In urma cu cateva luni am publicat articolul “Mituri sfărâmate și beție de iluzii în Israel” http://www.acum.tv/articol/2290 , exprimandu-mi preocuparea fata de situatia dificila in care se gaseste Israelul, pe plan international. Semnalul meu de alarma a starnit zeci de ecouri furioase, care, prin manifestari nationaliste, si prin lozincile fluturate, justificau teza articolului. Desi analiza era adresata tuturor cititorilor, marea majoritate a comentatorilor erau israelieni, nu aduceau nici un argument solid impotriva ingrijorarii mele, dar preferau sa mature sub covor realitati cu care ne confruntam zi de zi.
Presa israeliana, de limba ebraica, engleza si franceza, se ocupa in permanenta de pericolul disparitiei statului evreu, in contextul amenintarilor din Iran, al dramaticelor schimbari geo-politice in Orientul Mijlociu, al lipsei sustinerii tarilor occidentale si al unei orientari, evident pro-araba, manifestata de administratia Obama. In mass-media internationala si in declaratiile unor politicieni, apare tot mai des termenul de “ilegitimitate”, cu referire la infiintarea si existenta Israelului.
Premierul Netanyahu a revenit vineri din USA, unde s-a intalnit cu reprezentanti ai comunitatilor evreiesti. Daca, in trecut, liderii israelieni se bucurau de o primire calduroasa, de data aceasta discursul lui Netanyahu a fost intrerupt, fiind acuzat ca prezenta israeliena si colonizarile, in teritoriile ocupate in 1967, ar indreptati ilegitimitatea statului Israel. Limbajul corporal al premierului israelian, pus in fata acestor acuzatii, trada neliniste si panica.
Evreii americani se afla intr-o dilema permanenta. Pe de o parte, ei tin sa-si demonstreze loialitatea fata de statul in care traiesc. Pe de alta, insasi existenta Israelului le confera o demnitate speciala. Daca, in trecut, Israelul se bucura de o sustinere aproape neconditionata din partea USA si, chiar in timpul presiunilor administratiilor Carter sau Bush tatal, deciziile guvernului israelian erau respectate, astazi Obama preseaza guvernul israelian cu o intensitate fara precedent, in scopul ajungerii la un acord politic cu Autoritatea Palestiniana.
Presedintele american, nereusind sa redreseze situatia economica dificila, a primit, de curand, o lovitura cumplita in alegeri, pierzand majoritatea in Camera Reprezentantilor si pastrandu-si-o cu greu in Senat. In aceste circumstante, cu un Partid Democrat slabit, inglodat in razboiul din Afganistan, abandonand Irakul intr-un haos politic si prada atentatelor teroriste, Obama doreste sa demonstreze macar un succes pe plan international. In viziunea sa, un acord de pace intre israelieni si Autoritatea Palestiniana, pornind de la initiativa Arabiei Saudite, ar putea calma situatia de tensiune din Orientul Mijlociu. Discursurile sale sunt impanzite de cuvinte de simpatie la adresa tarilor arabe, rareori amintind pericolul extremismului islamic religios. De altfel, termenul de “terorism islamic” a fost exclus din retorica sa, in mod deliberat.
Obama vizionar
TEL AVIV- poza de Cristina Dobrin
In ultimii ani s-au produs radicale schimbari in Orientul Mijlociu. Iranul ameninta cu lichidarea statului Israel, se inarmeaza nuclear si desconsidera sanctiunile internationale. Recenta vizita a lui Ahmedinejad in Liban indica, in mod indubitabil, crearea unor noi aliante economice si strategice, cu scopul declarat al distrugerii Israelului. Turcia, condusa de primul ministru Erdogan, sustine Iranul si Siria. Practic, Israelul e tot mai izolat pe plan international. Noua alianta, compusa din Iran, Siria, Turcia si Liban, reprezinta un pericol pentru Israel, dar si o amenintare de destabilizare a tarilor occidentale, atat in Europa, cat si pe continentul american. Hizballah si Hammas sunt aprovizionate, in mod continuu, cu tone de armament si rachete cu raza lunga de actiune, care pot ajunge in orice punct al Israelui. Aceste organizatii sunt considerate teroriste de catre tarile occidentale. Hizballah planifica o lovitura de stat in Liban, Hammas detine puterea in Gaza, iar presedintele sirian Assad duce o politica ambigua, declarandu-si dorinta de pace, dar furnizand, simultan, armament acestor grupari teroriste.
Presedintele Obama considera ca un dialog cu tarile arabe, acompaniat de presiuni intense asupra guvernului israelian, va induce o atmosfera pasnica in zona. In viziunea lui Obama, retragerea Israelului la granitele din 1967, dinaintea Razboiului de 6 zile, impartirea Ierusalimului si rezolvarea problemei refugiatilor palestinieni, ar fi primul pas pentru calmarea spiritelor, eliminand cauza principala (dupa parerea sa), a starii de tensiune.
In opinia mea, aceasta credinta este doar o iluzie. E suficient sa ne uitam la ce se intampla in Europa, inundata de valul emigratiei musulmane, care se manifesta prin extremisme politice. Sub aparenta unor comunitati religioase si culturale, in numele libertatii cultului, sunt amenintate valorile democratice ale Occidentului, legile statelor, normele sociale.
In tarile europene, precum si in USA,“cauza palestiniana” aduna tot mai multi simpatizanti. Sub pretextul “respectului pentru drepturile omului” si al preocuparii pentru “criza umanitara din Gaza”, organizatii, care se autodefinesc “in favoarea pacii”, se alatura extremistilor palestinieni, punand la cale actiuni provocatoare, flotile cu “ajutor umanitar” (precum Mavi Marmara), in scopul crearii unei atmosfere internationale ostila Israelului. Produsele israeliene sunt boicotate in magazine, manifestarile antisemite (mascate de antisionism) se intetesc, iar legitimitatea statului evreu este pusa la indoiala in mod deschis, prin manifestatii, articole in presa, reportaje.
In cadrul intalnirii lui Netanyahu cu Hillary Clinton, constructiile in teritoriile ocupate au reprezentat punctul principal. Se pare ca s-a ajuns la un acord de inghetare pentru inca trei luni, in schimbul unor promisiuni ale administratiei americane, intre care ajutorul diplomatic impotriva delegitimizarii statului Israel si impiedicarea condamnarii in cadrul Consiliului de Securitate al ONU, ca urmare a raportului Goldstone (referitor la incidentul Mavi Marmara). Tototdata, USA se angajeaza sa se opuna presiunilor tarilor arabe care doresc controlul asupra capacitatii atomice a Israelului. Administratia americana va furniza Israelului inca 20 de avione de lupta F35 (in plus fata de cele 20 promise anterior). In schimb, Netanyahu renunta la conditia cheie a continuarii tratativelor cu Autoritatea Palestiniana: recunoasterea Israelului ca stat al poporului evreu. Aceste trei luni, de oprire a constructiilor, ar trebui sa relanseze dialogul cu Mahmud Abbas, desi acesta reprezinta numai Autoritatea Palestiniana din West Bank, in timp ce Gaza este condusa de Hammas, organizatie terorista care se opune negocierilor si continua sa se inarmeze, prin tunele subterane, cu rachete indreptate asupra asezarilor din sudul Israelului.
Netanyahu în zig-zag
HAIFA - poza de Cristina Dobrin
Daca, in primele luni dupa alegerea lui Obama, schimbarile pareau nesemnificative, devine tot mai clar ca politica externa a presedintelui american a devenit net pro-araba, statul Israel este considerat o povara, iar miticul lobby evreiesc, pro-israelian, si-a pierdut din influenta.
Netanyahu e constient de noile preferinte ale administratiei americane, dar se vede nevoit sa cedeze presiunilor, incercand in mod disperat sa evite masuri unilaterale, cum ar fi autoproclamarea, ca stat independent, al Palestinei (care ar fi sustinuta in Consiliul de Securitate la ONU), sau eventuala acuzare, de catre Obama, ca vina impotmolirii tratativelor ar apartine Israelului.
Guvernul israelian, constituit de partide de dreapta si centru, vorbeste pe mai multe voci, iar Netanyahu nu este suficient sustinut in demersurile sale diplomatice. Premierul israelian se dovedeste lipsit de autoritate, un orator dibaci, dar incapabil de a-si sustine cuvintele prin fapte. Nu rezista presiunilor si se lasa manipulat de reactia unor ministri din cabinet, sau de initiative externe, intr-un zig-zag politic neclar. Desi a anuntat de cateva ori ca va surprinde prin pasi dramatici, sau prin decizii dureroase, nu a fost capabil pana acum sa propuna un plan de pace bine articulat. Reactiv, depasit de evenimente, de schimbarile geo-politice, premierul israelian incaseaza lovituri continue, e intr-o stare permanenta de defensiva, repeta aceleasi greseli.
In razboiul mediatic, statul Israel a pierdut, practic, toate bataliile. Un spirit de turma international plaseaza Israelul pe banca acuzarii, si, in aceasta conjunctura, arsenalul militar este inutil. Sagetile sunt indreptate intr-o singura directie, iar “cauza palestiniana” este imbratisata de intreaga lume, inclusiv de unele organizatii evreiesti americane, care se indeparteaza de Israel, in numele unor principii asa-zis umanitare.
In fapt, intreaga lume este condusa de interese, invesmantate cu fraze frumoase si justificari juridice. Dreptul istoric al poporului evreu asupra teritoriului, denumit de romani „Palestina”, este tot mai negat, cei 750.000 de refugiati palestinieni din 1948 au devenit 7 milioane, iar evreii sunt indemnati sa se intoarca pe meleagurile de origine.
Mai mult ca niciodata, insasi existenta statului Israel este pusa sub semnul intrebarii. De-a lungul anilor, s-au pierdut cateva ocazii de a rezolva starea beligeranta. Initiativele Israelului au fost putine si lipsite de sustinerea in masa, guvernele israeliene au lasat timpul sa treaca, asteptand solutii miraculoase, sau neapreciind evolutia dramatica a evenimentelor, care, in ultima vreme, s-au acumulat, transformandu-se intr-un bulgare de zapada, tot mai mare, in defavoarea Israelului.
Populatia s-a imbatat cu legenda unei armate puternice, care, insa, nu si-a dovedit iscusinta in razboiul din Liban, sau in actiunea “Plumb turnat” din Gaza. Vremurile in care rezervistul israelian isi lua ranita si pleca la razboi cu convingerea profunda ca isi apara tara, fiind dispus sa se sacrifice, au apus demult. Astazi razboaiele se duc prin mass-media, prin siretlicuri, prin rachete lansate asupra populatiei civile. Palestinienii si-au creat o constiinta nationala si sunt gata sa moara, manati de un extremism pe fond religios, sau ca urmare a unei indoctrinari prin lozinci si percepte din Coran, in timp ce motivatia israeliana s-a transformat in apatie, iar idealurile sioniste in extremisme politice. Peste zece ani, datorita ratei de natalitate crescuta a ultrareligiosilor, 20% din populatia evreiasca a Israelului se va dedica invataturii biblice si nu va munci.
Multi israelieni depun cereri la diferite ambasade pentru dobandirea unei a doua cetatenii, pe care au pierdut-o la emigrare, si isi incurajeaza si copiii, nascuti in Israel, sa-si asigure un al doilea pasaport.
Rătăcit în labirint
Vechea primărie a Tel Aviv-ului - poza de Vlad Solomon
Increderea ca statul Israel va reusi sa depaseasca dificultatile, oprobiul mondial si deprecierea idealurilor, este tot mai scazuta. Un discurs al lui Nasrallah, o amenintare a lui Ahmedinejad, sau retorica lui Erdogan, inspaimanta populatia, care simte ca situatia ia o turnura tragica. A arunca vina doar asupra conducatorilor actuali ar fi o greseala. In Israel s-au produs mari schimbari de mentalitate, oamenii s-au lasat vrajiti de nostalgii, de mitul unui stat care reprezenta idealul national si social, dar situatia interna a iesit de sub control, discrepantele economice s-au adancit, egoismul si consumismul au castigat teren, iar trezirea la realitate este cumplit de dureroasa.
