Incidentul din 31 mai, in largul Marii Mediterane, dintre flotila „activistilor pentru pace” Mavi Marmara, care incerca sa sparga blocajul naval asupra Gazei, si unitatea comando-ului maritim israelian, s-a soldat cu 9 turci morti si peste 50 de raniti, de ambele parti.
Opinia mea, relativ la aceasta confruntare, mi-am exprimat-o in articolul “Pacifisti, teroristi si ipocriti din toate tarile, uniti-va!” din 6 iunie 2010, http://www.acum.tv/articol/13219 .
Turcia, desi declarase initial ca nu este amestecata, politic, in pregatirea flotilei, in ciuda strinsei legaturi dintre guvernul condus de Erdogan si IHH, care se pretinde organizatie cu scopuri umanitare, a cerut insistent convocarea unei comisii internationale ONU, care sa ancheteze Israelul, pentru a dezvalui „ilegalitatea, abuzurile si actele criminale” pe care le-a savirsit armata israeliana. Concomitent, Ankara a amenintat Ierusalimul cu ruperea relatiilor diplomatice, pretinzind scuze oficiale si despagubiri materiale.
Insasi aceasta cerere constituie un precedent in istoria ONU, dar, totodata cu deteriorarea relatiilor diplomatice, cu apropierea dintre Turcia, Iran si Siria si sustinerea organizatiei Hammas (considerata terorista, dupa toate criteriile, de catre comunitatea internationala), somatiile lui Erdogan veneau pe fondul unei atmosfere internationale antiisraeliene. Atit tarile arabe, cit si alte state, care doreau sa fie pe placul electoratului de sorginte musulmana, s-au aliniat condamnarilor.
Intre Eiland si Tirkel, cherchez la femme
Desi era previzibila decizia ONU, Netanyahu a incercat sa linisteasca presiunile internationale prin alcatuirea unor comisii de cercetare, in speranta de a bloca taifunul antiisraelian. Astfel, s-a alcatuit o comisie militara, condusa de generalul in rezerva Giora Eiland, al carei rol era strict legat de carentele conceptiei strategice si a punerii ei in aplicare. In scurt timp, comisia Eiland a relevat hibe grave, la nivel decizional, informatia lacunara, relativ la organizatorii flotilei, la activistii de pe vas, precum si absenta unui plan militar alternativ, in cazul unei rezistente armate. Atit comandantul marinei, cit si ofiteri de diferite grade, au fost aspru criticati in concluzii, punindu-se accentul pe arsenalul insuficient al comando-ului israelian. Desi armata era cea vizata, luptatorii sint prezentati intr-o lumina favorabila, deoarece, in conditiile date si in urma ordinelor primite, au reusit sa captureze nava, numarul victimelor fiind relativ mic. Asadar, comisia Eiland a descoperit numeroase greseli militare, dar nu si neglijente (care ar fi diferenta?).
Declarind ca Israelul poate sa se autocontroleze, primul ministru israelian Netanyahu a acceptat formarea unei comisii guvernamentale, condusa de judecatorul Yaakov Tirkel, din care fac parte profesorul de drept international Shabtai Rosenne, generalul in rezerva Amos Horev si doi observatori straini, lordul William David Trimble (Irlanda de Nord, premiul Nobel pentru pace) si juristul canadian Ken Watkin, fost procuror militar sef.
Comisia Tirkel a fost ridiculizata in mass-media israeliana, datorita virstei inaintate a participantilor, fiind poreclita „brigada geriatica”. Primii chemati sa depuna marturie au fost premierul Netanyahu, ministrul apararii Ehud Barak si seful statului major Gabi Ashkenazi. Depozitiile celor trei s-au dovedit a fi contradictorii, mai ales in ceea ce priveste modul in care s-au adoptat deciziile politice, asumarea responsabilitatilor si previziunea scenariului confruntarilor. Aluziv, Netanyahu a aruncat vina asupra lui Barak, iar Barak asupra primului ministru si asupra armatei, pretinzind ca rolul sau era politic, nefiind implicat in detalii militare. Aceste afirmatii apar absurde, avind in vedere trecutul militar si autoritatea celui mai decorat soldat din istoria Israelului. In contrast cu cei doi politicieni, seful statului major, Gabi Ashkenazi, si-a asumat pe deplin responsabilitatea erorilor si a sustinut ca, in cazul in care informatiile ar fi fost complete, ar fi pregatit marina pentru o riposta mult mai violenta. In opinia israelienilor, Netanyahu si Barak si-au pierdut din credibilitate, iar ziaristii l-au laudat pe seful statului major pentru curajul sau.
