Nu putea trece prea mult timp fără să se audă obișnuita arie a moralității în interpretarea stîngii. De data asta, pe tema lipsei de suflet a celor ce plîng victimele terorismului în Occident, dar n-au timp de victimele terorismului în Rusia sau în părți încă mai îndepărtate ale lumii. Observația degajă un parfum clasic de hărnicie propagandistică. Adică e o șarlatanie împăturită în demnitate simulată.
Nu ne interesează tragedia oamenilor uciși în metroul din Sankt Petersburg? Ba da, numai că asta nu ne poate face ipocriți. Adică nu poate scoate din lume, odată cu viața celor uciși, alte adevăruri și fapte cunoscute nouă. Să pornim de la cîteva observații simple. Mai întîi, nu știm rusește. E mult mai greu să afli și să înțelegi lucrurile mari într-o limbă pe care n-o cunoști. Și apoi: chiar știind rusește, de unde să afli ce se întîmplă? Dintr-o presă de mult compromisă, capturată și pătată de cel mai grotesc palmares anti-cetățenesc? Din presa de casă a Kremlinului?
Publicul larg din Est și din Vest mai are o problemă cînd e vorba de evenimente tragice rusești. O problemă de încredere care poate fi formulată cel mai clar în întrebarea: de data asta, e adevărat? Sau e o făcătură abominabilă, ca în 1999? Prea multă lume a înțeles că exploziile care au ucis aproape 300 de oameni în 1999 au fost plănuite și executate de serviciile secrete rusești. Logica lucrează pînă și în umbra tragediei și naște întrebarea: dacă atunci, da, de ce nu și de data asta? Cine a fost în stare, o dată, să își măcelărească proprii cetățeni pentru a obține culoarul politic dorit, o poate face, iarăși, oricînd. În 1999, blocurile distruse în Moscova de explozii regizate de urmașii KGB-ului, au pregătit ascensiunea lui Putin și au înlesnit declanșarea patriotică a unui nou război cu Cecenia. Acum, după atentatul de la Sankt Petersburg, Rusia nu mai are timp de alte impresii, iar regimul Putin a scăpat de valul de demonstrații anti-corupție din țară.
S-ar putea să nu fie deloc așa. E posibil ca atentatul de la Sankt Petersburg să fi fost o tragedie autentică. Nimic nu ne poate face să credem că serviciile secrete au regizat și atentatul de la Sankt Petersburg. Însă nimic nu ne poate împiedica să fim sceptici și cu mare băgare de seamă. Altfel spus, oamenii uciși la Sankt Petersburg au fost uciși de două ori. O dată, ca oameni de rînd, cu treburile și familiile lor, adică oameni cu nimic deosebiți de cei uciși la Londra sau Bruxelles. A doua oară, ca oameni deposedați de dreptul la compasiune și memorie. Căci suspiciunea creată de fărădelegile statului rus a golit tragedia de tot ce e uman. Durerea presupune o umanitate profundă, în chiar clipa în care e zdrobită. Numai așa, poate ea duce la compasiune sinceră și emoție imediată. Fără așa ceva, cadavrele de la Sankt Petersburg sînt încă o victimă în lunga istorie de crimă și dezumanizare a Rusiei. De asta, nu veți vedea același fel de emoție după atentatele din Occident și atentatele din Rusia. Nu e vina rușilor dar e parte a suferinței morale și politice a Rusiei istorice.
Vorba lui Stalin, după care un milion de crime sînt o statistică, în vreme ce o singură crimă e o tragedie, rămîne la locul ei în Rusia. Și nu doar în vremurile în care Stalin putea decide orice. N-a trecut chiar atît de mult timp de cînd 115 oameni au fost lăsați să moară la bordul submarinului Kursk, scufundat și lăsat pe fundul Mării Barents, din motive de prestigiu și imagine publică a regimului conducător. Evident, între timp, Pravda s-a îndurat și ne-a informat că submarinul a fost distrus de americani și britanici. Tocmai asta e problema.