Intreaga lume s-a schimbat, statele civilizate au propriile lor probleme, in locul politicienilor de odinioara au aparut conducatori corupti sau manati de interese meschine, de moment, relatiile internationale au devenit neclare, iar terorismul mondial ameninta valorile democratiilor occidentale.
Israelul se trezeste ratacit intr-un labirint, sufocat de presiuni interne si externe si, chiar in cazul unor intelegeri cu Autoritatea Palestiniana (care nu vor fi respectate, asemenea acordului de la Oslo), acestea vor fi doar un pas spre visul majoritatii palestiniene de a desfiinta Israelul, ca stat al evreilor, in trepte, poate chiar in mod democratic, ca urmare a schimbarilor demografice.
Presedintele Obama refuza sa se angajeze intr-un conflict militar impotriva Iranului, iar noua “axa a raului” urmareste transformari geografice, sociale si religioase cu impact dramatic asupra Orientului Mijlociu. Aceste schimbari vor fi sustinute de ONU, ale carei rezolutii, in majoritatea lor, au fost net anti-israeliene. Tarile occidentale nu vor intra intr-un razboi mondial pentru apararea Israelului, care, devine tot mai clar, nu este capabil sa se impuna pe plan international, depinzand total de USA. Astfel, scenariul apocaliptic, al disparitiei statului Israel, risca sa devina realitate, fiind doar o chestiune de timp.
Intr-o lume normala, Iranul ar fi fost demult exclus din ONU si nu ar fi capatat legitimitate prin acorduri economice si politice. Ahmedinejad a declarat ca, pentru Israel, a inceput numaratoarea inversa. Statul evreu, singur, izolat, nu va putea impiedica materializarea delirului extremist musulman. Pesimistul din mine nu vede nici o solutie pentru impiedicarea degradarii situatiei din zona, care va duce la disparitia Israelului de pe harta, simultan cu expansiunea islamului radical. Optimistul din mine spera, totusi, ca numaratoarea inversa ar putea fi oprita de intrarea in scena a unor lideri curajosi, care vor intelege ca prabusirea Israelului reprezinta nu numai disparitia unui camin pentru poporul evreu, ci si o amenintare asupra intregii lumi civilizate, bazata pe ratiune, bun simt, valori democrate. Optimistul din mine cauta, cu disperare, un nou Churchill. Din pacate, nici Netanyahu, nici Angela Merkel, nici Sarkozy, nici Cameron, nu sunt Churchill. Nici Obama.
Articol bine documentat , scris cu talent si intr-un stil care il face sa fie usor inteles . Asta la partea tehnica sa zicem.
Subiectul si mai ales continutul trezesc niste temeri pe care nu le puteam nici banui acum cateva decenii , mai precis dupa razboiul de 6 zile. Nu sunt de acord cu cei ce sustin ca victoria de atunci e radacina tuturor problemelor de azi.Conflictul cu vecinii a inceput in ziua cand au coborat aici primii evrei hotarati sa recladeasca patria. Marile greseli au fost dupa 1967 cand la carma tarii s-au perindat conducatori care nu au stiut cum sa consolideze acel succes ( impus de vecinii belicosi) si nu au prevazut ce va aduce viitorul.
Ca sa revin la zilele astea – avem nevoie de multa capacitate , inspiratie , perseverenta si credinta in dreptatea noastra.
O cunostinta comuna de pe o lista yahoo a inceput sa banuiasca sa suntem, tu si cu mine, aceeasi persoana! 🙂
Asta nu din cauza ca locuim la nici 5 minute unul de celalalt 🙂 ci ca urmare a parerilor mele aproape identice cu ale tale, pareri pe care le exprim in mod continuu pe acea lista si cu alte ocazii.
Din anii ’80 atrag atentia ca armata israeliana nu mai este ceea ce ne-a obisnuit pe noi sa fie, doar noi refuzam sa vedem. Esec dupa esec culminand cu dezastrul din Libanul anului 2006. A fost ultima noastra sansa de a inclina balanta in favoarea noastra. Multe state ale lumii au fost atunci alaturi de noi, sperand intr-o infrangere totala a Hezbollah. Ca si majoritatea populatiei israeliene, nici strainii nu realizau ca nu mai avem armata capabila sa invinga, chiar in conditiile de lux ale unei suprematii aeriene totale.
Un sef de stat major care in prima zi de razboi isi vinde investitiile bancare indica radacina raului.
Evident armata este doar unul dintre aspectele situatiei catastrofale in care se gaseste astazi Israelul.
Aspectul principal este atitudinea populatiei in sine manifestata in primul rand (vorba glumei de odinioara), prin reprezentantii ei.
Imi revine in minte si proverbul de pe cele meleaguri ‘din gresala in gresala, spre victoria finala’!
Imi este rusine de conducerea actuala a statului, dar ceea ce mi se pare cel mai dezastruos, este ca daca ar avea loc noi alegeri, rezultatele ar fi asemanatoare, daca nu si mai spre extrema dreapta si religiosi extremisti.
Aceasta deoarece populatia statului s-a modificat de-a lungul anilor.
Aceasta va conduce la dezastru!
Lenin s-a referit la cat de greu este sa modifici mentalitatea oamenilor, Brucan a apreciat durata de 20 de ani, ei bine, noi am ‘reusit’!
Asa cum bine spui, majoritatea populatiei de astazi a tarii se remarca prin inconstienta, prin refuzul de a privi realitatea in fata si de a cauta solutii, si, mai ales, prin atitudini dusmanoase ‘le aratam noi lor’, de parca am mai fi in stare sa o facem.
O populatie care refuza sa inteleaga conceptia radicala islamista care zice ‘cu arme atomice noi ucidem 6 milioane, ei ucid 60 de milioane, dar ei 6 sunt cu totii, noi suntem 800 si am castigat. Sau, in cazul fericit, ‘solutia pasnica’ prin care evolutia demografica va duce atat la pierderea majoritatii evreiesti in stat cat si la transformari (care se observa deja bine de decenii, pentru cine are ochi sa vada) regretabile si ireversibile.
Daca pana acuma imi puneam sperante in ‘viitoarele alegeri’, si aceasta cale mi s-a inchis.
Ma milogesc de toti cei care ataca aceasta pozitie a mea, sa-mi spuna ei cum vad viitorul.
Asa cum bine zici in articol, multi ataca aceste vederi pesimiste ale noastre, poate pentru a-si dobandi o oarecare liniste spirituala, (asta in paralel cu ‘redobandirea cetateniei’) dar inca nu am vazut argumente serioase optimiste. Ce n-as da sa le aflu si sa le vad realizandu-se.
Dar privesc lumea pe strada, privesc liderii nostri la televiziune, si nu vad…
Obsesiile d-lui Solomon cu „disparitia Israelului” si cu „problema evreeasca” (probabil sustinute de revista „Acum”) continua neatenuate. Cu riscul sa provoc reactia stridenta a redactorilor, voi incerca sa calmez spiritele. Nu in sensul negarii „numaratoarei inverse”, ci in sublinierea a ceea ce inteleg eu a fi „adevarata perspectiva” a disparitiei lumii.
Articolul lui VS contine multe puncte valabile, observatii pertinente, la obiect. Dar la capitolul „linia directoare si concluziile ultra-pesimiste” cred ca VS sta mai rau. Iata de ce:
– destule tari din Europa (in frunte cu Franta si Anglia) sunt deja quasi-disparute. Oficial in Franta ar fi 8 milioane de musulmani. Dar orice francez cu capul pe umeri va marturisi ca cifra reala se apropie de 15 mil. In citiva ani / 1-2 decenii, vom asista la proclamarea Republicii musulmane franceza, sau a Califatului Marii Britanii.
– „Two state solution” propovaduit cu disperare ca „solutie ultimativa” a conflictului israeliano-arab, ar trebui promovat cu cel putin aceeasi inversunare la adresa a 4-5 state europene, altele urmind cuminte la rind.
– Acelasi fenomen de Islamizare se petrece in Africa, ASIA, si in Americi.
Concluziile mele:
– Daca Israelul va disparea de pe harta (nu-i de exclus ac. varianta), asta se va intimpla MULT dupa disparitia a nenumarate tari din Europa, Asia (de Africa nu mai vorbesc), America.
– adeptii (popoare si etnii) celor 3 religii (Iudaismul, Crestinismul, Buddismul) care au precedat Islamului trebuie sa faca uitate conflictele de mii de ani, sa se trezeasca rapid la realitate, si sa puna la punct un program sistematic de stopare a Islamului. Nu o vor face? Peste citiva ani va fi prea tirziu.
– in acest sens cred eu ca ar trebui trasa alarma, in reviste electronice, in presa scrisa, in parlamente, guverne, demonstratii, etc.etc.etc. Semne timide au aparut (legislatii anti-burka, etc.) – total insuficient…
Domnul Eli Epstein a facut ceva progrese de la articolul trecut al lui Vlad, cand s-a raliat campaniei abjecte a unor nationalisti de mucava evrei (cu nimic mai buni decat nationalistii de mucava romani sau unguri) de denigrare a acestui om de o integritate ireprosabila.
Comic e faptul ca analiza domnului Epstein nu difera fundamental de cea a lui Vlad. Numai ca domnul Epstein sufera si de provincialismul comun multor romani sau originari din Romania, potrivit caruia Romania (sau in cazul de fata Israelul) ar fi un fel de axis mundi sau in limbaj mai neaos buricul pamantului.
Nu stiu de unde a scos chestia cu Franta si Anglia (probabil vrea sa spuna Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord) pe cale de disparitie cu 15 milioane de musulmani in Franta (un sfert din populatie) sau cu califatul din Anglia (ca locuitor al acestei tari afirmatia ma face sa rad in hohote).
Dar oricum, domnule Epstein, faceti progrese pentru care va felicit (fara insa sa uit ca ati publicat un sinistru atac la persoana lui Vlad Solomon intr-o publicatie care-l compara cu negationistul Garraudy). Inca mai astept scuzele dumneavoastra.
Multumesc d-lui Epstein pentru ca sustine parerea mea (implicit a lui Vlad) legata de disparitia probabila a Statului Israel.
Am cautat cu indarjire in postarea dansului vreun argument care sa contrazica aceasta sumbra opinie a noastra – un cuvant n-am gasit! Pacat, speram…
Doar comparatii cu ‘cine sta mai rau’, si ‘cine va dispare primul’.
Ori articolul nu asta trateaza.
Da, sunt absolut de acord cu d-voastra, d-le Epstein, Europa are o grava problema a invaziei islamice, o grava problema de identitate, mi-este teama ca si pentru ei este relativ tarziu sa reactioneze, nu au facut-o la timp din diferite motive.
Ceea ce fac acuma s-ar putea sa fie ‘prea putin si prea tarziu’.
Vom trai si vom vedea, spuse israelianul intrand in adapostul atomic.
Sau, varianta doi: … spuse israelianul iesind de la ambasada romana cu un nou pasaport…
Pentru mine varianta unu cade, n-am adapost, dar, cetatean constiincios, m-am prezentat la posta si mi-am ridicat masca contra gazelor. Asa ne pregatim noi mereu, pentru razboiul de data trecuta! Cutia era nesigilata. Inauntru, acelasi tip de masca pe care il returnasem cu ani in urma ca ineficient. Doar lipsea atropina – expirase si data era scrisa pe fiola!
Varianta numarul doi cade si ea, ortografia din pasaportul israelian difera de cea avuta pe certificatul de nastere din Romania si daca ar trebui sa o modific, apoi tre-sa-mi modific si carnetul de conducere, ceva diplome, adrese…. neeee…
Din aceasta cauza caut cu disperare persoane care vad un viitor pentru aceasta tara, sa mi-l enunte si mie, sa ma linistesc, sa-mi bucure viata.
Faptul ca dl.Epstein imi explica ca nu sunt singurul amenintat nu ma bucura si nu ma linisteste, nu sunt un astfel de tip de om. Eu doresc binele tuturor, nu raul planetei.