Comisia Tirkel ar fi trebuit sa-si continue investigatiile, dar o intimpinare la Tribunalul Suprem a intrerupt desfasurarea anchetei. S-a constatat ca, in virtutea unei legi votate de curind, orice comisie de acest nivel trebuie sa includa cel putin o femeie. Aceasta hotarire a Parlamentului venise ca urmare a presiunilor miscarilor feministe, iar nerespectarea ei contravine legalitatii. Chiar daca si-au inceput activitatea, cei cinci barbati sint nevoiti sa astepte desemnarea unei doamne (citeva fusesera solicitate, dar au refuzat, considerindu-se incompetente ), astfel ca lucrarile au fost inghetate.
Simultan, Controlorul Statului, Micha Lindenstraus a initiat o ancheta separata asupra aceluiasi incident.
Comisia ONU si deznodamintul previzibil
ONU nu a asteptat concluziile israeliene. La presiunea Turciei si la cererea Consiliului de Securitate, secretarul general Ban Ki-moon a hotarit constituirea unei comisii de ancheta internationala condusa de fostul prim ministru al Noii Zeelande, Geoffrey Palmer, si de presedintele Columbiei Alvaro Uribe. Din comisie fac parte reprezentantul Israelului Joseph Ciechanover, expert in securitate si finante, si un reprezentant al Turciei, Ozdem Sanberk, fost ambasador in diferite tari europene.
Guvernul israelian, desi Netanyahu incercase initial sa se opuna, „convins” de USA, a fost nevoit sa accepte decizia ONU, dar a reactionat pe diferite voci. Unul dintre ministrii (Ben Eliezer) a declarat televiziunii ca Israelul nu trebuie sa se teama de o altfel de comisie, deoarece nu are nimic de ascuns. Aceasta afirmatie ar fi valabila daca ONU, comitetele si deciziile ei s-ar baza pe onestitate, standarde internationale si principii umanitare bine definite. Dar, avind in vedere rezolutiile unilaterale antiisraeliene din ultimii ani, precum si atmosfera generala pro-palestiniana (sustinuta azi si de Quartet si de presedintele Obama), exista serioase dubii in privinta capacitatii si a obiectivitatii acestei organizatii. Sa nu uitam ca, in septembrie, Turcia va deveni presedinta Consiliului de Securitate, iar aceasta functie nu este numai simbolica, ci confera si privilegii.
Conform mandatului, atributiile comisiei ONU ar trebui sa se rezume la scoaterea la iveala a adevarului, la sublinierea greselilor, in scopul unor concluzii care sa evite repetarea unor incidente asemanatoare, cu pierderi de vieti omenesti; dar nu incape indoiala ca rezultatele investigatiilor se vor materializa intr-o condamnare a Israelului de catre Consiliul de Securitate, iar USA, in ciuda prieteniei ostentativ afisata de Obama, cu ocazia ultimei vizite a lui Netanyahu la Washington, au interese strategice si militare in Turcia, si vor face tot posibilul ca Ankara sa fie satisfacuta de rezolutiile viitoare.
„Death in the Med” – BBC obiectiv
Statia de televiziune BBC a prezentat, de curind, un reportaj, “Death in the Med” (Moarte in Marea Mediterana), realizat de Jane Corbin, in care incearca sa prezinte in mod obiectiv desfasurarea evenimentelor legate de incidentul dintre armata israeliana si flotila Mavi Marmara. Desi BBC este considerata in Israel ca fiind ostila si unilaterala, reportajul “Death in the Med”, reluat de televiziunea israeliana, se remarca prin incercarea de a dezvalui cit mai multe detalii, in mod obiectiv si profesional.
Imaginile, marturiile si comentariile, explicite sau implicite, duc la urmatoarele concluzii:
– Gaza nu era victima unei “crize umanitare”, nu lipseau alimentele si apa, ci doar materialele pentru constructii (care au fost permise de Israel dupa ridicarea blocadei terestre).