În Rusia, regimul nu are voie să greșească, iar crimele sînt întotdeauna ale dușmanilor. La un loc, toate aceste crime împotriva omului de rînd fac mai mult decît o serie de întîmplări neguroase și isprăvi gangsterești. Fac o istorie de criminalitate a statului sovietic și rus. Și chiar mai mult. Fac un clivaj, o ruptură de civilizație care separă Rusia de restul lumii. Și partea europeană a lumii e încărcată de crime de stat dar nu crime de stat încă la putere. Aici e diferența și de aici vine reținerea reflexă a vest- și est-europenilor în fața veștilor despre cutare sau cutare tragedie rusească. Nu pentru că noi, românii miștocari sau francezii superficiali, ținem de altă civilizație, ci pentru că Rusia nu vrea să țină de civilizație.
Distanța care ne face să cercetăm de două ori înainte de a accepta emoția autentică și directă cuvenită victimelor nevinovate vine din oroare. Din repulsia față de un trecut de crimă la care Rusia nu renunță ci adaogă. Din senzația certă că Rusia nu poate, încă, descoperi demnitatea umană a propriilor cetățeni. Încă înainte de a ateriza pe ecranele tv, știrile bune sau rele din Rusia sînt înconjurate de scepticism și prudență. Nimeni nu știe cînd s-a dovedit onestă, ultima oară, o știre venită din Rusia.
Dar aproape toată lumea știe că Rusia e acea țară ciudată și fatală în care criticii sînt împușcați pe stradă, soldații lăsați să moară de proprii comandanți, Olimpiadele se fură cu ajutor de la stat, apartamentele sar în aer cu dinamită pitită de stăpînire, miliardarii fură viața din mii de kilometrii pătrați dar mor de îndată ce refuză să dea procentele cuvenite Kremlinului și tot așa, pînă la ultima crimă imaginabilă. Culmea, acest munte de crime și minciună e folosit pentru a întări crima și minciuna. Propaganda și propagandiștii lămuresc, adesea cu mare succes, lumea de rînd a Rusiei că toată omenirea din afară e dușmană, minte și complotează împotriva sfintei Rusii. Inclusiv prin nesimțirea presei din afara Rusiei care nu vrea să comenteze și să simpatizeze cu victimele terorismului, dacă e vorba de ruși. Încă o dată, lumea are ceva cu liniștea Rusiei. Răul și binele fac rocadă. Bunul simț e șah mat.
Poate că europenii sînt insensibili și nu viberază îndeajuns la suferința rusească. Poate. Boala cumplită care macină umanitatea lumii ruse e, însă, adîncă și biruitoare. Și asta e adevărata tragedie rusă.
Traian Ungureanu, 6-7 aprilie 2017
Preluat cu permisiune de pe situl Europei Libere.
> Dar aproape toată lumea știe că Rusia e acea țară ciudată și fatală în care criticii sînt împușcați pe stradă, soldații lăsați să moară de proprii comandanți, Olimpiadele se fură cu ajutor de la stat, apartamentele sar în aer cu dinamită pitită de stăpînire, miliardarii fură viața din mii de kilometrii pătrați dar mor de îndată ce refuză să dea procentele cuvenite Kremlinului și tot așa, pînă la ultima crimă imaginabilă.
Bine spus, fiind vorba de orice altceva decât de un stat de drept.
> Poate că europenii sînt insensibili și nu viberază îndeajuns la suferința rusească.
Au fost multe tragedii autentice în Rusia post-sovietică. Când mor oameni nevinovaţi ucişi de terorişti, acestea sunt tragedii autentice, şi sunt tot atât de autentice sunt când mor oameni ucişi de securitatea, sau de mafia, sau de armata rusă.
Că oamenii din Occident nu (mai) reacţionează, şi din cauza lor nici presa occidentală, este de înţeles prin prisma amalgamului de ştiri de toate felurile (relatări contradictorii, propagandă, etc.) ce vin dinspre Rusia. De altfel la majoritatea ruşilor ajung ştiri filtrate de organele de stat ruse, care controlează media, ceea ce a dus la o viziune distorsionată a majorităţii ruşilor asupra Occidentului, perceput ca o ameninţare continuă. Acest lucru îl menţionează şi autorul.
Acest dublu control şi distorsionările sale fac ca distanţa dintre Rusia şi lumea liberă să crească.
> Și partea europeană a lumii e încărcată de crime de stat dar nu crime de stat încă la putere.
