În vreme ce politicienii noştri sînt în campanie electorală „uşă după uşă” sau pe la televizor, sindicatele ameninţă cu greva, iar guvernul dă ordonanţă după şi contra ordonanţă în ritm de cazacioc, încît Curtea Constituţională nici nu mai ştie dacă şi ce mai are de judecat, crizei puţin îi pasă! Puţin pare să-i pese şi de cine va cîştiga alegerile, de viitorul premier, de denunţarea noului sport naţional, lovitura de stat. Analiştii economici tocmai ne explicau că vom fi loviţi în plin actuala criză economică abia la primăvară, bazîndu-se probabil pe înapoierea şi relativa autarhie a bravei noastre economii, dar crizei nu-i pasă nici de pronosticuri!
Piaţa locuinţelor s-a prăbuşit la jumătate, în unele locuri chiar cu 70 de procente, în octombrie mecanismele de creditare s-au scufundat, băncile aruncînd riscurile posibile în dobînzi inabordabile, Dacia Renault s-a închis temporar, Sidex Mittal Galaţi dă semne de sufocare în ciuda măsurilor de restrîngere a producţiei deja luate, Oltchim trimite în şomaj en gros. Şi nu e decît vîrful aisbergului. Nici măcar harta comentată, publicată marţi de ziarul Cotidianul, cu modul în care a lovit deja criza economică judeţele patriei, nu e completă, în multe alte zeci de puncte firul fiind deja întins către rupere. Cifrele Institutului Naţional de Statistică vorbesc de circa 30.000 de şomeri pînă în martie viitor, dar sînt de tot modeste, de cel puţin 10 ori mai mici decît cele cu adevărat posibile.
În ziua în care vobeau despre 3 şomeri potenţiali în Judeţul Brăila, acolo rămîneau fără slujbă peste o sută doar prin închiderea unei făbricuţe! Şi nici nu sînt luaţi în calcul românii ce se vor întoarce în perioada imediat următoare din pricina dispariţiei locurilor de muncă de pe acolo unde au plecat în căutarea unui trai mai bun!
Şi, din păcate, e doar începutul, greul abia se pregăteşte să vină! În faţa acestei situaţii, mai dură decît cea din anii 90, cînd economia era în prăbuşire globală, dar una care ţinea de schimbarea de sistem, nefiind „pe val” cum e din 2000 încoace, m-aş fi aşteptat la îngrijorare şi chiar puţină responsabilitate. Furaţi însă de spectacolul electoralo-politico-mediatic, hipnotizaţi de media audio-vizuale iresponsabile, care întreţin un sclipici gălăgios ce pîrîie şi crapă din toate încheieturile, ne comportăm precum romanii la sfîrşitul Imperiului.
Unii se cred protejaţi de economii, neştiind cum se spulberă acestea în vremuri de criză, alţii de investiţiile deja făcute în imobiliar, ca şi cum prăbuşirea pieţei te mai protejează cumva, în vreme ce unii stau la pîndă „de dea tunuri”, ca şi cum tunurile cele mai bune nu se dau în perioadele de calm şi stabilitate economică! Ce tunuri să dai acum, cînd nu sînt bani, nici pentru dat, nici pentru luat mită? Cei mai mulţi aşteptăm să treacă criza, dacă tot nu ne-a putut ocoli, cum începuserăm să credem conform unei mai degrabă mentalităţi magice decît uneia moderne! În fond, toate au trecut peste noi şi încă sîntem aici, la „Porţile Orientului”. Iar dacă sîntem, ce mai contează în cel hal?!
Responsabilitate? De unde? Cînd, cu politrucii noştri în frunte, ne-am mai dovedit responsabili de la Marele Război încoace? Marele Război…, adică acela de la 1916-1918, ultima dată cînd ne-am jucat cît de cît inteligent „norocul”, „norocul românesc” despre care scria Mircea Vulcănescu în articolul din Enciclopedia „Minerva”…
Articol apărut inițial pe blogul http://antonesei.timpul.ro/?p=110
Un articol profesionist despre situatia economica actuala de la noi…Bine zis, domnule Antonesei, atata timp cat existam, ce mai conteaza cum! A spus fostul fotbalist Boloni ca romanul are prostul obicei sa se multumeasca cu putin si n-a exagerat deloc : se multumeste sa existe numai!
Domnule Culetu, va multumesc pentru apreciere, dar va rog sa ma credeti ca mi-ar fi mai placut sa ma insel in evaluarile mele! Sa speram ca vor trece si de asta!
Si mie mi-ar fi placut sa ma insel dar noi suntem nevoiti sa apreciem la rece o situatie (adica sa fim realisti) si nu sa transformam dorinta in realitate.