– Flotila Mavi Marmara nu avea ca scop “ajutorul umanitar”, ci doar a vrut sa creeze o provocare, pentru a sparge blocada navala asupra Gazei, condusa de organizatia terorista Hammas, care a lansat mii de rachete asupra populatiei civile din sudul Israelului.
– Ajutoarele umanitare erau nesemnificative (printre ele medicamente cu termen expirat).
– Activistii miscarii IHH au fost initiatorii violentelor si erau sustinuti din umbra de guvernul turc.
Chiar daca sint relevate erorile strategiei militare israeliene, reportajul indica, fara dubiu, intentiile malefice ale organizatiei IHH si manipularea mass-mediei internationale, in scop propagandistic, anti-israelian.
Acesta obiectiva si onesta relatare a creat deja valuri in rindul organizatiilor pro-palestiniene, care pun la cale demonstratii in fata sediului BBC. Numeroase scrisori de protest au fost adresate statiei de televiziune britanice, obligind-o la un raspuns ferm, de sustinere a reportajului doamnei Jane Corbin, spectatorii fiind invitati sa judece ei insisi evenimentele. Grupari islamice s-au lamentat si referitor la prezentarea membrilor IHH din unghi religios, fiind intervievati activisti care incitau la violenta, la distrugerea Israelului, fiind gata sa se sacrifice ca “martiri” (shahid) in numele lui Allah. Insasi difuzarea in timpul Ramadan-ului este perceputa de musulmani ca jignitoare.
Israel nelegitim?
Fara legatura cu acest reportaj, concluziile comisiei de investigatie, desemnata de Ban Ki-moon, nu vor fi favorabile Israelului. Consiliul de Securitate, condus de Turcia (care deja face parte din cei 15 membri), nu va tine seama de rezultatele anchetei israeliene, va condamna statul evreu, care nu se poate baza pe un veto al USA.
Rezolutiile repetate antiisraeliene, sustinerea oarba pro-palestiniana (fara distinctia necesara intre guvernul condus de Mahmud Abbas si miscarea terorista Hammas – care a transformat Gaza intr-un satelit al Iranului) vor fi urmate, din aproape in aproape, conform unui scenariu prestabilit, conceput de axa Turcia-Iran-Siria-Liban, de inrolarea multor state intr-o tabara ostila Israelului.
Dinamica evenimentelor din zona, implicarea unor tari europene si a USA in asa-zisa “cauza umanitara”, declaratiile Quartetului si agenda presedintelui Obama, de a impune o pace care sa oblige Israelul la retragerea la granitele din 1967, simultan cu formarea unui stat palestinian (in timp ce Hammas continua sa nu recunoasca Israelul), nu vor pune capat starii de beligeranta, ci vor duce la o izolare a Israelului pe plan international, la mistificarea adevarului, la deprecierea valorilor democratice, a principiilor, a adevarului istoric.
Dar ce conteaza toate astea, cind intreaga lume este ghidata de interese si de teama izbucnirii unei confruntari mondiale? Tarile arabe se vor alia, in timp, “axei raului”, care a transferat conflictele politice si militare in sfera razboiului de propaganda, in mass-media, orientind opinia publica internationala, treptat, spre o noua notiune, care, reluata de mijloacele de comunicatie, va prinde radacini in constiinta omenirii: ILEGITIMITATEA STATULUI ISRAEL.
CHERCHEZ LA FEMME IN LOC DE CHERCHER LA FEMME. Probabil un „TYPO”
Aveti dreptate, voi corecta.
Vlad Solomon
Draga Vlad,
Nu am urmarit atent de la distanta toate anchetele. A fost publict ceva ca rezultat al anchetei Controlorului Statului?
Salutari,
Ilie
Nu inca. Din cite stiu Controlorul Statului M.L. a declarat doar ca va ancheta, in mod independent ( e dreptul lui). De obicei nu se dezvaluie detalii, cind termina raportul, Controlorul Statului il prezinta, sub forma de carte/dosar, guvernului.
Vlad
Corect.Articol bun si la obiect,dar sceptic.In lume,sunt deja multe opinii pro Israel.Capete luminate si popare se trezesc,iar Obama,vai de capul lui…Capul sus .Israel!Nimicirea ta va fi si nimicirea noastra,nimicirea lumii civilizate.