În primul rând, Rusia este şi ea o ţară europeană. În al doilea rând această frază nu este uşor de înţeles, deoarece nu se ştie ce înseamnă ”crime de stat încă la putere”. Nu-mi este clar de la (sau până la) ce moment şi după ce criterii trebuie considerată acea „putere” criminală.
> Culmea, acest munte de crime și minciună e folosit pentru a întări crima și minciuna.
Nu mi se pare paradoxal, deoarece scopul urmărit este mereu acelaşi şi anume întărirea poziţiei celor ce au acaparat puterea în Rusia, cu ajutorul crimelor şi minciunilor.
> Boala cumplită care macină umanitatea lumii ruse e, însă, adîncă și biruitoare. Și asta e adevărata tragedie rusă.
Această tragedie are la origine insuficienta răspândire a dorinţei de libertate individuală, care să fie susţinută de populaţie prin instaurarea unui stat de drept.
@ T. Ungureanu
Articolul Dvs. este scris sub imperiul emoției și unor prejudecăți. Mă mir că un om cultivat, pe care îl citesc adesea cu interes coboară la judecăți discriminatorii. Ce are Rusia mai rău decât oricare stat, ce au rușii mai rău decât alte popoare? Nu sunt rus, dar să-l citez pe regretatul Evtușenko- „Antisemitam , ia evrei, po etomu ia nastoiașcii russki”- „Antisemiților le spun că sunt evreu, de aceea sunt eu rus cu adevărat”. Dvs. confundați putinismul cu poporul rus, ciudat la un analist politic. Deci, după ilogica Dvs. Lenin, Stalin, ș.a. sunt exemple de ruși? Apoi vine d. Manta și spune că vinovată este populația că nu dorește libertatea. Adică toate popoarele care intră temporar în jugul unei dictaturi sunt demne de dispreț? Mă opresc. Tragedia rușilor este tragedia umană – întotdeauna forța răului poate fi victorioase, dar numai pe o anumită perioadă, să ne uităm și la noi și la alții, să ne fie milă și de noi și de alții. OK? Sigur vor fi reacții.
@Boris M. Marian
> @ T. Ungureanu Articolul Dvs. este […]
(V)-am explicat deja că dl. Ungureanu nu citeşte comentariile şi deci nu răspunde la ele.
@ Alex Leibovici
Ok, ce spune moderatorul? De ce Rusia trăiește o tragedie mai mare decât restul lumii?
@Boris M. Marian
>Apoi vine d. Manta și spune că vinovată este populația că nu dorește libertatea. Adică toate popoarele care intră temporar în jugul unei dictaturi sunt demne de dispreț? Mă opresc.
V-aţi oprit prea tâziu…
Nu este prima dată când răstălmăciţi cele spuse de mine. De unde rezultă din spusele mele că populaţia Rusiei este demnă de dispreţ? De nicăieri, este o scorneală de-a dv.!
Faptul că populaţia Rusiei pe ansamblul ei este puternic în favoarea lui Putin şi a ideilor sale este un fapt care reiese de exemplu din rezultatele diferitelor alegeri, care nici măcar n-au trebuit să fie falsificate de puterea actuală. Să ne amintim că Putin se afla bine mersi la putere din anul 2000, fie ca preşedinte, fie ca prim ministru şi că nu se vede vreun sfârşit al domniei sale autoritare.
Eu am putut urmări pe internet emisiuni de televiziune ruseşti, în care se luptau pentru ideile proprii reprezentanţi ai unor curente opuse din politică, economie şi jurnalism. Am constatat că rareori oponenţii principiali, pro-occidentali, ai lui Putin au reuşit să adune mai mult de 20% din voturile telespectatorilor. Voturile erau colectate în timp real şi erau afişate pe ecran. Media scorurilor oponenţilor cred că se situa în jur de 10 – 15%, care poate că era şi explicaţia de ce asemenea emisiuni puteau să fie în general făcute şi transmise.
> Deci, după ilogica Dvs. Lenin, Stalin, ș.a. sunt exemple de ruși?
