Recenta intentie de a privatiza CEC poate duce la disparitia capitalului autohton din retelele bancilor de economii, ceea ce echivaleaza cu pierderea unui instrument important de politica monetara.
De aceea, recomandam fie ca statul roman sa pastreze un “golden share”, fie sa transforme CEC intr-o banca de dezvoltare care sa atraga in continuare economiile populatiei.
Declaratiile recente pro-privatizare ale unor personalitati de la Banca Nationala ca si din lumea bancara ma fac sa cred fie ca acestia sunt naivi, fie ca patriotismul acestora este indoielnic.
Surprinzator insa ca am fost pusi in lumina reflectoarelor prin creditarea ANL si a CNI, creditare care este de inteles prin prisma crizei de locuinte cu care se confrunta in special tineretul dar ea trebuia facuta intr-un mod mai ingenios. Astfel un eventual surplus bugetar a fost spulberat cu finantarea celei de-a doua autostrazi in loc sa se foloseasca sumele respective pentru initiativele de mai sus si astfel s-ar fi putut scapa de presiunile exercitate de Fondul Monetar International cu privire la privatizarea CEC.
Intr-adevar, si in Germania Landesbankurile (banci de economii/ dezvoltare regionale garantate de guvern) vor fi privatizate conform legilor europene (pentru a nu face concurenta neloiala si a influenta costul creditelor datorita garantiilor respective), dar de retinut ca in cazul nemtilor alte banci germane (Deutsche, Dresdner, HVB, Commerzbank) pastreaza retele importante de “retail banking” care fireste ca aduc un profit minim.
Pastrarea intereselor statului in importante institutii bancare este normala si dealtfel se face si in tari ultracapitaliste ca Statele Unite, unde principalele institutii de securitizare a imprumuturilor ipotecare, Fannie Mae si Freddie Mac beneficiaza de garantia implicita a guvernului, fiind dealtfel categorisite ca institutii quasiguvernamentale. Ele de fapt detin monopolul securitizarilor si reprezinta instrumente importante ale politicii monetare, contribuind la fluidizarea pietei MBS si astfel conducand la reducerea dobanzilor ipotecare catre consumatori prin asigurarea unei piete lichide.
La noi o data cu privatizarea BCR se pare ca capitalul bancar autohton va lipsi cu desavarsire, ceea ce este inadmisibil.
Iar in conditiile in care reteaua teritoriala a CEC este formidabil de extinsa si diversificata – aici va fi vorba de pestele de aur, „recentele rezultate slabe” in mod sigur influentand pretul de vanzare; totodata cladirile sunt evaluate in bilant la costul istoric, nu la valoarea de piata, deci justificarea ca pretul de pornire va fi peste valoarea activelor nete contabile va fi perceputa ca suficient de legitima pentru o privatizare „de succes”.
In cazul acesta sper din toata inima ca cei care vor castiga licitatia vor scapa de sediile respective cat mai repede pentru a fi reciclate in carciumi sau sali de bingo, pentru ca daca o banca globala puternic capitalizata va prelua reteaua respectiva, dat fiind faptul ca aceasta va avea capital disponibil cu mult peste Banca Nationala, aceasta va putea face de facto politica monetara in Romania.
Interesant de urmarit in continuare daca riscam autonomia economica a generatiilor viitoare in schimbul perspectivei iluzorii de a intra intr-o uniune care din punct de vedere economic, in clipa de fata nu ne avantajeaza primordial prin faptul ca, dupa cum ne arata ultimele statistici (a se vedea articolul nostru anterior) nu numai ca nu putem sustine o concurenta pe acea piata, dar nici macar nu ne putem proteja produsele autohtone pe piata romaneasca.
………………………………………………………………………..
