„Noi încercăm să-i convingem pe oameni să verifice informaţia, să se informeze din mai multe surse”
Unul din fondatorii portalului ucrainean StopFake.org, Ruslan Deinicenko, a povestit cum jurnaliştii ucraineni contracarează falsurile din presa rusă.
În ce constă propagandă rusă, când este vorba de criza din Ucraina, cum se verifică faptele şi se luptă cu dezinformarea – sunt câteva dintre preocupările celor care au creat portalul ucrainean stopfake.org (opriţi minciuna). Din iunie, o parte a articolelor de pe stopfake.org sunt traduse şi în română (v. aici). O discuţie cu unul din fondatorii portalului, Ruslan Deinicenko, aflat la Chişinău împreună cu un coleg:
Cei doi jurnalişti ucraineni au povestit că în timpul crizei din estul ţării au înţeles că Moscova a pus în aplicare un tip de presă care nu se conformează regulilor, prin urmare normele de evaluare nu sunt aplicabile. Bunăoară, principiul citării a două surse diametral opuse nu avea cum să ducă la aflarea adevărului în condiţiile în care unele relatări de presă operau cu istorii de-a dreptul inventate. Aşa au început să verifice informaţia difuzată de colegii lor ruşi şi, dacă constatau că era neadevărată, au început s-o dezmintă.
Unul dintre fondatorii portalului Stopfake.org, Ruslan Deinicenko, directorul executiv al şcolii de jurnalism Moghileansk, spune că cel mai des sunt trucate poze şi imagini video, se scot din context declaraţii, se spun semi-adevăruri sau se manipulează cu date statistice.
„La începutul activităţii noastre, era simplu să dezminţi falsurile din presă. Era suficient să dai câteva telefoane ca să afli că acea informaţie nu este adevărată. Adică minciuna era evidentă şi era uşor de verificat.
Acum propaganda rusă şi-a îmbunătăţit metodele de diseminare a informaţiilor false, mai puţin se apucă de lucruri murdare ce pot fi uşor dezminţite, apelează la instituţii media minuscule, difuzează de foarte multe ori informaţii cu elemente de manipulare, dar pe care nu poţi să le dezminţi.
De exemplu, citează surse anonime sau surse ce nu pot fi verificate sau identificate. Cineva a auzit undeva în mulţime că autorităţile de la Kiev ar avea intenţia să demoleze monumentul victimelor regimului nazist. Şi asta este publicat. De fapt, nimeni nu vrea să demoleze acel monument, iar acest articol este un fals. Cu toate acestea, el este preluat de alte instituţii din Rusia. Dar este practic imposibil să dezminţi astfel de materiale”.
L-am întrebat pe Ruslan Deinicenko de ce un cetăţean moldovean ar trebui să pună la îndoială ştirile auzite la posturile de televiziune ruseşti, instituţii cu care s-a obişnuit şi despre care crede că ar spune adevărul.
„În primul rând, cetăţeanul nu trebuie să fie credul. Ştiu că unii oameni s-au obişnuit că ceea ce se spune la televizor este adevărat. Din experienţa noastră de 18 luni, am constat că multe mass-media ruseşti difuzează intenţionat informaţii false şi ele sunt elemente din probandă. Adică cineva vrea să manipuleze, să formeze un anumit punct de vedere în Ucraina, să le influenţeze opiniile oamenilor. Noi încercăm, prin ceea ce facem, să-i convingem pe oameni să verifice informaţia, să se informeze din mai multe surse, să nu-şi facă concluzii doar din presa rusă”.
În opinia co-fondatorului portalului Stopfake.org, Ruslan Deinicenko, interzicerea retransmiterii posturilor ruseşti pe teritoriul Ucrainei a fost o decizie corectă: după părerea sa, această decizie a salvat practic jumătatea de Est a ţârii despre care se pune că ar fi locuită preponderent de vorbitori de rusă. El a spus că înainte de a se recurge la acest pas, au fost multe discuţii în societatea ucraineană. Unii cetăţeni nu erau dispuşi să renunţe la serialele şi talk-show-urile lor preferate, alţii susţineau că cetăţenii trebuie să aibă acces liber la media ruseşti, ca aşa este democratic. „Dar, de fapt, era acces liber la difuzarea minciunii”, se declară convins directorul executiv al şcolii de jurnalism de la Kiev.
„Asta au reuşit să facă în regiunile Lugansk şi Doneţk, i-au speriat într-atât pe oameni, i-au minţit despre evenimentele ce se întâmplau la Kiev, putem spune că le-au transmis o frică animalică. Ei s-au închis şi nu vor să accepte alte puncte de vedere”.
Jurnalistul ucrainean se abţine să dea sfaturi cetăţenilor moldoveni dacă trebuie sau nu să limiteze retransmiterea canalelor ruseşti. „Cred că cetăţenii sunt suficient de maturi, a spus Ruslan Deinicenko, ca să cântărească toate argumentele pro şi contra”.
Valentina Basiul, 16.09.201
Preluat cu permisiune de pe situl Europei Libere.