caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Opinii



 

Copșa Mică – o crimă ecologică de proporții (I)

de (13-7-2008)
3 ecouri
Dialog deschis in 2006 la Copsa Mica :Primarul din Copsa MIca, Domnul Mhalache si Horia Barbu cu membrii delegatiei NATO pe tema poluariiDialog deschis in 2006 la Copsa Mica :Primarul din Copsa MIca, Domnul Mhalache si Horia Barbu cu membrii delegatiei NATO pe tema poluarii

Inspirat de editorialul Domnului Petru Clej „ Comunistii au construit mult” –un mit care refuza sa moara am alcatuit un interviu cu Horia Barbu, un idealist si optimist cercetator ce isi consacreaza activitatea sa profesionala luptei impotriva poluarii mediului inconjurator in Romania.
As mentiona si luarile de pozitie ale cotidianului Tribuna de Sibiu, publicatie locala ce nu a ezitat nici o clipa sa dezvaluie realitatile zonei defavorizate Copsa Mica.

Draga Horia, au trecut anii si vremea stradaniilor noastre timide: tu etalandu-ti primele studii de cercetare in chimie, eu primele poezii. Prietenia noastra incepe cu o revista scolara, numita Lyceum … Spune-ne, te rog, in cateva cuvinte ce-ai mai facut in cele trei decenii de la absolvirea liceului ?

Mi-e destul de greu sa vorbesc despre mine, si sper sa nu-ti plictisesc cititorii. Am facut Facultatea de Technologie Chimica din Timisoara, am lucrat in domeniu pana in 1992 cand, timp de doi ani mi-am castigat existenta ca traducator. In 1994 am intrat in randul cadrelor didactice ale actualei Universitati „Lucian Blaga” din Sibiu, ca lector, in 1999 mi-am luat doctoratul in chimie, in 2002 am fost numit conferentiar si, de anul acesta sunt profesor „plin”. Preocuparile mele se indreapta la ora actuala pe remedierea solurilor poluate cu metale grele, iar Copsa Mica este principala mea tinta.

Copsa Mica reprezinta de ani un exemplu de iad al realizarilor din epoca precedenta si cosmarul unui peisaj expresionist apocaliptic, pe care poetul german Georg Trakl l-ar numi « frica de marele oras », adica de ceea ce industrializarea a adus rau in lume. Ce a fost Copsa Mica si ce este astazi in descrierea unui profesionist in materie de mediu inconjurator ?

Pana prin anii 1930 Copsa era un orasel patriarhal, dar pozitia sa ca nod de cale ferata si apropierea de rezervele de gaz metan au determinat „capitalistii” sa construiasca, inainte de Razboi, doua fabrici chimice: actuala Sometra, pentru prelucrarea minereurilor neferoase si obtinerea de Pb, Zn, Cd si chiar Au si Ag, plus acum inchisa Carbosin, pentru obtinerea negrului de fum. „Socialismul biruitor” nepunand prea mult pret pe protectia mediului, cele doua fabrici au poluat din greu mediul. Din pacate, in presa occidentala, dupa 1989 au aparut foarte multe articole despre „negreala” din zona, fara a tine cont ca toxicitatea era redusa, si prea putine articole despre poluarea cu cadmiu si plumb, la care s-a adaugat si dioxidul de sulf, mult mai periculoasa pentru mediu (nu uita, si oamenii fac parte din ecosisteme!)
In ceea ce priveste negreala, „Mama natura” a fost buna cu locuitorii din zona, si peisajul este din nou verde. La asta si-au adus contributia si oamenii: s-au facut impaduriri masive, s-au schimbat tiglele pe acoperisuri, s-au vopsit din nou casele… Din pacate, cadmiul si plumbul care au fost emise de fostul I.M.M.N au ajuns in sol, contaminandu-l, si intrand apoi, prin intermediul plantelor, in lantul trofic care are la capat omul. Ca urmare a poluarii morbiditatea si mortalitatea in Copsa sunt inca la nivel ridicat, iar cei care sufera cel mai mult sunt copii. Cel mai trist este ca nu prea exista solutii facile de depoluare a solului, iar statul, dupa ce terenurile au fost restituite fostilor proprietari „si-a luat mana” de pe acestea. Vestea buna este ca SOMETRA a fost obligata sa ia masuri pentru a se incadra in valorile admise pentru emisia de poluanti (gradual, pana in 2012), si s-au inceput cercetari sistematice pentru gasirea unei solutii privind terenurile poluate, prin finantare nationala.