ISTORIC (Sursa – Web Site-ul CEC)
Palatul Casei de Economii si Consemnatiuni
Infiintata in 1864, Cassa de Depozite si Consignatiuni a functionat pentru o scurta perioada in trei incaperi ce i-au fost puse la dispozitie gratuit de Ministerul Finantelor, in palatul sau. Spre sfarsitul anului 1865 se muta in hanul Serban Voda, pe locul unde se afla in prezent Banca Nationala insa, ca urmare a extinderii rapide a operatiunilor desfasurate, localul devine neincapator si apare necesitatea construirii unui imobil propriu. Aceasta se intampla in anul 1875.
Noul palat trebuia sa fie o cladire monumentala “demna de progresele arhitecturii secolului al XIX-lea si de gradul civilizatiunei la care tinde Romania” dupa cum arata la acea data directorul Casei de Depuneri si Consemnatiuni.
Cladirea a fost construita pe locul bisericii Sf. Ioan cel Mare, cumparat de la Primaria Capitalei.
Cu timpul si acest local devine neincapator fata de amploarea activitatii institutiei. In 1891 se pune problema daramarii vechiului palat si construirea, pe acelasi loc, a unui nou edificiu.
Piatra fundamentala a noului palat a fost pusa in data de 8 iunie 1897 in prezenta Regelui Carol I si a Reginei Elisabeta, a membrilor Guvernului prezidat de Dimitrie Sturza si avand pe Ion C. Bratianu la Departamentul Lucrarilor Publice si pe G. Cantacuzino la Departamentul Finantelor, precum si a altor personalitati.
Cu intocmirea planurilor a fost insarcinat arhitectul Paul Gottereau, absolvent al Scolii de Arte Frumoase de la Paris, iar executia s-a incredintat arhitectului Ion Socolescu. Incepute in primavara anului 1896, lucrarile s-au incheiat in 1900 prin definitivarea actiunilor de imprejmuire si realizare a pavajului.
Cu evidente elemente caracteristice academismul francez de la sfarsitul secolului al XIX-lea, Palatul CEC este un edificiu bine proportionat, cu o fatada simetrica in mijlocul careia se deschide intrarea, scoasa în evidenta printr-o monumentala arcada in plin centru sustinuta, de o parte si de alta, de cate doua coloane gemene, in stil compozit.
Cele patru volume de colt, decorate cu frontoane si steme, sunt acoperite de cupole in stil renascentist. O cupola mult mai mare acopera holul central al edificiului.
O atentie deosebita a fost acordata Salii festive, aflata la nivelul superior al Palatului, avand plafonul pictat de Mihail Simonidi, reprezentand „Fortuna distribuind bunuri dupa independenta”. Panza cu aceeasi tema a fost expusa la Expozitia Internationala de la Paris 1900, in Pavilionul Romanesc, obtinand medalia de argint. Pe peretii laterali ai acestei sali au existat patru picturi reprezentand pe Regele Carol I si Regina Elisabeta, realizate de Mihail Simonidi si respectiv Regele Ferdinand si Regina Maria, executate de Costin Petrescu.
Decoratia judicioasa a fatadelor, echilibrul volumelor care il compun, fac din Palatul CEC un interesant monument de arhitectura, avand totodata calitatea de bun patrimonial cu valoare nationala.
Da, cand Ceausescu vorbea de interese straine nu l-a crezut nimeni. Aceleasi interese straine (masone) domina astazi guvernul ca si sectorul bancar, printre altele.
Iata o dovada a tradarii de tara a actualului guvern. Pe cand fosti securisti (a se vedea inaltul profesionist Daniel Daianu, care a fost exclus de la Ministerul Finantelor pe motivul apartenentei la SIE) declara alaltaieri ca se opun privatizarii CEC). Ceea ce arata ca fostii sunt mai patrioti decat actualii!!
Iar opozitia din nou nu are cap nici cat o gaina!! Stolojan recent declara ca prin faptul creditarii Societatii Nationale de Locuinte, Romania A TRADAT Fondul Monetar International!!
Cu ce echipe defilam, domnilor…