Către:
Președintele României, Traian Băsescu,
Prim ministrul României, președintele PNL, Călin Popescu Tăriceanu,
Președintele PD-L, Emil Boc,
Candidatul PD-L la funcția de prim ministru, Theodor Stolojan,
Președintele UDMR, Bela Marko.
Stimați domni,
Având în vedere rezultatul alegerilor din 30 noiembrie 2008, situația politică, economică, socială din țară și conjunctura internațională, noi, redactorii și cititorii revistei ACUM www.acum.tv ne adresăm către dumneavoastră cu următoarea sugestie:
După constituirea parlamentului să purcedeți la formarea cât mai grabnică a unui guvern de coaliție PD-L – PNL – UDMR, condus de Theodor Stolojan, cu domnii Călin Popescu Tăriceanu și Bela Marko vicepremieri (prin crearea explicită a acestui post, nu cu denumire ca “ministru de stat”) însoțite de posturi importante, cum ar fi ministru de externe pentru domnul Tăriceanu.
Un astfel de guvern s-ar bucura de cea mai solidă majoritate la început de mandat (excptând guvernul FSN în mai 1990) și nu ar mai constitui un aranjament unic în Europa cum a fost guvernul minoritar PNL – UDMR în perioada 2007 – 2008 susținut din afară de PSD.
Un astfel de guvern ar putea realiza ceea ce guvernul Tăriceanu a început în decembrie 2004: reforma economiei, lupta împotriva corupției, modernizarea infrastructurii și participarea deplină a României în afacerile Uniunii Europene și rezolvarea echitabilă, odată pentru totdeauna a problemei proprietății în România.
Știm că animozitățile din ultimii doi ani și-au pus amprenta adânc, mai ales pe relațiile dintre președintele Băsescu și premierul Tăriceanu, ca și între PD-L și PNL.
Acum este însă momentul să îngropați securea războiului și să puneți interesul României pe primul plan, într-un moment de răscruce nu numai pentru țară, dar pentru omenirea întreagă.
Arătați că sunteți mai presus de antipatii și ranchiuni personale și puneți umărul la crearea primului guvern adevărat, pe baze ideologice, de după decembrie 1989.
Nu se mai poate continua ca în perioada 2004 – 2008 și electoratul, care deja v-a sancționat prin apatie nu vă va mai ierta a doua oară.
Redactorii și cititorii Revistei ACUM www.acum.tv
P.S. Din surse ale președinției și PD-L ni s-a confirmat primirea apelului și am fost asigurați de transmiterea sa către destinatari. În mod similar, surse din PNL și UDMR ne-au asigurat că apelul a fost sau urmează să fie transmis liderilor celor două partide.
Salut atitudinea revistei ACUM, atât la nivel de principiu, prin exprimarea unei atitudini hotărâte, cât şi în ce priveşte natura atitudinii. Personal sprijin, in restrânsa mea sfera de influenţă, ideile revistei ACUM în materie postelectorală. Nu mă refer la expresia, în mediile unde mă mişc, ci, concret, prin a recomanda în întreaga sferă personală de conexiuni internautice revista ACUM în general, acest număr în particular şi acest editorial redacţional cu precadere. Şi vă mulţumesc în numele românilor lucizi.
Domnule Munteanu, salut atitudinea dumneavoastră. Am citit în ultimele zile atâtea variante și comentarii elucubrante, atâtea încercări de a explica de ce NU se poate pune în practică această variantă de coaliție, cea mai normală potrivit cutumelor politice europene, încât am ajuns să mă îndoiesc de nivelul de alfabetizare politică a multor jurnaliști și comentatori politici din România.
Dumneavoastră ați adoptat atitudinea civică de presiune de jos în sus, cum se procedează într-un stat democratic în asemenea circumstanțe. Ia naștere un curent de opinie care, dacă ia proporții de masă, poate influența decizia liderilor politici.