Sfarsitul lumii vazut prin telescopul d-lui Solomon va avea o anvergura mult mai larga, daca intr’adevar se va intampla, decat cea prezisa prin prizma d-lui.Oare problema cere un tratament radical adica de radacina efectuata de un dentist politic? In acest caz cred ca se cere a face niste analize dentare profunde ale politicei israeliene actuale. Este cam mult puroiu la baza partidelor in Israel.Criza interioara este mult mai primejdioasa fiindca antreneaza dupa ea criza externa. Cred ca puterea politicienilor asazisi religiosi pot aduce la schimbari, inspre rau, a profilului Israelului. Un Israel cu un regim de tip iranian nu este compatibil cu un Israel modern si avansat.Problemele externe se vor rezolva prin tratative sau cu forta dar cele interne trebuie adresate de curand. Eu sunt mult mai optimist decat d-nul Vlad , Israel a trecut prin multe crize chiar dela intemeiere dar totusi tara era unita si populatia era unita.Moda de avea pasaporte straine e cam recenta si nu intrevad cum multi le vor intrebuinta pentru scopul intrevazut.Oare vedeti multi evrei din Israel intorcandu-se en masse in Romania sau in Polonia?
D-lui Vlad Solomon ii place sa se afle in centrul atentiei si cauta teme socante…
Uli (Valureanu), sunt surprins si intristat de acest atac nedemn la persoana la adresa lui Vlad Solomon. Nu pot sa cred ca un jurnalist cu experienta ta nu gaseste argumente pentru a combate ideile prezentate in acest articol.
Oare la asta se referau la presa galbena? Poate cineva sa ma ilumineze?
Domnule Valureanu,
Acuzatia ca d-lui Vlad Solomon ii place sa se afle in centrul atentiei ar trebui argumentata. Pe ce altceva se (mai) bazeaza? De asemenea, ar trebui comentat daca tema este doar socanta sau si falsa. Un raspuns ar fi binevenit, in caz contrar s-ar putea crede ca pur si simplu il invidiati pe Vlad.
Marturisesc ca discutiile devin din ce in ce mai aprinse. Toate argumentele sunt valide si desigur nu poti incerca sa intrevezi viitorul fara umbra de ingrijorare vis a vis de Irna, Lebanon, Gaza si de ce nu atitudinea USA. Un singur lucru e ciudat. Emigrarea catre Europa si US nu este uniforma si nu toti cei 8 milioane sau 15 milioane de musulmani care au emigrat sunt „coloana a cincea” a cotropirii si intemeierii unei republici musulmane in Franta !?? (democratica!) sau califat in UK. Majoritatea iigrantilor sunt sigur cauta o viata mai buna pentru ei si copiii lor, speranta ca se pot rupe din saracia si mizeria la care i-au condamnat regimurile totalitare din tarile musulmane de origine, speranta ca urmasii lor vor traii intr-o societate democratica in care au posibilitati egale de a avansa in societate.
Desigur, sunt si ceilalti, musulmanii extremisti, teroristi, inveninati de ura si de retorica militanta a clericilor. Acesti musulmani trebuie opriti, tarile europene si US trebuie sa atraga pe acei musulmani decisi sa faca parte din populatia tarii respective si sa lupte impotriva musulmanilor extremisti.
Am citit undeva ca pentru ca o cultura sa resiste viitorului, fiecare cuplu trebuie sa aiba mai mult de 2 copii. Din pacate tarile europene si US imbatranesc in fiecare an si daca curentul ast anu e reversat, in 20-30 de ani majoritatea populatiei din aceste tari va fi musulmana.
As dorii sa amintesc pesimistilor ca varianta disparitiei Israelului poate fi precursorul unui rasboi atomic (final!?).
Relativ la observatile d-nului Lupu are dreptate ca cei veniti din tarile musulmane vin in Vest pentru a-si imbunatati situatia materiala si cauta sa devina cetateni folositori in tara in care au emigrat. Problema apare in a doua generatie adica copii emigrantilor care nu se incadreaza in societatea de Vest, multi nu reusesc la scoala si ca urmare se simt instrainati in tara in care s’au nascut. Acesti sunt prada usoara asazisilor predicatori Wahabi si devin extremisti. Deocamdata nu s’a gasit o solutie pentru integrarea acestori straini cetateni in tari ca Franta, Germania si Anglia.
Dl. Lupu – va dau dreptate in mai tot ce spuneti despre fenomenul imigratiei musulmanilor in Europa, doar as dori sa amintesc ca nu aceasta este tema articolului pe care il comentam.
Da, ati citit corect undeva, daca 2 parinti fac mai putin de 2 copii, populatia scade, daca fac 2, populatia isi pastreaza numarul, daca fac 3 populatia creste cu 50%, etc… Am exclus, pentru simplificarea aritmeticii, cazurile (semnificative) de deces din cauze nenaturale, ceea ce ne-ar duce la necesitatea ca fiecare 2 parinti sa faca circa 2.3 copii pentru a pastra numarul populatiei. Dar o iau si eu razna, nici aceasta nu este tema articolului. Si nici faptul ca problema demografica este muuuult mai acuta in Israel decat in tarile europene. Cu mult inainte ca in acele tari musulmanii sa aiba majoritate, fenomenul se va petrece in Israel. Aceasta, desigur, presupunand ca autorul articolului (si cu mine care ii impartasesc opiniile) greseste si Israelul va continua sa existe peste cateva decade. Aveti in vedere ca la fel de rapid creste si populatia evreilor ‘profund’ religiosi, cei care nu muncesc, deci nu produc, nu fac armata, etc…
Va imaginati cam cum va arata populatia Israelului peste cateva decade?
Cine va sustine statul, institutiile sale?
Cel mai mult ma intriga, insa, ultima d-voastra afirmatie: ‘Doresc sa atrag atentia pesimistilor ca varianta disparitiei Israelului poate fi precursorul unui rasboi atomic (final!?)’
De ce numai pesimistilor?
Optimistii nu au si ei dreptul sa se cutremure la aceasta idee care pare posibila?
Sau ati vrut sa sfatuiti pesimistii sa renunte la ideile lor, in caz contrar, vai de capul lor? 🙂
Da, va dau dreptate, pesimistul de mine intrevede si dezlantuirea unui razboi atomic, chiar daca nu mondial, oricum la o scara mai mare decat Orientul Apropiat.
Nu neaparat, nu foarte probabil, dar posibil.
Si ce sa fac? Sa-mi schimb cuprins de frica ideile pesimiste despre viitorul Israelului?
Pai tot asta incerc, ma milogesc de toata lumea sa-mi arate o cale pozitiva prin care va fi pace. Dar nimeni, recititi toate comentariile, nimeni nu are vreo solutie posibila. Doar comentarii indirecte, atacuri la adresa autorului, nimic constructiv. Prin postarile mele eu doar incerc sa le starnesc, pana acum, in zadar.
Domnule Teddy, a propos de demografie. În cartea sa Shall the religious inherit the world?, Eric Kaufmann scrie că evreii ultra-ortodocși din Israel reprezintă grupul etno-religios cu cea mai mare fertilitate din lume la ora actuală!!!! El susține că pentru prima oară de la înființarea în 1948 a statului Israel rata de creștere a populației evreiești o depășește pe cea a populației arabe care trăiește în interiorul statului Israel, ca cetățeni. Nu vă alarmează consecințele acestei creșteri demografice exponențiale a ultrareligioșilor evrei?
„Problema” (si acum si in precedentul articol al lui V.S. despre “miturile sfaramate”) nu rezida atat in continutul ideilor exprimate cat mai de graba in prezentarea lor panicarda de nuanta profetica. O alternativa de prezentare a acestor idei (nimeni nu le-a negat actualitatea sau interesul pentru discutii) ar fi fost cu mai multa modestie, ca pe o expunere a consecintelor greselilor noastre in contextul a neclintului scop al partenerilor nostri „palestinieni” (deseori mascat de perdele de fum si desinformare), si nu ca pe o nefolositoare si defetista expunere a inutilitatii eforturilor la care trebuie sa ne angajam pentru a ne apara dreptul la o existent normala.
Personal (si nu numai eu) cred ca asa cum s-a pus “problema” – vadit spre multumirea redactiei care se pare ca incurajaza asemenea titluri de senzatie: “numaratoarea inversa”, „miturile sfaramate”, “disparitia Israelului in urmatoarele decenii” etc. – serveste de minune celor care cu adevarat doresc sa disparem ca stat. Poate fi (nu zic ca este) o subconstienta metoda de manipulare (ma feresc sa ma refer la atribute de “razboi psihologic” subtil mascat in „disputa publica”, doresc sa pastrez proportia…). Neindoios ca nu aceastea sunt intentile autorului sau ale redactiei, dar efectele produse nu par a fi cele estimate de domniile lor.
Desigur, si eu sunt constient de gravele greseli facute de toate guvernele noastre de dupa ’67. Unele din ele au avut chiar caracter “istoric”, determinand adaptarea tacticilor celor care nu au avut si nu au alt unic scop desfiintarea noastra ca entitate statala. Neutralizarea stangace a nefastelor consecinte ale acestor greseli, este la randul ei este un examen la care guvernele noastre din ultimii ani au cazut cu brio.
Si eu sunt printre cei multi care cred ca ordinea la noi acasa trebuie inceputa prin asanarea atmosferei politice prin renuntarea la aceasta nociva realitate, a amestecului credintei in treburile statului. Participarea (si chiar existenta)partidelor religioase in politica a avut si va avea intodeauna,oriunde se manifesta, o influenta sinistra pentru progresul civilizatiei. Credinta si ratiunea nu sunt compatibile si asta nu inseamna ca cai care gandesc asa sunt impotriva religiei. Dar asta e o alta discutie. Am vrut sa spun ca dupa parerea mea, aici trebuie inceput in Israel, si cum se poate face asta intr-un cadru democratic asta e de fapt marea problema.
In incheiere, in citat din Divina Comedie: „La tristeza nasce quando la speranza muore”.
Nanu Peri, Holon-Israel
Uli, îmi pare rău, dar nu văd ce legătură are acest interviu (pe care nu-l publicăm pentru că nu avem permisiunea autorului sau al revistei unde a apărut) cu faptul că atât Ștefan cât și eu te-am rugat să explici atacul la persoana lui Vlad Solomon? Îmi vine greu să cred că un jurnalist de experiența ta nu are contra-argumente, iar acuzația ta pune la îndoială buna credință a lui Vlad Solomon, iar așa ceva este INACCEPTABIL.
Domnule Nanu Peri, mai repet o dată, ceea ce am spus și data trecută când s-a declanșat imunda campanie de defăimare a lui Vlad Solomon: această revistă se adresează VORBITORILOR DE LIMBĂ ROMÂNĂ DIN TOATĂ LUMEA, iar în cadrul audienței noastre cititorii din Israel reprezintă 7 – 8%.
Nu avem ca scop nici tămâierea și nici defăimarea Israelului (după cum nu avem ca scop nici tămâierea sau defăimarea României sau a oricărui alt stat), care, repet, nu e buricul pământului.
Când e vorba de lupta împotriva antisemitismului și a negaționismului suntem necruțători (așa cum cu greu veți mai găsi în presa de limbă română), dar când avem avem de a face cu naționalism de mucava evreiesc îl tratăm la fel ca și pe cel românesc sau unguresc.
Articolul lui Vlad este absolut benign, în limba engleză apar articole mult mai critice la adresa Israelului scrise de autori evrei sau chiar israelieni, dar cum spunea Vlad, mulți dintre israelienii de origine română nu se pot scutura de provincialismul cu care au venit din România.
Vlad Solomon trăiește de 40 de ani în Israel, țară al cărei cetățean loial este și pentru care și-a pus viața în primejdie. Dar el este în același timp un om lucid, care gândește cu propria lui minte, care ține la principiile sale și care mai ales nu dorește să aibă de a face cu atmosfera adeseori otrăvită din rândurile originarilor din România. Și pentru asta plătește un preț. Revista ACUM va fi întotdeauna în spatele acestui om de o integritate rară.