Cum dl. Ungureanu nu vă citeşte aici, daţi-mi voie să vă pun eu întrebarea în ce constă eroarea logică a acestuia în cele de mai sus? După aceea va urma eventual întrebarea mea dacă Saakaşvili este un exemplu de ucrainian, sau Zbigniew Kazimierz Brzezinski un exemplu de american, şi ce importanţă au aceastea în ochii dv.
@Boris M. Marian
> Ok, ce spune moderatorul?
Moderatorul moderează.
> De ce Rusia trăiește o tragedie mai mare decât restul lumii?
> judecăți discriminatorii. Ce are Rusia mai rău decât oricare stat?
Cine a afirmat astea?
@ Alex Leibovici
Să citim titlul – ADEVĂRATA TRAGEDIE RUSĂ- eu vin cu alt titlu – AADEVĂRATA TRAGEDIE UGANDEZĂ. Desigur, extrapolez ca să pun în derizoriu primul titlu – vai, ce rău o duce Rusia. Păi de ce s-a repezit Napoleon I în Rusia? Dar Wilhelmn I, dar Hitler? Să nu-i plângem pe ruși, oricum există falsul „mister” rus.O găselniță istorică.Noi nu cunoaștem nici misterul chinez, nici japonez,etc. Despre fiecare țară și popor se pot scrie mii de pagini, desigur documentate. Cum fiecare om este o lume, astfel fiecare popor este o galaxie. Se miră d. Manta că Putin are succes? Comparați-l pe acest judocn- colonel KGB, rece, calculat cu bețivanul Elțîn,cu guralivul Gorbaciov, visător și SLAB STRATEG, cu bolnavii Brejnev, Andropov, al treilea, demn de uitare ( chiar l-am uitat), Putin vine ca un țar, iar Rusia mai trăiește mitul țarului Petru I, deschizătorul de drum spre Europa. Punct.
@Boris M. Marian
Dar dv. aţi înţeles ce vrea să spună autorul? Adică care este, după el, adevărata tragedie rusă? Din citatul de mai sus reiese că nu aţi înţeles.
@ Alex Leibovici
Adică-care?
* * * *
@ Alex Leibovici
După obs. de suprafață cu adică-care, am să revin la fondul chestiunii – autorul este în drept să deplângă seria de crime ale dictaturii lui Putin, am înțeles, nu era greu pentru un prostovan ca mine să înțeleagă, mai cu seamă că eu cunosc limba rusă și d. Ungureanu spune că nu o cunoaște. Putin duce un război cu populația rusă, a câștigat temporar, va pierde în viitor. Dar de ce să nu mă gândesc la cacialmaua lui Roosevelt cu Pearl Harbour? Poate greșesc. În SUA totul este ok. De ce să nu ne gândim la isprăvile dictatorilor din multe alte țări? Ticăloșia dictatorilor nu este o invenție rusească. Cel care l-a ucis pe Itzhak Rabin nu era un nebun. Nici Kennedy nu a fost ucis de un nebun. Genul uman are mari pete negre. Stimate coleg Leibovici, mai terminați cu lecțiile de … inteligență. Cred că avem cam același IQ. Așa că putem discuta de la egal la egal, de la Dvs. aștept mai mult decât de la prietenul V. Manta, Dvs. nu sunteți infatuat.
@Boris M. Marian
> Stimate coleg Leibovici, mai terminați cu lecțiile de … inteligență. Cred că avem cam același IQ. Așa că putem discuta de la egal la egal …
Vă legănaţi în iluzii! Aţi declarat de altfel aici că manifestările repetate de inteligenţă vă deranjează, ceea ce nu este neapărat o indicaţie pentru un IQ superior.
> … am înțeles, nu era greu pentru un prostovan ca mine să înțeleagă, mai cu seamă că eu cunosc limba rusă și d. Ungureanu spune că nu o cunoaște.
La IQ-ul dv. nici nu mai contează că ştiţi limba rusă.
> … de la Dvs. aștept mai mult decât de la prietenul V. Manta, Dvs. nu sunteți infatuat.
Aveţi o manieră foarte personală de a-i trata pe cei pe care îi numiţi prieteni. După DEX: „INFATUÁT, -Ă, infatuați, -te, adj. Plin de sine însuși, îngâmfat, înfumurat”.