Domnule Solomon,
Va respect opinia si sunt de acord cu majoritatea afirmatiilor din articol, dar va rog sa nu ignorati realitatea din teritoriile ocupate Palestiniene, si mai ales din Gaza. Este pacat si chiar periculos ca cetatenii israelieni (si publicul global, poate) nu inteleg sau sunt indeferenti la situatia din teritorii. Aceasta i-ar ajuta poate sa sprijine masuri mult intarziate pentru pace si siguranta, de care desigur, au nevoie si care ar trebui urgentate.
Indeferent de ce opinie avem fiecare despre conflict si cea mai buna cale de rezolvare a lui (daca exista intr-adevar una), Gaza se confrunta cu o criza umanitara cronica, de proportii. Cititi raportul ce se poate descarca de la http://news.bbc.co.uk/2/hi/middle_east/7191359.stm. Raportul este vechi (2008)–de atunci, lucrurile s-au inrautatit, si din pricina ocupatiei, si din pricina Hamas.
Si mai bine, vizitati Gaza.
Domnule Grigore,
De ce asa de pesimist?
Cu Respect,
Ilie Lupu
Draga Vlad,
Inteleg pesimismul tau dar cread ca sunt destule argumente „au contraire”.
Salutari,
Ilie
Pentru Andreea,
Daca e blocada si criza umanitara de unde a aparut mall-ul asta?
http://news.yahoo.com/s/ap/20100823/ap_on_re_mi_ea/ml_palestinians_gaza_mall
De unde au toate articolele scumpe pe care le vand in mall? Poate adevarul e undeva la mijloc. Poate Hamas ar trebuii sa renunte la postulatul „disrugerea Israelului” si sa se angajeze in discutii contructive. Deh, visuri…
Cu respect,
Ilie Lupu
In general, prefer sa nu raspund la ecouri, deoarece un articol trebuie sa se sustina prin el insusi.
Totusi:
– Pentru Ilie – Desigur ca viziunea poate fi mai optimista, dar, deoarece un pesimist e un optimist informat, cred ca analiza mea e justa si viitorul o va demonstra. Stirile de azi confirma tendinta de izolare a Israelului, reapar dezacorduri intre Nethanyahu si Obama. Cam toate articolele mele sceptice si pesimiste, din trecut, s-au dovedit realiste, iar mass-media israeliana vorbeste despre aceleasi probleme si nu le matura sub covor. Prsupun ca ai citit articolul meu ” mituri si iluzii”, sau celelalte, pe teme politice. Din pacate, realitatea pare a fi mai trista decit o zugravesc eu.
– Pentru D-l Grigore. Da, prabusirea Israelului pericliteaza intreaga civilizatie occidentala. Iar disparitia Israelului de pe harta, ilegitimitatea statului evreu sint aduse in discutie mereu, in presa mondiala. Si in declaratiile unor politicieni, vezi Ahmedinejad.
Nu cred ca opinia publica internationala devine favorabila Israelului, de aici, din preajma Ierusalimului, se vede invers.
O actualizare – Ieri comisia Tirkel si-a reinceput activitatea, interogindu-l pe generalui Giora Eiland.
Si un raspuns la un comentariu:
— Doamna Andreea Florescu,
Cu greu reusesc sa imi exprim propriile opinii, daramite sa vorbesc in numele cetatenilor israelieni. Cred insa ca afirmatia Dvs este eronata, cind spuneti ca cetatenii israelieni nu inteleg situatia din Gaza ( sau din teritoriile ocupate). Acesta este, in Israel, subiectul principal din discutiile la TV, din ziare, mai ales prin prisma noilor evenimente politice .
Daca doriti sa aflati parerea mea, va rog sa accesati articolele pe care le-am scris in trecut, care se refera direct/ indirect la subiect:
http://www.acum.tv/articol/13219
http://www.acum.tv/articol/14802
http://www.acum.tv/articol/1817
http://www.acum.tv/articol/15355
http://www.acum.tv/articol/2290
Nu uitati ca mii de rachete au fost lansate din Gaza catre asezarile israeliene, ca Gaza este dominata de Hammas, miscare terorista care nu recunoaste Israelul, dar nici macar Aut. Palestineana. Chiar ieri , Chaled Mashal ( sustinut de Siria si Iran) a declarat ca Mahmud Abbas nu are calitatea sa negocieze cu Israelul, in cadrul discutiilor directe care ar trebui sa inceapa la Washington.