Domnule Clej – nu am sa uit situatia existenta in Israel inainte de 1987. Automobile care circulau pe sosele destinate traficului general in Ierusalim sambata (Shabat) erau intampinate cu salve de pietre din partea populatiei ultra-religioase, populatie care ‘incalca’ astfel Shabatul pretinzand ca il apara. Si nu ma refer la drumuri din interiorul cartierelor ultra-religioase, ferecate in orice caz de Shabat, ci la cele folosite de locuitori ai unor cartiere cu populatie traditionala sau atee. Situatia se degrada saptamana de saptamana, forte mari de politie erau mobilizate pentru a incerca, cu un succes foarte limitat, sa restabileasca ordinea, libertatea de miscare. As exagera poate, daca as spune ca ne indreptam spre un razboi civil, dar ciocnirile aveau un caracter deosebit de puternic.
Cine ne-a ‘salvat’? A inceput prima intifada si ne-am ‘reunit’ in fata dusmanului comun! 🙂 Poate, trist, poate comic, dar adevarat!
Ma intrebati daca sunt constient de consecintele evolutiei demografice?
Desigur!
Statistici de curand publicate indica populatia aflata sub limita de ‘saracie’ ca apartinand, in principal, a doua grupuri mari – ultra-religiosi si arabi.
Motivele evidente – numarul mare de copii si numarul mic de persoane angajate intr-o activitate productiva ale acestor grupuri
Ce se poate face – sa se incurajeze incadrarea in munca a acestora. Dintre arabi, o parte dintre cei ce nu lucreaza astazi, ar dori sa o faca daca ar gasi oportunitati corespunzatoare – exista insa si in randul lor o mentalitate puternica a ‘femeii casnice’. Dar in ceea ce priveste populatia ultra-religioasa, acestia sustin ca menirea lor este sa invete religie si sa se roage de-a tot cursul vietii. Deci aproape imposibil de a rezolva problema. La arabi, macar barbatul munceste!
In ceea ce priveste natalitatea, asa cum ati spus, coeficientul a scazut la arabi, acestia realizand ca prea multi copii implica saracia intregii familii, dar se mentine sau chiar a crescut la ultra-religiosi, care vad si in aceasta o menire a lor. Chiar astazi s-au publicat situatii cu sume uriase de bani care ajung la sute si mii de organizatii create doar pentru finantarea acestor indivizi. Bani din visteria Statului, bani proveniti din impozitele platite de cei care muncesc, bani care nu ajung astfel la bugetul de educatie sau sanatate, sau…
Consecintele in viitorul relativ apropiat vor fi dezastruoase.
Acestea sunt acele „transformari (care se observa deja bine de decenii, pentru cine are ochi sa vada) regretabile si ireversibile” despre care vorbeam in prima mea postare, mai sus. Care duc la imposibilitatea de a mentine functionarea institutiilor statului.
Vad cu atata gravitate aceasta situatie, incat am categorisit-o ca fiind cauza lichidarii lente a Statului, in cazul fericit cand nu va avea loc o lichidare violenta.
As vrea sa ma fac bine inteles – apreciez ca foarte mici sansele unei lichidari violente a Statului, sanse mari fiind insa spre un conflict de departe cel mai distructiv din zona, cu victime si pagube materiale de partea Isrelului cu doua ordine de marime fata de cele pe care le-am cunoscut in trecut.
Domnule Peri, aplaud extrem de potrivitul citat pe care l-ati adus.
Tot ce caut este speranta!
Enumerati cu buna dreptate o parte din pasii care ar trebui facuti pentru a repara situatia existenta. Asa este!!
Dar cine sa-i faca, cine sa ia acele hotarari?
Prezenta conducere este capabila?
Daca saptamana viitoare ar fi alegeri, ce rezultate ar avea?
Dupa sondajele de opinie, dupa parerea d-voastra.
S-ar rezolva ceva?
Am spus in prima mea replica cum vad eu ca s-a transformat societatea israeliana.
Gresesc?
Ce propuneti? Sa tacem ca sa nu afle dusmanul?
Eu cred ca trebuie sa urlam, poate trezim, cum i se spunea… simtul ratiunii! 🙂
Cu aceste pareri ale mele, eu sunt in minoritate (Slava D-lui, va dati seama altfel ce inghesuiala ar fi la aeroport…).
Ma bucur sincer cand vad cum se ridica zgarie-nori in toata tara si imi spun – probabil ca eu gresesc, altfel, cum de tot construiesc investitorii astia?
Caut speranta, domnule Peri, caci fara speranta, e trist!
Domnule Teddy,
Iata raspunsurile mele la toate intrebarile (desi unele din ele, evident retorice) din ecoul pe care mi l-ati adresat.
A) cine sa ia acele hotarari?
Hotararile nu pot fi luate evident decat din interior, in cadrul imperfect dar de neinlocuit al sistemului democratic. Trebuie inceput cu reasezarea structurilor si a mecanismelor democratiei printr-o continua presiune spre despartirea politicii de credinta, dupa modelul Frantei sau Americii in care religia este evident puternica, (fiind raspunsul la o cerinta omeneasca fundamentala), dar neprezenta ca factor de decizie in nici una din cele trei structuri statale de baza: legislativa, executiva sau juridica. Inceputul trebuie facut ca intodeauna prin educatie. (O solutie de tip „Revolutie Franceza” sau aparitia unui Ataturk local nu se mai poate considera ca ceva probabil in zilele noastre). Cand populatia noastra (masa electorala) va avea un suficient nivel de intelegere a dinamicii sociale, a felului in care o democratie trebuie protejata de abuzuri, numai atunci se va trezi si va vota cu responsabilitate. Ma refer la aspecte ca: -ce sunt de fapt partidele religioase si ce metode folosesc pentru a impune tuturor punctul lor de vedere (prin chiar manipularea mecanismelor democratice in favoarea lor)-, – ce inseamna monopolul ortodoxiei iudaice-, -incompatibilitatea dintre credinta si o democratie benefica (ma refer la toate religiile, incluzand aici nu numai amestecul vointei lui D-zeu exprimata prin actiunile celor „ in conversatie cu El”, ci si la religiile naziste sau comuniste, fiecare cu capii lor bine cunoscuti.
Poate la noi ar trebui inceput printr-o reasezare a notiunii de „popor evreu” care odata reajuns in posesia unui teritoriu national sa nu mai fie confundat si asimilat cu „religia iudaica” ca factor unic de identificare nationala. Adica eu, daca sunt necredincios inseamna ca sunt mai putin evreu? Alminterea, legitimitatea unui popor bazat numai pe religia sa este cu adevarat discutabila in secolul 21.
Rolul religiei in conservarea poporului evreu risipit in lume fara voia lui trebuie apreciat si recunoscut ca esential, dar depasit de o alta realitate, inexistenta unei entitati teritoriale nationale timp de 2000 de ani, din motive istorice bine stiute. Actualmente, cand avem si noi, ca toate (sau aproape toate) popoarele un teritoriu pe drept al nostru, rolul religiei de indentificare a natiunii nu mai trebuie sa fie considerat ca primordial, fiind preluat de rolul statului. Ar fi multe de spus pe tema asta, dar ma opresc aici. Este clar ca mentinerea confuziei in aceste aspecte este de un interes urias pentru cei care mascat sau pe sleau contesta legitimitatea Statului Israel.
B) Prezenta conducere este capabila?
Desigur, o intrebare retorica. Bineinteles ca nu, datorita existentei unui sistem electoral si guvernamental bazat pe interese dubioase (sectoriale si imbacsite de legatura intre capital si guvernare).
C) Daca saptamana viitoare ar fi alegeri, ce rezultate vor fi?
Depinde de responsabilitatea cu care fiecare din noi isi exercita responsabilitatea electorala si gradul individual de penetrare a propagandei celor care sconteaza pe pescuitul in ape tulburi (trebuie sa recunoastem ca ei sunt si cei mai destepti si mai eficienti)
Trebuie anihilata in primul rand dependenta de partidele religioase. Cred ca e clar ca daca Shinui ar fi avut in urma cu 10 ani 25 de deputati si nu 15, lucrurile ar fi stat altfel astazi in toate domeniile, inclusiv in conflictul israelo-arab. Eu personal am cautat sa lamuresc cati mai multi cunoscuti, dar putini au vazut in parerile mele mai departe decat o simplista „ura fata de religie” (ce aiureala!).
D) Am spus in prima mea replica cum vad eu ca s-a transformat societatea israeliana. Gresesc?
Desigur ca nu gresiti. Solutia nu poate fi alta decat educatia. Pentru asta cei care ii decid mersul nu sunt mai putin importanti decat judecatorii Tribunalului Suprem (dar toti sunt oameni pana la urma…)
E) Ce propuneti? Sa tacem ca sa nu afle dusmanul?
Cred ca am fost destul de clar: Trebuie evident sa vorbim, dar cu echilibru si common sense. Si sa ne gandim si la efectele vorbelor noaste asupra celor care ne asculta. Unii dintre ei isi freaca mainile. Sa raman nepasator cand le intuiesc frecusul?
F) Caut speranta, domnule Peri, caci fara speranta, e trist!
Bravo, mi-a placut! Asta este una din cele mai frumoase insusiri al caracterului nostru national (daca exista asa ceva…) , al evreilor. Cautarea sperantei, incorporata in credinta mesianica, e o filozofie de viata. Noi suntem mari specialisti in veselii triste si tristeti vesele si le-am dat si altor popoare acest mod de a vedea viata, singurul care ne-a asigurat supravietuirea in decursul istoriei. Astazi s-a mai adaugat ceva: avem din nou un stat al nostru. E MARE LUCRU! Dar nu sunt sigur ca toti cei carora pentru care existenta unui stat al natiunii lor a fost intodeauna ceva implicit si fara importanta (si nu conteaza in ce masura le-a placut sau nu sa traiasca in acel stat), nu sunt sigur ca toti acestia vor intelege semnificatia afirmatiei mele.
Talent scriitoricesc exista in acest articol. In rest…
Hai sa ne inchipuim , domnule Vlad Solomon ca in Israel ar exista o coalitie guvernamentala care ar intelege binele acestei tari (e putin probabil,recunosc) si ar cauta solutii pentru rezolvarea problemelor care le ridici dumneata in articol.
Una dintre solutii ar fi retrocedarea Golanului.
Golanul e frumos, mi-e drag, apropiat de suflet dar trebui sa recunesc ca a fost cucerit de noi , ca apartine Siriei.
Alte tari mai mari care au presupus ca – cu trecerea anilor si popularea locurilor cucerite -vor stabili istoria au gresit si ele exemplu Uniunea Sovitica si tarile care le-a incorporat dupa razboi si apoi le-a populat masiv cu rusi) Astazi stim cert ca a fost o socoteala gresita.Trebui sa intelegem ca retrocedarea Golanului Siriei se v-a intampla odata , intrebarea e numai ca in urma carui eveniment.
Acum (dupa retrocedarea imaginala) inchipuieste-ti care ar mai fi pericolul ‘numaratorii inverse” ! V-a fi diminuat cu peste 80% Adevarat ?
In articolul domiei tale nu vorbesti deloc de SOLUTII chiar daca in momentul de fata sint virtuale, dar TREBUI CAUTATE SOLUTII.
Si mai sint.
Dar intai trebui schimbat (putin) poporul.
Persoana care semneaza „Ini” ne spune, cu certitudine cel putin de expert atoatestiutor, ca exista solutii la acest conflict a carui solutionare se incearca de peste 60 de ani si ii reproseaza cu superioritate lui Vlad ca nu da solutii.
Vlad nu e nici Mesia pe cal alb, nici macar politician ca sa aduca solutii minune, el face niste constatari de bun simt, iar solutiile trebuie sa vina de la cei care au fost alesi sau desemnati sa le caute.
Ne spune „Ini” ca o solutie miracol e retrocedarea Golanului – 80 la suta. Bine, bine dar cu statul palestinian care trebuie sa devina o realitate cum ramane? Cu faptul ca majoritatea lumii arabe si o buna parte a celei musulmane doresc stergerea de pe harta a Israelului, cu sau fara Golan, pentru asta ce solutii sunt?