De aici se naşte întrebarea firească ce slăbiciune de caracter vă face să vă declaraţi prieten cu unii care sunt, după dv., plini de sine, îngâmfaţi şi înfumuraţi.
> Dar de ce să nu mă gândesc la cacialmaua lui Roosevelt cu Pearl Harbour?
Deoarece la IQ-ul dv. este mai bine să nu vă obosiţi mintea cu aşa ceva şi nici să vă întrebaţi cumva dacă nişte astronauţi au fost sau nu pe Lună.
A propos de abrutizarea poporului rus. Am citit undeva ca in Germania de azi unde s’au refugiat multi evrei rusi, ei sunt mandrii de Putin care e „domn puternic” si isi arata coltii in relatii cu Vestul in USA. Oare asta este o forma de atavism? I wonder!
@CHARLIE
> in Germania … evrei rusi… sunt mandrii de Putin care e „domn puternic” si isi arata coltii in relatii cu Vestul in USA. Oare asta este o forma de atavism?
Formă agravată de tribalism… Poate se atenuează la generaţiile următoare…
@Alex Leibovici
Se confirmă ceea ce am scris mai de mult – antiputinismul devine automat antirusism pentru unii care au uitat că rușii sunt un popor nici mai rău, nici mai bun decât oricare altul. Antisemitismul ar deveni ceva „normal” în acest mod de exprimare? Cum putem spune că rușii sun un trib de atavici. Mi se pare o enormă prostie. Oare nu citiți literatura publicată în ultimii 30 de ani în Rusia? Nu cunoașteți evoluția artelor, culturii în genere? Este adevărat că există un exod al valorilor artistice, culturale către Vest, motivat de slaba remunerare. Este cu totul altceva. Iar Putin nu este singurul responsabil. Rusia nu are nivelul de trai pe care ar trebui să-l aibă. Nu dau soluții, nu mă pricep la economie, repet nu Putin este cauza. Nici comunismul care a clacat tot din motive economice. Să nu bătem câmpii, iubiți colegi.
@Boris M. Marian
> Se confirmă ceea ce am scris mai de mult – antiputinismul devine automat antirusism pentru unii […]
Nu se confirmă. Dv. aţi scris mai de mult că anti-putinismul ESTE antirusism, deci este antirusism în toate cazurile, inclusiv în cazul meu. Acuma însă v-aţi răzgândit şi scrieţi că doar „pentru unii”…
@Boris M. Marian
> Cum putem spune că rușii sun un trib de atavici. Mi se pare o enormă prostie.
Aţi inventat un nou om de paie şi daţi în el.
> Rusia nu are nivelul de trai pe care ar trebui să-l aibă.
Dacă nu avea de la natură bogăţiile solului şi subsolului ei, pe care să le exporte în Vest ca o colonie de pe vremuri, atunci stătea şi mai prost.
> Nu dau soluții, nu mă pricep la economie, repet nu Putin este cauza. Nici comunismul care a clacat tot din motive economice. Să nu bătem câmpii, iubiți colegi.
Cred că aveţi dreptate cu privire la ce ziceţi că nu vă pricepeţi. Afirmaţia dv. cu privire la rezultatele comunismului în URSS este perfect revelatoare. Cred că cel mai bine ar fi să vorbiţi despre baterea câmpilor numai în nume propriu.
@ V. Manta
Vai, ce eroare- Congener may refer to:
A thing or person of the same kind as another, or of the same group.
Congener (biology), organisms within the same genus
Congener (chemistry), related chemicals, e.g., elements in the same group of the periodic table Congener (alcohol), a substance produced during fermentation of alcoholic beverages
Species[edit]
@Boris M. Marian
> Vai, ce eroare- Congener may refer to …
Folosind stilul dv.: Vai, ce eroare, aţi încurcat firul de discuţie!
De altfel am constatat pe web că în engleză cel mai mult pentru „de aceeaşi vârstă”, se folosesc „of same age” şi cumva „contemporary”.
Limba rusă pare mai bogată:
ровесник — approximately of the same age with you;
одногодок — born in the same year,
погодок — born a year or so before or after you were born,
одноклассник — the one who were with you in the same grade at school,
однокашник — college/university mate who entered the educational institution in the same year you did it (the usual age to begin a higher education being 17-19 years old), and a few more terms.