prima dată când m-a născut
m-a aşezat între ghilimele
şi mi-a descântat de sân
îmi unseră fruntea cu untdelemn de urzică
şi mă dădură plocon institutului de filantropie
de la periferia micului paris
la început am deprins mersul patrupedelor şi eram tratat ca atare
apoi am experimentat mersul în două labe
şi am învăţat să merg pe trei roţi
apoi pe două cu multi cai putere
dumnezeu îşi lasă îngerul mumificat de tăceri
să-mi vegheze umbra
iar din când în când mă reinventează
prima dată când m-a botezat
mă scăldaseră în lacrimi de crocodil
ca sa nu ştiu cum se plânge
am învăţat repede teoriile războiului dintre sexe
şi cum să mă agăţ de ziua de mâine
am început să vorbesc în limbajul animalelor
şi rătăceam împreună cu oile negre
prin catacombele bucureştene
unde dumnezeu nu coboră niciodată
îi este teamă de fumul halucinogen de marijuana
ce se aşeza în rotocoale
chiar deasupra capetelor rase
prima dată când m-a corupt
oamenii nu mă întrebau despre visele mele
doar mie îmi păsa
cu mâinile murdare
mi-am tatuat sângele cu hero şi haşiş
aşa am divorţat de dumnezeul vostru
şi m-am luat la trântă cu viaţa de noapte
eram prieten la cataramă
ne schimbam femeile între noi
iar ziua arătam fraierilor calea spre paradis
îngerului i s-au scrijelit aripile
şi gura lui pecetluită a şoptit
omule tu te-ai născut gata plâns
prima dată când m-a dezverginat
m-am hazardat cu mâinile încleştate
spre cer am strigat
şi dacă aţi şti cum mi s-a murdărit privirea
or să mă doară ochii de-atâta plâns şi plimbat în lesă
mi-am zis, trăiesc într-o lume hâdă
şi aşa am început să-mi rezolv problemele cu ce aveam la-ndemână
în fiecare dimineaţă
viaţa mă înjură şi lui dumnezeu
i se rupe-n paişpe de mine