Si a propos de solutii, aveti vreuna pentru „schimbarea poporului” sau erati sarcastic precum Bertold Brecht in anii’50?
Nu se pot concepe solutii atata vreme cat nu se intelege radacina conflictului. Iata in linkul alaturat 5 minute in care Denis Prager, un reputat universitar si columnist american descrie esenta acestui conflict pe care il acacterizeaza ca pe cat de greu de solutionat, pe atat de simplu de explicat:
http://www.youtube.com/watch?v=63hTOaRu7h4
Dar despre asta se vorbeste mult mai putin sau aproape deloc. De ce?
Stimate dmnule Petre Clej,
Nu stiu nimic cu certitudine,nu sint expert atotstiutor, nu am scris cu superioritate(daca s-a interpretat asa, imi cer scuze), nu il acuz pe dmnul Vlad,stiu ca nu exista solutii miraculoase si in nici un caz nu sint sarcastic.
Daca „poporul” ales ar fi ales numai din oameni ca cei care au comentat (intr-un fel s-au altul) acest articol tara asta ar avea un viitor mai bun si mai sigur fara a se pomeni de numaratoare inversa.
Si dmneata ai dreptate si dmnul Vlad are dreptate si mai ales (dupa umila mea parere) dmnul Valureanu.
Majoritatea populatiei asculta muzica „iam-tihoni”, traieste cu „ah ha-gadol” si cu iluzia ca „le aratam noi”.Expresia „ten la tzahal lenatzeah” s-a uitat de mult.
Probabil ca acest popor din care fac si eu si dumneata parte se v-a trezi dupa ce v-a cadea o cantitate mare de rachete in centrul tarii. Probabil ca atunci vor fi schimbari. Probabil ca atunci se v-a rezolva si problema palestineana (care de fapt e „problema” noastra.)
Dar nici odata , niciodata acest stat nu v-a dispare. Nu e vorba de nici un fel de „numaratoare inversa” E doar un fel de a spune sau de a atrage cititorii.
Persoana care se ascunde sub aliasul „Ini” scrie:
Nu stiu nimic cu certitudine,nu sint expert atotstiutor, nu am scris cu superioritate(daca s-a interpretat asa, imi cer scuze), nu il acuz pe dmnul Vlad,stiu ca nu exista solutii miraculoase si in nici un caz nu sint sarcastic.
după care încheie:
Dar nici odata , niciodata acest stat nu v-a dispare (să vă vând un pont: se scrie „va dispărea”) . Nu e vorba de nici un fel de “numaratoare inversa” E doar un fel de a spune sau de a atrage cititorii.
Păi dacă nu sunteți atotștiutor, de unde știți că statul (Israel) nu va dispărea niciodată? Și dacă nu îl acuzați pe Vlad, atunci de ce-i dați dreptate lui Uli Vălureanu care-l insultă? Și de unde ați scos-o că facem parte din același popor?
În final am o rugăminte: dacă folosiți cuvinte în ebraică, vă rog să le traduceți în limba română. Această publicație se adresează vorbitorilor de limbă română din lumea întreagă, nu exclusiv celor din Israel care nu reprezintă decât 7 – 8% din audiența noastră.
Nu „ma ascund” sub nici un nume .Ini e doar prescurtare de la Inalor si un fel in care ma cunoaste f multa lume.
Ai dreptate : nu facem parte din acelasi popor. Mi-ar fi fost rusine.
Uli Valureanu nu il insulta pe VS. Dumneatale in schimb il insulti prin felul in care – chipurile – il aperi.
Daca dmnul VS are nevoie de asa un avocat e f trist.
Regret ca am deschis intamplator aceasta „fituica” Nu voi repeta greseala !
Observați cum persoana care începea cu „Stimate” și își declara respectul și-a dezvăluit adevărata față: incapabil să se exprime coerent, contrazicându-se de la o frază la alta cunoscutul de foarte multă lume „Ini/Inalor” sfârșește prin a califica revista ACUM „fițuică”. Vulpea și strugurii…
E mai mult decat atat, Petru. Admitand totusi ca nu faceti parte din acelasi popor, declara ca daca ati fi facut, i-ar fi fost rusine. De unde, logic, ar trebui ca tu si intregul popor din care faci parte, sa aveti un sentiment de vinovatie ca insusi „Ini/Inalor” va repudiaza. Cum ar putea atacurile din partea unor astfel de specimene sa nu fie bine venite ca si complimente si incurajari pentru noi si linia noastra editoriala, la ACUM?
Draga Teddy,
Imi cer scuze pentru ca ma adresez folosind numele mic (dar nu il stiu pe cel de familie). Comentariul meu avea doar rolul (dorinta)de a sa transfera discutia de la cazurile grupurilor etnice musulmane din Europa (referinta la Republica Musulmana Franceza si Califatul marii Britanii, la punctul la care va referiti si anume solutia. Nu am o solutie dar chiar optimist de-as fii tot m-as cutremura la gandul ca e posibila o cnflagratie nucleara care sa disctruga Israelul.
Nu vad o solutie si cred ca colegii si prietenii Israelieni pot sugera o solutie cunoscand mai bine situatia locala. Si pentru ca am ajuns la acest punct, intradevar atacurile la adresa autorilor sunt generate de lipsa de intelegere sau asa cum unul din respondent arata de invidie.
Cu respect,
Ilie Lupu
CENZURA DEGHIZATA?
===================
Petrica Clej sustine ca l-am insultat pe Clej.
Nu are dreptate.
Nu l-am insultat. Mi-am exprimat numai, in cateva cuvinte, dezacordul cu articolul lui.
La invitatia de a justifica randurile postate am pus in site-ul ACUM un interviu acordat publicistei Nedeea Burca de prof. Gabriel Gurman. Raspunsurile profesorului contin toate argumentele ce mi s-au solicitat, am considerat ca nu mai e nevoie sa adaug ceva..
Redactia ACUM nu a fost insa de acord cu raspunsul meu si l-a scos din site.
Mi s-a spus ca e nevoie de consimtamantul d-nei Nedeea pentru a se reproduce interviul.
Am adus consimtamantul.
Interviul tot nu a fost reprodus, pentru ca redactia ACUM nu e de acord cu el.
Adica sunt obligat sa raspund numai intr-o forma agreata de redactie, cu argumente aprobate de redactie?
Daca redactiei nu-i pplace interviul, nu are decat sa-l publice si sa-l combata cu argumentele ei.
Asa ca modul in care reactioneaza redactia ACUM ma surprinde si ma deceptioneaza/
Imi da senzatia ca ca ma vonfrunt cu o cenzura deghizata…
Valureanu
vineri 19 noiembrie 2010, ora 11.
Banuiesc Uli ca ai vrut sa scrii ca te-am acuzat ca l-ai insultat pe Vlad, scriind ca ii sa se afle in centrul atentiei prin abordarea de teme socante. Ti-am cerut sa argumentezi si ai fost incapabil, trimitand un interviu facut de o persoana de la alta revista care nu si-a dat direct acordul de publicare a interviului in revista ACUM (cu a carei politica editoriala, a propos nu este de acord). Dar acest lucru este secundar, asta nu este un mod de a aduce un argument valabil. Eli Epstein si Nanu Peri nu sunt nici ei de acord cu punctul de vedere exprimat de Vlad Solomon, dar comentariile lor critice, care contineau PROPRIUL punct de vedere au fost publicate, ceea ce face ca acuzatia de cenzura facuta de Uli sa fie gresita.
Imi reiterez dezamagirea ca un jurnalist cu experienta si un om cu probitatea lui Uli Valureanu este incapabil sa articuleze argumente in sprijinul unei acuzatii nedrepte la PERSOANA lui Vlad Solomon.
Domnul Ini atinge, dupa parerea mea unul din cele doua puncte vitale care ar putea, eventual, duce la rezolvarea conflictului din zona – Siria!
Siria este un stat care nu a permis niciun fel de violari ale acordurilor de incetate a focului cu Israelul, frontiera intre cele doua state fiind cea mai linistita. Nimeni nu este atotstiutor, dar exista parerea ca Siria (inclusiv din declaratiile lor) este dispusa la un acord de pace cu Israelul, odata Golanul fiind retrocedat. Adica exact in conditiile in care s-a realizat un acord de pace cu Egiptul. Au fost momente in trecut cand aproape se ajunsese la un astfel de acord, acord nefinalizat din motive interne israeliene. Siria nu-si poate permite doar sa astepte bunavointa conducatorilor israelieni pentru a recapata Golanul, conducatori care declara, dealtfel, ca Golanul nu va fi niciodata retrocedat! Asa ca pentru a forta situatia, Siria, pe deoparte se inarmeaza incercand sa obtina armament modern si neconventional, si, pe de-alta parte, ajuta la inarmarea gruparilor teroriste (Hizbullah in primul rand) pentru a-si mari atuurile. Un acord cu Siria ar duce la scoaterea acestei tari din ‘axa raufacatorilor’ si ar compromite insasi existenta Hizbullah in Liban, implicit ar apare sansa unui acord de pace cu Libanul. Siria a semnalat clar aceasta, eu as fi dispus sa cred in aceasta posibilitate. Dar cum ziceam, nimeni nu este atotstiutor. Poporului israelian li s-a spalat creierul decenii de-a randul despre ‘pericolul strategic al retrocedarii Golanului’. Situatie depasita de mult, in viitorul razoi rachetele inamicului si nu tancurile sale vor avea rolul principal. In cadrul unui acord de pace, portiuni strategice din Golan vor redeveni siriene dar pot ramane ‘inchiriate’ pentru zeci de ani Israelului. Si, categoric, demilitarizarea zonelor in cauza. Solutii s-ar gasi, parteneri sinceri, mai greu.
Domnule Clej, scoaterea Siriei din tabara dusmana ar dezechilibra balanta de forte din zona in favoarea Israelului. Tot asa cum o victorie israeliana in Liban in 2006 asupra Hizbullah ar fi facut-o. In astfel de conditii palestinienii vor fi presati sa ajunga la un acord si nu invers.
Este posibil ca politica palestiniana sa fie de a nu se ajunge niciodata la un acord de pace, in ciuda suferintelor poporului palestinian, asa cum a dovedit-o Arafat de-a lungul anilor. Orice li se va da, vor cere inca. In Israel, de-a lungul anilor, aceasta atitudine a dus la modificarea parerii poporului asupra comportarii necesare. In loc sa incercam tratative ‘cu fata umana’ fortam, pentru a nu fi mai prejos decat oponentii nostri. Vedeti cat se discuta pe seama acelor nenorocite de 3 luni de prelungire a blocarii constructiilor in colonii, cand este clar ca in aceste 3 luni nu se va ajunge la niciun acord serios. Sa mai treaca timpul. Doar ca, contrar celor afirmate de Rolling Stones, „Time is (not) on my side”
Domnule Valureanu, este ca si cand nu ne socotiti demni de opiniile dv. personale.
Lucru incredibil, intr-adevar, dublat acum de acuzatia de cenzura.
Domnul Gurman este intrebat cumva intr-o sectiune a interviului (pe care n-am vazut-o) ce parere are despre opiniile lui Vlad Solomon si despre persoana lui? Sunt de acord sa publicam acel fragment, impreuna cu un preambul din partea dv., in care explicati pe scurt ca opinia dv. coincide cu cea a domnului Gurman si raspunde la afirmatiile pe care le-ati facut pe cont propriu, si nu in legatura cu acel interviu. In caz contrar, acuzatiile aduse lui Vlad nu au nici o baza care sa le faca sa stea in picioare in ochii mei.
Stimata redactie Acum,
Am citit si eu interviul d-nei Nedeea Burca luat d-lui Gurman. Fiind vorba cam de acelasi subiect cu cel propus de aticolul lui Vlad, dar vazut dintr-un alt punct de vedere (caci – ce sa-i faci, mai pot fi si alte puncte de vedere ….), nu imi explic refuzul redactiei d-vs de a-l face cunoscut cititorilor sai. In cunostinta de cauza, pot afirma ca nu se incadreaza in nici una din categoriile de nepotrivire pentru publicare (cum ar fi incitari la ura, rasism, obscenitati, insulte personale etc.)
