„De fapt, nu trupul ma intereseaza, ci expresia lui, felul lui de a fi viu, carnea care produce ceva, o senzatie. O senzatie mi se pare intotdeauna, atunci cand o constientizez, mai inexplicabila decat un gind. Gindirea pare sa functioneze de la sine, ea e n sistem organizat de reactie la lume. Dar lumea e chiar senzatia. Eu nu pot trece dincolo de ceea ce simt. Lumea mi-e interzisa. Ea se confunda cu ochii, auzul, limba, degetele mele. Drumul de la senzatie la gindire il inteleg. Ceea ce nu pot intelege, pentru ca nu am nici o garantie in acest sens, e drumul de la senzatie la lume.
Gheorghe Craciun, Trupul stie mai mult„
Autor de romane (Compunere cu paralele inegale, 1988; Frumoasa fara corp, 1993; Pupa Russa, 2004) si de scrieri teoretice si eseistice (Introducere in teoria literaturii, 1997; In cautarea referintei, 1998; Aisbergul poeziei moderne, 2002), Gheorghe Craciun e un reper important al literaturii romane contemporane.
Scriitor proteic, obsedat de problematica scrisului si de temele corporalitatii, prin aceasta noua aparitie Gheorghe Craciun vine sa intareasca latura confesiva a literaturii sale. Insemnarile cuprinse in jurnalul de fata apartin perioadei 1993-2000, in care autorul a lucrat partial la elaborarea romanului Pupa russa.
Nu ne aflam totusi in fata unui jurnal de creatie, ci a unui document confesiv, pus in pagina fara nici o cenzura interioara, remarcabil prin sinceritate si consecventa analitica. Cartea scoate in evidenta elementele de context (psihice, ontologice, sociale, lingvistice etc) – coagulate in motive diaristice recurente, inventariate au bout du souffle – care au participat la elaborarea romanului in discutie.
EDITURA PARALELA 45