Românii din Marea Britanie aveau șanse minime de a convinge guvernul să abroge resticțiile privind accesul cetățenilor români pe piața muncii și totuși au depus la cabinetul premierului o petiție în a cest sens cu peste 4000 de semnături. Românii din România, printre ei jurnaliștii și „comentatorii”, ar trebui să învețe ceva de la acești români.
Cei care vor spune că politicienii oricum nu ascultă, își pierd credibilitatea dacă vor dori să-i critice ulterior.
Din pacate poate ca trebuia s-o facem mai demult, acum pare putin cam tarziu.
Dacă te uiți la câteva bloguri de „specialiști” pe internet ai impresia că halucinezi când vezi variantele de guvern de coaliție și prim miniștri avansate acolo: conduse de un premier provenit din partidul cu mai puține mandate și nume ca Mihai Stînișoară (!!!), Miron Mitrea (!!), Klaus Johannis (!!!!!!), etc.
Mă întreb în acest caz de ce au mai avut loc alegeri, dacă apar niște nume demne de imaginația unui analfabet politic.
Mai-mai să te crezi în 1992 când Iliescu l-a scos din pălărie pe Văcăroiu, un „apolitic” de la ministerul de finanțe. Parcă n-ar fi trecut 16 ani, timp în care România a devenit membră a Uniunii Europene.
Culmea este că în 2008 alegerile parlamentare (separate pentru prima oară de cele prezidențiale) au avut trei competitori principali, cu trei candidați declarați la funcția de prim ministru: Stolojan, Geoană și Tăriceanu. Deci electoratul a votat practic pentru acești trei candidați și numai pentru ei.
Cum partidul lui Tăriceanu clasându-se pe locul trei nu mai potae pretinde la șefia guvernului, rezultă că doar Stolojan (în varianta unui guvern cu PD-L) și Geoană (în varianta unui guvern fără PD-L) pot pretinde în mod legitim la postul de prim ministru.
Este o chestiune absolut elemetară din punct de vedere constituțional într-o țară normală. Iată însă că România este singura țară anormală din Uniunea Europeană. De unde și acest apel la normalitate, unicul într-o cacofonie a anormalității.
Aparent, cele mai mari șanse le are acum formarea unei coaliții PD-L – PSD. O astfel de coaliție condusă de Theodor Stolojan ar fi perfect legitimă în temeiul rezultatului alegerilor.
Formal ea ar semăna cu „marea coaliție” care conduce Germania – un partid afiliat Partidului Popular European și un partid afiliat Partidului Socialiștilor Europeni, cu o majoritate de peste 2/3 în parlament.
Dar în timp ce în Germania CDU/CSU și SPD vin din direcții ideologice opuse, PD-L și PSD au un strămoș comun – FSN – și au fost pentru un timp scurt membre ai aceluiași Partid Socialist European, după care din motive de oportunitate PD a fost acceptat de PPE, care nu avea un partid parlamentar în România (cu excepția UDMR).
În timp ce în Germania nu a fost posibilă formarea unei coaliții omogene ideologic deoarece nici alianța CDU/CSU/FDP și SPD/Verzi nu aveau majoritatea, iar Linke – Alianța socialiștilor radicali din vest cu foștii comuniști din est – era un partid nefrecventabil, în România e vorba în principal de incompatibilitate de persoane, în fapt rivalitatea Băsescu – Tăriceanu, foștii aliați din 2004 deveniți adversari ireductibili.
Și de unde PSD era până nu de mult inamicul public numărul unu, chintesența „sistemului ticăloșit” care trebuie eliminat cu orice preț din structurile de putere, acum partidul condus de Mircea Geoană e pe cale să reușească ceea ce sub conducerea lui Mircea Geoană nu a reușit – revenirea la putere – sub președinția lui Traian Băsescu.
Sigur că trebuie acordat beneficiu de inventar unei asemenea guvernări, dar cel puțin un lucru e sigur: pentru proprietarii imobilelor tâlhărite de stat urmează o perioadă grea, dacă PD-L și PSD vor guverna împreună.
Și uite așa se irosește șansa ca România să intre în normalitate, adică pe făgașul unei guvernări omogene din punct de vedere al orientării (declarate cel puțin) iedologic.