care prin percepte si legi religioase sunt obligati sa se spele de sus pana jos in fiecare dis de dimineata inaintea rugaciunilor,inainte de a atinge cartile sfinte!..evreii…care sunt obligati de lege sa primeasca sfanta zi a odihnei lui D-zeu in totala si deplina curatenie trupeasca si a casei in care traiesc..evreii put…fiind acea care au construit baile comunale deschise tuturor!!!
foarte interesanta aceasta tulbure si contursionata viziune…chiar ma face sa ma intreb..cum se vor integra romanii cu celelalte tari europene ?!
Episodul cu saua si carnea cruda are o singura sursa documentara,un calugar de la manastirea St.Gallen care a facut niste insemnari despre o vizita inopinata a unor vizitatori unguri , in 10 mai 926…
calugarul cronicar adauga ca unul din ei a incercat sa dea jos cu sulita o cruce aurita din varful unei turle dar a cazut si a murit,altul a cazut de pe un zid in timp ce incerca sa faca pipi…in final micul grup s-a retras fara o prada substantiala,nu inainte de a incinera cele doua victime.
Cu tot respectul, nu cred ca cehii ar fi uitat de Dubcek, care la inceput a parut a fi un erou, vrand sa se opuna invaziei, ulterior a fost „lamurit ” ca e mai bine sa plece capul.
Probabil cehii post 89 nu au avut o parere prea buna despre el. Daca vre/un rpimar ar fi avut ideea sa dea unei strazi numele ceausescu, probabil acum ar fi strada ceasca.
Numel strazilor este important, totusi pentru respectarea sensibilitatilor locale sau nationale. Desi greu de pronuntat si localizat de americani, cred ca strada Copernic, Calvin, Luther (nu avem si la Bucuresti str. luterana?), Eistein (stada Institutului de Inalte studii din Princeton), regi, duci, voievozi,s.a. Cand insa strada Bolyai din Tg. Mures este botezata Radu cel Frumos (exemplu imaginar) nu poti sa nu vezi reaua intentie ascunsa indaratul ignorantei.
Despre legende translatate – cum este cea despre Cetatea Bran -castelul Dracula sau casa in care s-a nascut Vlad tepes in Sighisoara – poate alta data.