In 2006 am fost prezent alaturi de tine si de participantii la Conferinta NATO cu tema protectia mediului inconjurator pe care ai organizat-o chiar in sala de conferinte a Primariei din Copsa Mica. Poti rezuma cat s-a realizat din obiectivele enumerate acolo ? Ati primit sprijin din partea puterii locale sau din strainatate?

Dupa ce s-a poluat din greu timp de aproape 70 ani, e greu sa remediezi situatia de la Copsa intr-un timp atat de scurt, mai ales ca pe langa poluarea solului orasul a avut probleme cu apa potabila, cu canalizarea, cu somajul, etc. Norocul lor este ca primarul Mihalache s-a implicat puternic si a obtinut bani pentru apa, pentru canalizare, pentru colectarea gunoiului, si „sta in coasta” celor de la SOMETRA, alaturi de cei de la Garda de mediu, pentru indeplinirea tuturor obligatiilor asumate „intocmai si la timp”. Majoritatea strainilor au venit, s-au uitat, si-au dat cu parerea si au pleacat, in asteptarea unor bani, din partea Uniunii Europene sau a statului roman…

Primarul de atunci, un om energic si dedicat dezvoltarii si schimbarii imaginii apocaliptice a localitatii mai este in functie ? S-a discutat despre impactul socio-economic asupra zonei in cazul inchiderii definitive ale fabricilor : cresterea somajului, a criminalitatii etc.
A fost reales din primul tur, cu aproape 70% din voturi! In ceea ce priveste inchiderea fabricii, s-a mers pe principiul crestinesc al „indreptarii pacatosului”. Intrarea Romaniei in Uniunea Europeana a creat cadrul legal prin care proprietarii SOMETRA au fost somati drastic: sau se conformeaza normelor de protectie a mediului, sau se inchide fabrica. Ei au ales sa continue activitatea, au avut loc negocieri dure cu factorii responsabili de protectia mediului, s-a semnat un „Plan de conformare” destul de realist, cu masuri si termene, care pana acum a fost respectat in mare parte, iar pentru nerespectare s-au dat niste amenzi mult mai mari decat inainte cu doi-trei ani. Problema cea mai mare este ca pentru a nu se mai emite gaze poluante in atmosfera trebuie construita o instalatie de obtinere a acidului sulfuric, care costa foarte mult, si aceasta are ca termen de finalizare anul 2012. Logic, copsenii nu sunt prea multumiti de acest termen, dar pana la urma s-au consolat.
In ceea ce priveste nivelul de trai si criminalitatea nu pot sa ma pronunt, deoarece deja multi copseni au plecat in strainatate, iar foarte multi someri sau asistati social au fost angajati in noile proiecte de dezvoltare a orasului, dar acestea erau doar pe hartie in 2006, cand s-a eliberat autorizatia de functionare a SOMETRA.

Ce e de facut ? Nu crezi ca in continuare poluarea ar avea un efect nociv de neinlaturat, pe cand o restructare a economiei locale cu programe fiabile si investitii ar fi mai realista ? Acum cand nu e prea tarziu!

Acum vreo cativa ani Copsa a fost declarata „zona defavorizata”, si erau prevazute in lege o serie de facilitati majore, menite sa atraga investitorii in aceste zone. Legea a tot fost modificata, pana cand singura facilitate a fost eliberarea gratuita de autorizatii de catre primarii… Cred ca oamenii se tem sa vina intr-o zona cotata de multi drept „cea mai poluata din Europa” (eu unul am rezerve fata de acest calificativ, dar asta-i alta poveste). Culmea este ca in Copsa Mica au aparut doua fabricute, dar ele recupereaza Pb din acumulatorii uzati, si sunt si ele destul de poluante… Noroc cu programele de dezvoltare actuale, care au facut ca somajul sa nu mai reprezinte o problema acuta a zonei. In plus, sa nu uitam ca multi copseni lucreaza la Medias, care se dezvolta tot mai mult.

