Societatea umană a consumat în ultimele sute de ani rezerve de hidrocarburi generate de natură în sute de milioane de ani. Cantitatea de dioxid de carbon din atmosfera a crescut cu peste 35% faţã de epoca preindustrialã, iar cantitatea de metan s-a dublat ca urmare a activitãţilor umane, contribuind astfel la intensificarea efectului de serã. Cantitatea sporitǎ de energie care a aparut datorită intensificării efectului de seră este transportatã de circulaţiile atmosferice şi oceanice şi forţează geosistemul sǎ evolueze spre o climǎ diferită. Raportul Grupului Interguvernamental pentru Studiul Schimbării Climatice (IPCC), publicat în 2007 a estimat creşterea temperaturii medii globale în perioada 1906-2005 la 0,74º C. Dezbaterile care au loc în comunitatea ştiinţificã se concentreazǎ acum nu atât asupra existenţei semnalului global al schimbării (a cărui “semnătură” e incontestabilă), cat mai ales asupra proiecţiilor sale regionale şi evoluţiei sale în următoarele decenii.
Datele de observaţie indicã, pentru secolul XX, o creştere a temperaturii medii anuale de 0.3°C, la nivelul României. Creşterea temperaturii este mai pronunţatǎ în jumatatea esticǎ, unde, tendinţele seculare înregistrate ating şi 0.8°C, în timp ce, în regiunea intracarpaticã, încalzirea este în general mai redusă Analiza cantităţilor de precipitaţii înregistrate în secolul XX indicã o tendinţǎ de scadere a valorilor anuale, mai pronunţatǎ în centrul ţǎrii. In ceea ce priveşte statistica fenomenelor extreme, analiza datelor de observaţie din a doua jumãtate a secolului XX indicã o creştere semnificativǎ, în toate regiunile ţãrii, a mediei temperaturii minime, vara, precum şi a mediei temperaturii maxime din timpul iernii şi verii. Simultan, s-a înregistrat o creştere a frecvenţei zilelor caniculare (definite de temperaturi maxime mai mari de 35 °C).
Toate experimentele numerice, realizate în conditiile scenariilor de creştere a emisiilor de gaze cu efect de sera la nivel global, indică pentru acest secolul o creştere progresivă a temperaturilor în toate regiunile României şi în toate anotimpurile. Chiar şi în condiţiile unui secenariu de creştere moderată a emisiilor, creşterea medie a temperaturii pentru teritoriul României poate atinge valori de până la 3-4° C în lunile de vară ale intervalului 2061-2090, comparativ cu intervalul de referinţă 1961-1990. In cazul precipitaţiilor, semnalul proiectat al schimbarii climei este mai puţin coerent. Unele concluzii se pot însă formula. Astfel, experimente numerice cu modelele climatice sugerează existenţa unei tendinţe clare de diminuare a precipitaţiilor în România, pentru lunile de varǎ şi toamnǎ, care se accentueazǎ spre sfârşitul acestui secol. Estimările arată că pentru perioada 2061-2090 deficitul mediu de precipitaţii, la nivelul României, poate atinge valori maxime de aproape 20%, în luna August, comparativ cu intervalul de referinta 1961-1990, în condiţiile scenariului de creştere globală moderată a emisiilor gazelor cu efect de seră.
Tendinţǎ de deficit estimată apare tocmai în lunile sezonului cald când ciclul climatologic anual al precipitaţiilor prezintǎ un maxim şi când necesarul de apǎ pentru culturile agricole este mare. Limitarea incertitudinilor în estimǎrile predictive ale variabilelor climatice este condiţionată de puterea de calcul a supercomputerelor. O noua generaţie de modele şi noi experimente numerice sunt aşteptate să aducă clarificări în predicţia climei pentru viitoarele decenii şi secole.