Consider ca d-l Valureanu a dorit sa faca un serviciu tuturor celor care au citit articolul lui Vlad, indicand o referinta cum nu se poate mai pertinenta.
Si eu ma alatur initiativei si rugamintii d-lui Valureanu de a reproduce interviul, problemele procedurale de obtinere a acordurilor necesare etc. neputand fi o piedica fara solutie.
Domnule Nanu Peri, dumneavoastră nu înțelegeți sau vă faceți că nu înțelegeți că aici e vorba de o chestiune de principiu. Domnul Vălureanu l-a insultat pe Vlad Solomon drept pentru care i s-au cerut argumente. Domnul Vălureanu nu a spus, așa cum ați procedat dumneavoastră și alții, nu sunt de acord cu Vlad Solomon pentru că a), b), c), d), etc, ci a spus că Vlad Solomon vrea să se afle în centrul atenției și să șocheze, după care a fost COMPLET INCAPABIL să articuleze vreun argument. A pescuit din zbor acest interviu și s-a ascuns în spatele lui. Nu ne interesează genul acesta de subterfugii. Dacă domnul Vălureanu (mai) este jurnalistul corect pe care l-am cunoscut acum 20 de ani la România liberă, atunci cred că este perfect capabil să se explice și de unul singur. Așa cum propuneți interviul acestui domn Gurman, pe care nu-l cunosc, nu știu cine este, puteați să propuneți articole ale unor Nahum Barnea sau Amos Oz, care sunt mult mai critici decât este Vlad Solomon în acest articol. Dar am să remarc încă o dată provincialismul unor originari din România, care par să trăiască într-un balon.
Articol serios,analiza la obiect,competenta,comentarii,deasemenea,de nivel.Un singur lucru se uita:disparitia Israelului inseamna disparitia si a Europei.Islamizata,ori neislamizata.Remarcile privind ,,isolarea”Israelului in America sunt,cred, pe jumatate reale.Americanii cu radacini evreesti sunt si ei confruntati cu criza si cu neizbanzile politicii lui Obama.Dar, in fond,nici un evreu din America,ma refer la patura de mijloc,nu va lasa poporul evreu in pana.
Un cretin, pentru că altfel n-am cum să-i spun, a făcut publică adresa lui Vlad Solomon și numărul său de telefon într-un grup de 35 de persoane. Asta seamănă cu incitare la ură și este ceva pedepsit de lege. Asta ca să vedeți până unde se pot coborî cei care nu au argumente. De asemenea, persoana care a realizat interviul care ni se propune cu insistență, tocmai a recunoscut față de directorul revistei ACUM, Ștefan Maier, că ne-a calomniat, afirmând că noi am cere unor potențiali colaboratori evrei să completeze formulare în care să spună „ce țară preferă”!!!
Ăștia sunt detractorii noști – fără argumente și abjecți din punct de vedere moral. Și vă mai mirați de ce suntem duri cu ei…
Nestimați detractori, uitați-vă la comentariul lui Somoila Grigore, ca să vedeți cum trebuie să vă prezentați obiecțiile.
Sa speram ca dl.Solomon nu va avea de suferit de pe urma unor astfel de primate inferioare. Daca este vorba de adresa de domiciliu, dovedeste ca dinsul are „prieteni” binevoitori si domnia sa se poate adresa politiei, cu toate ca, daca-mi amintesc bine, dinsul a lansat personal un apel public privind organizarea expozitiei cu Avangarda evreiasca interbelica din Romania, la Amsterdam, text ce continea (contine) foarte multe date personale (?): adresa, nr.telefon, adresa mail, etc. Banuiesc ca binevoitorul nu a facut altceva decit copy/paste din textul d-lui Solomon.
Destinul Israelului este asociat indeaproape lumii occidentale dat fiind, in primul rand, radacinile comune asa numite „judeo-crestine”. Presupunand, prin absurd, disparitia Statului Israel, asa cum si-o doresc si o prezic fanaticii islamului, avizi de cucerirea intregii planete,
ar insamna sa ignoram potentialul de aparare al Europei occidentale, a Rusiei, a Chinei si, mai cu seama, a Statelor Unite, toate socotind un atac asupra Israelului si o intindere excesiva a islamului inacceptabile.
Cine ar putea interzice Israelului utilizartea celor mai sofisticate forme de aparare, stiind ca sunt detinatorii unui armament ultraperfectionat caruia nicio „ofensiva demografica” nu-i va putea rezista. Asadar, ceea ce dl Solomon numeste o „numaratoare inversa” nu este decat o figura de stil. Din pacate, adeptii defetismului prind curaj, iar denigratorii culturii iudaice isi freaca mainile, cochetand cu iluziile furtive traditionale.
Articol scris excelent, sustinut prin argumente cintarite cu chibzuinta, care analizeaza,cu luciditate si durere, o realitate greu de digerat.
Situatia Israelului in prezent este intr-adevar foarte dificila si constelatia mondiala nefavorabila, dar desi pentru moment nu se intrevede o solutie reala, nu impartasesc parerea ca pentru Israel a inceput numaratoarea inversa.In ce priveste lupta care se da intre „pesimistul” din Vlad Solomon care nu vede nici o posibilitate de oprire a degringolarii situatiei din zona si „optimistul” din el care cauta un nou Churchill, sper sa invinga acesta din urma si „numaratoarea inversa” la care se refera autorul sa fie oprita de capete intelepte cu instincte de autoconservare.
Imi este greu sa cred ca liderii si popoarele din Europa nu realizeaza ce consecinte ar avea disparitia Israelului de pe harta pentru propriile lor tari,sau ca vor ramine pasivi in fata pericolului islamizarii. Imi vine greu sa cred ca politicienii si electoratul din Statele Unite nu vad nici ei acest lucru,drept care consider viziunea apocaliptica din articol un semnal de alarma care urmareste sa-i trezeasca din apatie pe cei care se autoamagesc ca lucrurile se vor aranja de la sine.
Ca si in alte articole, Vlad afirma cu glas tare ceea ce multi gindesc, dar nu o spun pentru ca le este greu sa recunoasca fata de propriile lor persoane o realitate dura si aparent fara solutie.
D-lui Clej, ca raspuns la mesajul pe care mi l-a aresat mai sus:
AM INTELES, SA TRAITI!
p.s.(1)
Tot ce am inteles (sau „ma fac” cum ca bine ati observat ca imi poate fi oiceiul…!) cu mintea mea ingustata de provincialismul pe care mi l-ati ghicit cu intuitia d-stra infailibila, deci tot ce am retinut din raspunsul pe care mi-l oferiti la cerea mea de a mi se lamuri motivele nepublicarii interviului cu pricina (de sigur, un drept absolut al redactiei….) este ca ati hotarat nepublicarea sa pentru a-i oferi o lectie „de principiu” d-lui Valureanu care „a indraznit” sa-si spuna o parere personala despre mobilurile aricolului lui Vlad, parere exprimata fara o expunerea de motive pe care l-ati somat sa o prezinte. (Oare de ce nu a facut-o? Nu va vine in minte alt motiv decat ca nu ar avea ce spune? Sau pentru ca i-ar face placere sa calomnieze gratis?)
Alte motive pentru nereproducerea interviului D-nei Burca NU ni se explica (mie si celorlator participanti la ecouri ). Da, e adevarat, puteam sa sugerez si alte referinte, sau linkuri, in directii consistente cu parerile lui Vlad, inclusiv cele ale unor personalitati din alta liga decat de-alde noi :(Vlad, Nanu, Teddy, Valureanu, Gurman etc…). Ma refer la amintitii de dvs. Barnea, Oz, adaug si pe Tom Friedman care de curand a scris pe aceeasi tema, etc.) Sigur ca as fi putut sa-i sugerez si pe ei, numai ca nu despre „acele” referinte era vorba, ci despre aceasta de care vorbim, care –repet- mi s-a parut necesara si semnificativa ca proba in dosarul „numaratorii inverse”. (ar fi fost poate bine sa vada si altii si alte pareri si sa mai mediteze putin la „numaratoarea inversa”.
Pentru ca afirmati ca nu puteti reproduce parerile cuiva pe care nu-l cunoasteti (ciudat criteriu…), iata cum este prezentat d-l Gurman de catre autoarea interviului: (citat fara aprobare de reproducere (sic!))
“Gabriel Gurman s-a născut în 1939, la Iaşi. În 1972 a emigrat în Israel. Ani la rând – medic specialist de anestezie şi terapie intensivă la Spitalul Universitar Soroca din Beerşeva, profesor la Facultatea de Ştiinţe Medicale din cadrul Universităţii Ben Gurion şi prodecan al Facultăţii, până la formala sa pensionare în anul 2005. Între anii 2006-2009 a funcţionat ca preşedinte al Centrului Israelian de Transplant şi actualmente e Directorul secţiei de Anestezie – Terapie Intensivă al Spitalului Mayaney Hayeshuh B’nei Brak şi directorul Şcolii Internaţionale de Instructori de Anestezie (ISIA). Are, de asemenea, o bogată activitate extraştiinţifică, literară. Astfel, în calitatea sa de scriitor de limbă română, a publicat Istorii suprapuse (împreună cu Dora Petrilă) – 1999; Viitorul anilor trecuţi – 1999; Arta cameleonismului – 2000; Pământul e plat ca o farfurie – 2003; Interviuri cu Ion Cristofor – 2004; Toamna se numără eşecurile – 2005. Pe lângă nenumăratele articole şi cărţi de specialitate, este autorul apreciatei lucrări ştiinţifice Vizionari şi visători (ediţie bilingvă ebraică-engleză, despre istoria anesteziei israeliene) – 2008. În anul 2009 i-a apărut prima culegere de povestiri în limba ebraică, Soarele apune în Sud, un gen literar mai rar întâlnit, în care toate povestirile, posedând o acţiune independentă una de alta, au aceleaşi personaje şi citite una după alta, formează, de fapt, un roman”.
Deci e vorba de un profil din aceeasi liga cu Vlad, cu un profil intelectual asemanator si probabil cel putin la fel de competent in cunoasterea si explicarea realitatilor si problemelor noaste.
Am recitit interviul si nu am gasit in el nici o aluzie la povestea cu formularele ( obiectul calomniei la care va referiti). Mai aveti si alte motive?
Cu stima,
Nanu Peri, un biet „provincial originar din Romania, care pare ca traieste intr-un balon” (multumesc pentru ca in afara ca m-ati facut sa vad lumina /I can see the light!/ mi-ati descretit fruntea cu chestia asta…)
p.s.2
Si mie mi se pare de o mare gravitate fapta celui care a difuzat coordonatele lui Vlad fara consimtamantul sau. Asemenea lucruri nu se fac si trebuie condamnate cu toata taria!
domnule Nanu Peri, cand veti va avea o functie de conducere lka revista ACUM am sa va dau explicatii despre politica noastra editoriala, pana atunci nu va sunt dator cu aceste explicatii.
Este foarte simplu: Uli Valureanu a facut o afirmatie insultatoare la adresa lui Vlad Solomon si desi I s-a cerut in repetate randuri, n-a fost capabil, pana la proba contrarie, sa si-o argumenteze, desi a avut timp berechet, apeland la acest subterfugiu cu interviul.
Aici e vorba de un articol al lui Vlad Solomon si de comentarii pe marginea lui, unelke favorabile si altele critice sau foarte critice, dar argumentate, cum au fost cele al dumneavoastra si partial cel al lui Eli Epstein. A propos, n-am spus ca nu publicam interviul cu profesorul Gurman pentru ca nu-l cunosc. Am spus doar ca nu-l cunosc si si toate recomandarile mi se par absolut superflue. E o chestiune de principiu, pe care nu pareti sa o intelegeti.