Daca poluarea aerului si apei isi vor gasi in curand o rezolvare, in ceea ce priveste poluarea solului situatia e mai complicata, datorita suprafatei foarte mari de teren incarcat cu plumb si cadmiu peste limitele admise. Tristetea este aceste metale nu prea pot fi extrase din sol (desi exista tehnologii, ele fie costa enorm, ca in cazul extractiei electrocinetice – similara cu electroliza, fie dureaza sute de ani, in cazul fitoextractiei – extragerea lor cu ajutorul unor plante hiperacumulatoare).

Si totusi…

Si totusi lucrurile incep sa se miste, si daca la inceput spuneam ca mi-e greu sa vorbesc despre mine, cred ca e cazul sa iti spun ca am castigat un proiect de cercetare (grant) pentru remedierea si utilizarea durabila a terenurilor poluate din zona. Ideea este ca daca tot nu putem extrage metalele toxice din sol, in loc sa cultivam porumb, cartofi sau mai stiu eu ce plante comestibile sau furajere, hai sa cultivam plante energetice: rachita, miscanthus, etc., care sa poata fi utilizate intr-o viitoare instalatie de co-generare (energie electrica plus caldura) pe care acelasi primar Mihalache doreste sa o construiasca in oras. Veniturile obtinute prin cultivarea si comercializarea acestor plante i-ar permite proprietarului de teren sa cumpere alimente sau furaje curate, din alte zone. Deocamdata cercetarile sunt doar la inceput, dar rezultatele sunt promitatoare, cum promitatoare este si intentia specialistilor de la Universitatea Tehnica din Freiberg – Germania, sa se implice in rezolvarea acestei probleme.

Exista o anume putere din umbra impotriva careia nu se poate lupta ? Sau ca si in cazul Rosia Montana subiectul devine tabu ?

In incheierea dialogului vorbeste-ne de gradul de poluare, daca intr-adevar exista o involutie a degradarii mediului inconjurator si in raport cu alte zone din tara, Copsa Mica ramane un caz singular ? Mentionez ca si Marea Neagra, dupa ultimele relatari in mass-media, se afla in pericol.

Imi pare rau ca te dezamagesc, dar nu am sesizat nici o putere din umbra, iar subiectul Copsa Mica nu e deloc tabu. Mie lucrurile mi se par clare: grecii de la Sometra au venit in tara prin 1998-1999, cand legislatia de mediu era plina de gauri, au crezut ca situatia va continua asa multa vreme, n-a fost cazul, incat au trebuit sa fie de acord cu investitii masive in protectia mediului. Fabrica merge in profit, asa ca nu trebuie sa ii plangem. Ce ma deranjeaza este ca la vanzarea fostului I.M.M.N. nu s-a mentionat nici o obligatie privind remedierea solului poluat, nici din partea statului roman, nici a cumparatorului, iar ceea ce ma deranjeaza si mai mult este inexistenta vreunei initiative din partea statului privind remedierea acestor soluri.

In ceea ce priveste starea generala a mediului, din cate am vazut si stiu lucrurile au inceput sa se miste privind „marea poluare”, intreprinderile mari au inceput volens-nolens sa achizitioneze si sa instaleze echipamente de protectie a mediului, au aparut gropi ecologice pentru deseurile menajere si industriale, autoritatile de protectie a mediului au capatat puteri sporite, au fost dotate cu aparate performante de control, si sunt optimist (stii ca eu sunt mai mult Pollyana decat Cassandra…) Mica poluare, adica PET-urile aruncate peste tot, autoturismele si camioanele poluante, inca se simte din plin, dar asta tine si de educatie, si de cadrul legislativ, si va mai dura pana cand vom trai ca in Elvetia…

Pentru „linistea” ta, Copsa nu este un caz singular, si zona Zlatna, si Baia mare sufera din aceleasi cauze, iar Marea Neagra, da, este din ce in ce mai poluata. Stiai insa ca principalii poluanti vin din Austria si Germania, ca urmare a ploilor din ultimii ani, care au „spalat” solurile poluate cu pesticide si metale grele, si le-au transportat in Dunare? Ceea ce mi se pare insa foarte ingrijorator este reducerea suprafetei litoralului romanesc (latimea plajei), si fenomenul se amplifica de la an la an… Dar hai sa speram ca in viata asta vom putea sa mai mergem „la mare” si, mai ales, sa respiram aer curat in Copsa Mica, unul dintre cele mai curate orase din tara!