Si a propos de autoarea interviului, Nedeea Burca, ea a trimis un comentariu la acest articol, pe care nu l-am publicat, in care aceasta persoana ne acuza ca atunci cand vrem „sa racolam” colaboratori evrei, le trimitem un chestionar in care-i intrebam ce „ce tara prefera”, dand ca sursa „din auzite”. Presata de directorul publicatiei noasrre Stefan Maier sa detaileze aceasta elucubratie, autoarea interviului pe care dumneavoastra si altii ni-l bagati pe gat a recunoscut ca nu are niciun temei, dar era pregatita sa ne calomnieze si l-a inclus in comentariul trimis, acuzandu-ne de „cenzura” pentru ca nu l-am publicat. Va intreb, domnule Peri, de ce am fi amabili cu astfel de persoane? De ce am fi amabili cu persoane care ne acuza de rea credinta?
De aceea, dati-mi voie sa nu dau doua parale pe condamnarea dumneavoastrea din final, cata vreme ati tacut sau chiar ati fost de acord sa se scrie ca Vlad Solomon isi da importanta sau ca vrea sa socheze?
Unde a fost indignarea dumneavoastra in primavara cand in urma precedentului articol Vlad Solomon a fost insultat, comparat cu Ahmadinejad, Garaudy, facut tradator, nebun si cate altele, inclusiv intr-o publicatie de limba romana din Israel?
As adauga la cele scrise de Yael Goldstein care spune ca Vlad „dit tout haut ce que beaucoup d’autres pensent tout bas” pentru ca nu au curajul fata de ei insisi sa recunoasca. As adauga ca multora le e teama sa recunoasca tocmai din cauza celor care s-au repezit ca o haita impotriva lui Vlad. Toti acestia vor avea un sprijin in revista ACUM care asa cum am mai spus ii va „persecuta pe persecutori”.
Imi este greu sa inteleg de ce acest articol, mult mai „cuminte” decit „Mituri sfarimate” provoaca asa o polemica. Poate cineva contesta faptele mentionate in articol ?
Solutia celor doua state e singura care pare posibila, cu conditia sa nu ne focalizam asupra crearii statului palestinian ci asupra a ceea ce se va intimpla dupa aceea. Vor palestinienii un stat alaturi de Israel sau un stat in loc de Israel ? Un sondaj publicat recent (Greenberg Quinlan Rosner Research) ne da raspunsul: o majoritate semnficativa a populatiei palestiniene considera un stat palestinian linga Israel numai ca o prima etapa pentru o Palestina „intre Iordan si mare”.
Dupa mine, eroarea cea mai mare e sa credem ca rezolvarea conflictului israelo-palestinian reprezinta nodul problemei. Propahanda musulmana vrea sa ne faca sa credem asta si multi cad in aceasta capcana. Dupa mine, acest conflict nu e decit un aspect al unui conflict mult mai global intre lumea musulmana si Occident si rezolvarea lui tine de rezultatul conflictului global.
Radu Stern
Doar santem evrei, ce dracu?!
In fond articolul lui Mister Solomon releva caracterul profund evreiesc al comentariilor pe marginea articolului sau.
Dupa mine, „Obsesiile d-lui Solomon cu “disparitia Israelului” si cu “problema evreeasca” din revista “Acum” se vor un semnal de alarma care chiama la unitate de vederi si strangere de randuri in fata primejdiei. In fond faptul ca Israelul ar putea fi in primejdie ca tara suverana si independenta, recunoscuta in fata lumii, risca sa provoace dezbateri sterile.
Singurul adevarat pericol la existenta statului Israel este atitudinea recenta a lui Netanyahu si a grupului sau care nu s-a ferit in a negocia insasi securitatea acestui stat – nici un conducator de stat everiesc nu a atins acest Tabu pana acum. Obama nu este singurul presedinte al SUA care a lovit in interesele Israelului. Dar acum o face in contextul faptului ca populatia americana, chiar si ce evreiasca sau simpatizand cu Israelul, este tot mai obosita de cele doua razboaie care nu se mai sfarsesc si care provoaca rani adanci, greu de vindecat pentru aceasta tara.
In rest, cei ce aduc cifre si comenteaza mai mult sau mai putin argumentat actiunile geo-politice in jurul Israelului omit faptul ca daca Israelul a pierdut un aliat ca Turcia, a castigat in schimb doi aliati mult mai valorosi, Egiptul si Arabia Saudita. In rest, islamizarea Europei sau a Americii merge in paralel cu diluarea spiritului belicos musulman. Israelul poate si trebuie sa observe si sa negocieze tot ce poate cu ceilalti frati intru semitism, dar pana la atingerea securitatii sale. Pe mine ma doare ca tocmai acest punct a devenit element de negociere cu guvernul american. Il acuz pe Netanyahu ca a cedat cerintelor lui Clinton, cunoscuta pentru atitudinea sa antisemita. Cred ca musulmanul Obama a ramas surprins ca Hilary la convins pe Bibi sa negocieze insasi securitatea statului pentru un pumn de arginti – care par stralucitori in ochii ciorilor, dar sant numai gablonzuri) – citeste 3 miliarde USD, cica pentru ultima gaselnita americana F-35 fighters. Dar Obama, cunoscut mai ales petru oportunismul sau, nu pierdut momentul si a pedalat cu putere iesind din plutonul Nato. Rusii s-au bucurat si chiar l-au aplaudat.
Ma astept ca viata politica in Israel sa se schimbe dramatic – guvernuri rasturnate, noi alegeri, totul pentru a intarzia deciziile guvernului american indreptate impotriva Israelului, pana in 2012 cand probabil USA va avea un nou guvern, de centru-dreapta, iar politica anti-israeliana va fi aruncata la cosul istoriei.
Cind public un articol, in general, nu consider oportun sa intervin cu explicatii ulterioare, deoarece cred ca articolul trebuie sa se sustina prin el insusi.
Citeva precizari mi se par necesare, in acest caz.
In primul rind, articolul „Dusmanul poporului”
http://www.acum.tv/articol/11252,
riposta comentariilor la „Mituri sfarimate si betie de iluzii in Israel”
http://www.acum.tv/articol/2290,
dar e valabil, in mare masura, si pentru „Israel, numaratoarea inversa”.
Pentru Nanu:
Independent de opiniile enuntate, diferite sau nu, in comentariile tale incerci sa-mi contestezi calitatea sau calificarea de a publica materiale pe teme politice, relativ la situatia din Israel. Nu o faci direct, ci implicit, insistind sa se aduca ca ecou un interviu mai vechi si irelevant al D-lui Gurman, catre o publicatie din Romania, Realitatea evreiasca, a carei colaboratoare a calomniat redactia Acum si m-a insultat, in mesaje private, folosind si amenintari subliminale, intrigi si birfe, retragindu-si apoi cuvintele, sub pretextul unei sanatati precare.
In plus, aducind CV-ul D-lui Gurman ca argument, spui:
„Deci e vorba de un profil din aceeasi liga cu Vlad, cu un profil intelectual asemanator si probabil cel putin la fel de competent in cunoasterea si explicarea realitatilor si problemelor noastre.”
Nu-l cunosc pe D-l Gurman si nici nu i-am citit cartile de literatura. Dar un articol pe tema politica nu este un tratat de anesteziologie sau un eseu literar, sau o nuvela, asadar nu poate fi ” cel putin la fel de competent” ( nu avem de unde sa stim asta, decit citind articole relevante, nu un interviu, pentru ca nu e acelasi lucru), ci este exact la fel de competent ca mine, desi de peste doi ani colaborez ca jurnalist la Acum si pe alte meleaguri. De altfel, competenta unui gazetar nu este o valoare absoluta si, prin extensie, si tu esti la fel de competent ca D-l Gurman, sau ca mine, cel putin pentru presa in limba romana, in caz ca esti suficient informat. Publicul decide pe cine sa citeasca si pe cine sa evite. Daca D-l Gurman doreste sa posteze un articol, sa-l supuna deciziei redactionale, asa cum fac si eu, cind imi expun opiniile in scris. Comentariul tau emana un „complex al lui Voda” ciudat, nu mi-e clar de ce un profesor in medicina e mai competent sa analizeze fenomenele politice decit un inginer sau un actor de teatru. Poate ca nu ti se aseaza cu ‘imaginea mea’ in ochii tai, dar asta te priveste personal, nu voi scrie despre dinti, ca sa ma adaptez unei stereotipizari. Folosirea termenului de „liga” e o ierarhizare arbitrara, subiectiva, a lui Nanu Peri. Cu toata stima pentru diferentele de opinii, aceste ‘argumente’ sint la fel de provinciale ca ideea ca „altii isi freaca miinile bucurosi”. Faptul ca scriu din Israel, la o publicatie INTERNATIONALA si virtuala, in limba romana, nu ma va face sa prezint in mod patriotard sau unilateral o conjunctura politica cu implicatii dramatice, care ii priveste pe toti cetatenii lumii civilizate (si nu numai). Asadar nu scriu doar pentru israelieni sau evrei, desi mi-as dori ca rindurile mele sa aiba un impact asupra orbirii populatiei din Israel. Sint constient ca Acum nu este Times sau Le Monde, sau Washington Post, nici macar Haaretz. Prin modesta mea contributie insa, incerc sa aduc macar un punct de vedere, care poate fi combatut, dar, per favore- vorba italianului – cu argumente. Si nu cu teama ca ” vecinul ne vede si ne citeste” si „se bucura de slabiciunile noastre”. Alte articole ale mele nu te-au scandalizat, era vorba despre Romania, in care nu locuiesc, in schimb te irita faptul ca scriu despre situatia precara la care a ajuns Israelul, tara in care traiesc de 40 de ani.
Pentru ceilalti cititori- voi scrie un articol ” Rufele murdare se spala in familie”, titlu cu ghilimele, sper sa apara in editia de miine.
Legat de coordonatele mele, publicate de un fost coleg de liceu, acest lucru nu ma deranjeaza, desi respectivul a facut-o din rautate si invidie. De altfel, nu este prima data cind ma ciocnesc de rautati si ostilitati, proveniind de la evrei, romani, sau israelieni de origine romana, dar ciinii latra caravana trece.
O rugaminte: Rog sa nu fiu interpelat telefonic, sau prin mailuri private (in scopul de a ma ‘ineca in miere’) de cei ce m-au atacat la persoana in mod public, sau duc in permanenta o campanie de denigrare, acompaniata de etichete sau birfe, cei ce m-au insultat pe Forum public, sau pe liste de palavre asa-zis inchise sint invitati sa se exprime public, daca considera ca au gresit cu ceva. In acest scenariu am mai fost si nu voi accepta scuze private, dupa atacuri publice, e o norma etica care nu trebuie incalcata.
Prefer sa fiu considerat „dusman al poporului” decit timpit.
Sa ne citim de bine ( daca stim binele- notiune relativa),
Vlad Solomon
Vlad, de ce nu povestești cum te invită detractorii la o cafea ca să te prelucreze și să te convertească la „ortodoxie” și conformism?
POLEMICI
Explicatiile solicitate
=======================
Articolul “Israel numaratoare inversa” publicat de Vlad Solomon in revista electronica ACUM m-a indignat. La invitatia redactiei, adresata cititorilor la finalul articolului, mi-am notat impresia pe scurt: “D-lui Vlad Solomon ii place sa se afle in centrul atentiei si cauta teme socante…” Iar cele 15 cuvinte ale insemnarii mele au suparat.
Stefan N. Maier (creatorul revistei) si Petru Clej (redactorul sef al ACUM) m-au invitat sa justific comentariul.
Iata cateva din motivele pentru care nu imi place articolul lui Vlad Solomon:
— Autorul afirma clar, din tilu, ideea sa centrala: Israel numaratoare inversa, fara ghilimele, fara macar un semn de intrebare care sa arate ca mai are vreo indoieli. Pur si simplu comunica o informatie si isi justifica prognoza.
— Autorul scrie ca “Presa israeliana, de limba ebraica, engleza si franceza, se ocupa in permanenta de pericolul disparitiei statului evreu”. Este o afirmatie neadevarata!