Ecouri

  • Anton Constantinescu: (13-7-2008 la 00:00)

    Poluarea cu Cadmiu si Plumb este extrem de periculoasa pentru mediu, si mai ales pentru oamenii care locuiesc in zona.

    As adauga ca acolo unde exista poluare cu Cadmiu si Plumb exista si alte tipuri de poluanti, intrucat aceste metale se acumuleaza in mediu insotite de alte metale toxice.

    Nu cunosc situatia de la Copsa Mica, dar cred ca un centru local de chimie analitica ar fi foarte util, mai ales daca ar avea si un spectrometru de raze X. Marcarea corecta a zonei afectate si impadurirea ei ar putea fi foarte utila.

    Pentru locuitorii din zona e bine sa se stie ca Plumbul este tolerat in deseurile electronice (potrivit normelor ROHS) la un nivel de sub 1000 parti pe milion, iar cadmiul de numai 100 parti pe milion! Asta…in deseuri!

    Plumbul este implicat in multe boli grave, dar este in primul rand implicat in distrugerea legaturilor neuronice, mai ales la copii mici.

    Schizofrenia a fost dovedita ca are legatura cu nivelul de plumb in alimentatie. Mai nou s-a emis ipoteza ca nebunia imparatilor romani a fost legata si de utilizarea in vinuri a unor saruri dulci de plumb.

    Cadmiul este legat de tot felul de tipuri de cancer.

    Ca o masura preventiva este indicat pentru populatia din zona consumul regulat de ape minerale (mai ales de Harghita, care contine mari nivele de Calciu si Magneziu) si Vatra Dornei (continand mult calciu). In cazuri de intoxicare acuta, Chelatii organici de tip EDTA sunt si ei folositi.

  • dumitru flavia: (16-5-2013 la 02:44)

    Ma bucur enorm sa vad ca exista implicare din partea primarului Copsa Mica.

    Ceea ce am citit si am vazut despre Copsa Mica, m-a determinat sa aleg acest oras ca studiu de caz pentru licenta. Am aprofundat in ceea ce priveste tehnicile de remediere ale solurilor contaminate cu metale grele. Nu inteleg de ce nu se incearca aplicarea fitoremedierii… clima din aceasta regiune nu permite? Si plantele extractoare de metale grele pot fi valorificate in general energetic.. iar cenusile rezultate pot fi utilizate in industria cimenturilor. Metalele grele din cenusi pot sta fara probleme in beton.

    Am vazut un proiect de remediere pentru zona, s-au investit 4 miliarde si ceva, dar nu pentru plantarea unor specii extractoare ci pentru plantarea unor specii care pot fi valorificate energetic. Daca facem asa ceva o sa asteptam pana in 2050 si nici atunci nu o sa rezolvam problema cu metalele grele din Copsa Mica. Sa nu uitam ca vorbim de aproximativ 150.000 de hectare de sol scos din circuitul agricol.

  • CHARLIE: (18-5-2013 la 11:20)

    Nu mai tin minte precis cand dar in anii 1990-91 a aparut un articol in National Geographic despre Copsa MIca. Erau niste fotogafii de necrezut cu tot orasul acoperit de funingine. Mi se pare ca era acolo o fabrica care producea aceasta funingine pentru aplicatii industriale. Am aratat magazinul unei doamne (verisoara) venita in vizita in USA si mi-a spus foarte indignata: pai nu e chiar asa! Adica o insulta la adresa Romaniei! N’am inteles aceasta atitudine a unei persoane care a dobandit o minte ceausista! Concluzia mea: traiam pe 2 planete diferite.



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
Citește articolul precedent:
‘Şi totuşi… viza de tranzit nu înseamnă viză de intrare…’ – reportaj la Consulatul României de la Chișinău

Decizia României a fost primită cu scepticism în fața Consulatului de la ChișinăuPe strada Vlaicu Pârcălab, în imediata apropiere a...

Închide
3.128.205.109