Sunt abonat la ziarul Haaretz, versiunea in limba engleza. In nici una din ultimele editii pe care le am la indemana, nu a aparut vreun articol care sa anunte ca Israelul ar fi in “numaratoare inversae”. Unde e deci “PERMANENTA” pe care o invoca dramatic Vlad Solomon? Fireste, exista articole care se refera la viitorul, Israelului (pe plan militar, politic, economic etc.), care amintesc mereu si de faptul ca dusmanii Israelului continua sa doreasca si sa actioneze pentru distrugerea statului evreu, pe care l-au atacat chiar in momentul in care a fost creat. Dar aceste articole nu afirma, ca cel al lui Vlad Solomon, ca Israelul se afla in
“numaratoare inversa”, invitand parca israelianul mai slab de inger sa-si faca bagajele…
— Autorul scrie ca presa israeliana se ocupa de aceasta problema ”in contextul amenintarilor din Iran, al dramaticelor schimbari geo-politice in Orientul Mijlociu, al lipsei sustinerii tarilor occidentale si al unei orientari, evident pro-araba, manifestata de administratia Obama.” Dar V. S. nu citeaza in sprijinul afirmatiilor sale surse – articole, publicatii. Daca el are surse speciale de informare, la care publicul obisnuit nu are acces, sa le citeze
— Autorul ignora faptul ca Statele Unite au sustinut si sustin ferm, inclusive pe plan militar, Statul Israel, singura tara din regiune dedicata democratiei, tara a carei existenta a avut si continua sa aibe o importanta exceptionala pentru USA si in general pentru lumea occidemntala, mai ales in perspectiva amenintarilor teroriste (9/11).
— Vlad Solomon face afirmatii gratute de felul:
+++ ”Israelul se trezeste ratacit intr-un labirint, sufocat de presiuni interne si externe…”
+++ ”Increderea ca statul Israel va reusi sa depaseasca dificultatile…este tot mai scazuta
”.
+++ “Un discurs al lui Nasrallah, o amenintare a lui Ahmedinejad, sau retorica lui Erdogan, inspaimanta populatia…” (Israelul sa ratacit, sufocat, inspaimantat? Afirmatii surprinzatoare, fara acoperire, pe care un comentator politic serios, chiar nesimpatizant al Israelului, s-ar feri sa le lanseze in public…)
+++ Vlad Solomon afirma ca “Multi israelieni depun cereri la diferite ambasade pentru dobandirea unei a doua cetatenii, pe care au pierdut-o la emigrare, si isi incurajeaza si copiii, nascuti in Israel, sa-si asigure un al doilea pasaport…”. Iata cum o jumatate de adevar devine o dezinformare! Pentru informarea lui V. S. ii comunic ca israelieni pe care ii cunosc au solicitat din nou pasaport romanesc nu de frica viitorului, ci pentru ca se deplaseaza des in tara in care s-au nascut, isi petrec vacante acolo, fac afaceri in Romania, vor sa obtina despagubiri si, in acest context, a avea si un pasaport romanesc ofera diverse avantaje.
As vrea sa mai adaug cateva cuvinte despre ambianta redactionala a polemicii din revista ACUM.
La solicitarea redactiei de a da explicatii in legatura cu postarea mea despre Vlad Solomon, am pus intial un interviu acordat de prof. dr. Gabriel Gurman publicistei Nedeea Burca – aparut initial in revista “Realitatea Evreiasca” si inclus intr-o carte ce urmeaza sa apara in curand in Romania. Interviul contine argumente care infirma viziunea apocaliptica prezentata in articolul lui Vlad Solomon. Am considerat ca raspunsurile profesorului universitar Gabnriel Gurman – un reputat medic israelian vorbitor de romana – pot fi mai interesante decat o expunere didactica cu insiruirea “motivul a, motivul b etc pe care as fi postat-o eu. Am postat interviul fara a mai adauga explicatii suplimentare, considerand ca cititorii portalului inteleg si singuri contextul
Dupa scurt timp, articolul a disparut din situl “Acum”! Mi s-a explicat ca nu poate fi reprodus fara consimtamantul autoarei interviului. I l-am cerut doamnei NedeeA Burca si l-am primit imediat. Am comunicat redactiei acceptul si mi s-a spus ca autoarea trebuie sa transmita ea insasi revistei ca este de acord ca interviul sa fie reprodus, Ceea ce ridica insa probleme (in afara faptului jignitor ca sunt puse la indoiala spusele mele…), intrucat intre Nedeea Burca si redactie au fost neintelegeri si s-au rupt legaturile… Ulterior, mi s-a spus ca e nevoie si de acceptul profesorului Gurman, L-am primit, Interviul totusi nu a aparut. …
Redactia ACUM sustine ca revista are dreptul de a decide ceea ce e potrivit sau nepotrivit pentru publicare. Corect, dar acest drept este absolut atunci cand un autor propune redactiei, din proprie initiativa, sa-i publice un articol. Or, interviul nu a fost propus nici de prof. Gabriel Gurman si nici de catre Nedeea Burca. Redactia ACUM mi-a cerut explicatii, le-am trimis sub forma unui interviu. Normal ar fi fost insa ca interviul sa nu fi fost scos din portal iar daca redactia avea obiectii putea sa le alature interviului.
Articolul explicativ s-a lungit. Sa mai adaug totusi ca am trimis articolul lui Vlad Solomon catorva cititori din Israel si Romania, solicitandu-le parerea. Voi publica raspunsurile primite intr-un alt articol viitor.
Propun cititorilor si lectura articolul
“Propasire – nu supravietuire”, publicat in mai 2010, in “Israell Politik”, blog al Statului Israel (la adresa
http://www.israelpolitik.org/2010/05/06/ambassador-oren-israel-thriving-not-surviving
de ambasadorul israelian in Statele Unite, Michael Oren, articol care explica convingator de ce viziunea pesimista a lui Vlad Solomon nu are baze real.
Textul de mai sus, impreuna cu interviul profesorului Gurman si articolul ambasadorului Oren, ofera explicatiile pe care le solicita Revista ACUM.
Uli Friedberg – Valureanu
Haifa
Ce bine ar fi fost Uli daca postai acest comentariu de la inceput in loc sa-l insulti pe Vlad si dupa aceea sa recurgi la tot fel de subterfugii.
Pe cititori ii informez ca interviul cu profesorul Gurman a aparut in Realitatea evreiasca in … martie 2009. Iata si linkul
http://www.jewishfed.ro/fcer/public_html/downloads/realitatea/RE314-315.pdf
Cat de corect si relevant poate fi un astfel de interviu ca replica la articolul lui Vlad din noiembrie 2010, cred ca nici nu mai merita comentat.
In orice caz, eu am facut ceea ce trebuia Uli sa faca: am plasat un link catre acest articol, asa cum am plasat un link catre o stire care il cita in 2007 pe premierul de atunci al Israelului, Ehud Olmert, spunand ca Israelul ar putea fi in pericol de disparitie, daca nu se ajunge la solutia a doua state. As vrea sa stiu daca cei care au facut acum un atac de apoplexie si l-au insultat pe Vlad au procedat la fel atunci.
Consider polemica pe aceasta tema cu d-l Valureanu incheiata, insa reiterez precizarea ca nu este normal sa se posteze materiale fara nici cea mai mica explicatie, fara cea mai mica relationare. Modelul nostru de presa ramane cel anglo-saxon in care un autor si cu atat mai mult un ziarist profesionist cauta sa nu lase loc de interpretari in legatura cu ce are de spus si isi argumenteaza tezele cu maxim respect fata de cititor.
Buna seara tuturor.
Vad ca se canta prohodul statului Israel,dar palestinienii nu sunt informati…
O elementara datorie de etica jurnalistica implica si angrenarea lor in aceasta previziune.
In plus multe din argumentele colegului nostru in ale condeiului Vlad Suleiman,ne apartin fara a fi citati.
Haaretz,ca ziar comunist este OK,in general acolo colaboreaza si „mistatfei peula” (adica colaborationosti)
Il felicit pe d-l Suleiman pentru speranta ce ne-o da.
Este invitat de onoare la sarbatorirea evenimentului, in Ramala.Ca si redactia ziarului electronic Acum.
Pentru domnul Clej avem insa o nehotarare.Nu stim daca sa il punem pe scena sau bodygard la intrare.
Asta in masura in care se dezice de atitudinea sionista.
semnat,
un palestinian ghee (mandru) .
N.Red. Din acest link http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blogs/revista-online-acum-este rezultă că acest individ este Mihai Barbu, pe care l-am prins furând un sondaj de opinie de pe pagina revistei ACUM și care mi-a trimis un articol în care scria:
Este anul 1993,anul in care guvernul Israelian abroga legea care interzice contactul civililor cu reprezentantii OEP si ale altor tari arabe…!! Lucrurrile s-au schimbat.
Naser a venit in Isreal si a vorbit in Senat,se scriu tratate,se strang maini,se fac vizite.
Cred nu e cineva care să nu știe că Nasser a murit în 1970 și că cel care a făcut pace cu Israelul a fost Sadat, care a ținut un discurs în Knesset (nu în Senat). Acesta este Mihai Barbu, care își dă adresa de email abulica@yahoo.com
Ma distreaza de minune infantilismul si gogomania detractorilor lui Vlad. Iata acum o persoana care se ascunde cu lasitate (altfel cum?) sub aliasul „abbu” (si care ma insulta si pe mine acum vreo cateva zile), care scrie de la Tel Aviv si se pretinde palestinian – este de rasul curcilor, mai ales ca scrie ca Ha’aretz este un ziar comunist!!!!!!!! Despre indivizi de teapa astuia era o vorba in Romania: „a venit cu pluta pe conducta cand s-a dat drumul la apa calda”. Daca prostia ar durea, acest „abbu” ar tine-o intr-un racnet.
Marele incendiu din Carmel (Haifa):
„numaratoarea inversa”, in plina desfasurare!
(voi trece de cenzura? ma-ntreb, nesigur…)
Lesne de imaginat, Vladut Solomon gaseste in groaznicul incendiu o clara confirmare a postarilor sale cu „numaratoarea” si cu „mituri si iluzii”.
Lesne de imaginat, el ne pregateste o noua postare, in care sa-si intareasca punctele de vedere cu „argumente” inatacabile (incendiul va juca un rol deosebit), si-n care nu va uita sa-si citeze in extenso perlele din opera publicistica.
Lesne de imaginat, vor aparea replici dure la binecunoscutele dar previzibilele si funebrele sale prorociri.
Si… lesne de imaginat: redactorii Acum vor sari ca arsi, facind praf pe detractorii care au indraznit sa-l jigneasca pe Vlad, punind in discutie afirmatiile argumeeentaaate ale star-ului publicatiei electronice Acum. Cei doi vajnici strajeri ai „politicii editoriale” vor reveni cu lait-motivul: esti in stare sa combati argumentele indiscutabil de imbatabile emanate de VS, sa ne convingi de contrariul?
Deh, sufar de-o imaginatie bolnava, am avut azi-noapte un cosmar.
EE
Domnule Epstein, puteți să încercați să vă ridicați cu comentariile peste nivelul submediocrei prese de limbă română din Israel cu care sunteți obișnuit? Vreți să lăsați la o parte bășcălia de tip românesc? Ce dotiți de fapt să spuneți ce n-ați mai spus? Sau de fapt ce ați vrut să spuneți dar nu ați fost capabil să argumentați, atacându-l în schimb pe Vlad.
În legătură cu incendiile de la Haifa vă invit să citiți articolele:
Haifa – orașul meu – în flăcări http://www.acum.tv/articol/21625 și
Țara cu minuni, http://www.acum.tv/articol/21654
iar pentru lărgirea orizontului vă recomand
Carmel fire is Netanyahu’s Katrina, de Amir Oren
http://www.haaretz.com/misc/article-print-page/carmel-fire-is-netanyahu-s-katrina-1.328888?trailingPath=2.169%2C2.225%2C2.227%2C
Simcha Jacobovici s-a luat după Vlad Solomon
http://blogs.timesofisrael.com/countdown-to-israels-destruction/