Reamintesc – Gaza nu se mai afla sub ocupatie Israeliana din 2006, inca de pe timpul administratiei Sharon, cind armata israeliana s-a retras unilateral.
Dvs citati un raport ( il consider unilateral, neobiectiv, presupun ca nu ati urmarit Emisiunea BBC Panorama, desi am pus-o la sf. articolului ), care ignora citeva aspecte – Si Egiptul se invecineaza cu Gaza, de ce pretentiile vin, iar si iar, catre Israel, care, totusi, accepta sa furnizeze bunurile necesare populatiei? Unde au fost tarile arabe bogate, in toti acesti ani ( din 48 in 67 si in ultima perioada), pentru a ajuta locuitorii Gazei sa cladeasca o economie proprie, sa nu aiba nevoie de ajutorul permanent al ONU, sau al altor organizatii?
Chiar din linkul adus de Dvs rezulta ca:
„The UN appeal for humanitarian aid in 2008 is $462m, more than twice the 2006 appeal and the third largest UN request after Sudan and Congo.”
Unde s-au dus acesti bani? O sa va spun- in armament! In ciuda acordurilor Oslo, care nu au fost niciodata respectate de partea palestineana, Hammas ( care conduce fisia Gaza) se inarmeaza in scopul distrugerii Israelului, iar Aut. Palestineana, detronata in Gaza de Hammas, nu recunoaste macar Israelul ca stat al evreilor.
Repet, in Gaza nu este o ” criza umanitara”. In schimb populatia este tinuta in saracie, pentru ca banii se duc la construirea de mii de tuneluri, prin care se face contrabanda cu arme si bunuri, iar depozitele de arme sint in cladiri locuite de oameni simpli sau in subsolurile spitelelor. Ce pretentii puteti avea de la guvernul israelian, care, totusi, furnizeaza Gazei electricitate, apa, combustibil, medicamente, alimente, chiar si ajutor financiar? Totul se transforma in rachete care ajung la Ashkelon, exact dupa modelul Hizballah, conform intentiilor distrugatoare ale lui Ahmedinejad.
E adevarat, Israelul are o raspundere morala fata de populatia din Gaza, dar ce morala poate fi pusa in practica, cind, pe cale navala sau terestra, prin tunele, sint transportate arme? Nu vad nici o intentie pacifica in organizatia terorista Hammas, dimpotriva. Chiar credeti ca Israelul trebuie sa se sinucida, in timp ce in Gaza se infiinteaza cartele care tin populatia in stare de saracie, in mod ostentativ?
Spuneti Dvs, la sf. ecoului:
„Raportul este vechi (2008)–de atunci, lucrurile s-au inrautatit, si din pricina ocupatiei, si din pricina Hamas.
Si mai bine, vizitati Gaza.”
Cu parere de rau, nu sinteti suficient informata, Gaza nu mai e ocupata de 4 ani. Dar a devenit un leagan al fundamentalismului islamic si al terorii si o amenintare, nu numai pentru Israel, veti vedea in timp. Nu cred ca Israelul trebuie sa scoata castanele din foc, cind guvernele occidentale nu realizeaza pericolul expansiunii islamice, al miscarilor fundamentaliste si tind sa dialogheze cu Hammas.
La sfirsit, Dvs imi recomandati sa vizitez Gaza. Presupun ca Dvs ati vizitat-o, altfel nu mi-ati fi dat acest sfat binevoitor.
Pot doar sa va spun ca, fiind cetatean israelian, in caz ca as vizita Gaza, as fi linsat, ori impuscat, ori luat ostatec, precum Gilad Shalit. Nu stiati asta, sau ati spus-o doar ca sa va aflati in treaba, vorbind dupa ureche?
Pentru ca vorbim de disparitia Israelului de pe harta lumii, am citit un articol despre un import de globuri ale lumii, fabricate in China si distribuite in SUA de Target Stores. Acest glob ce circa 3 inches(poate chiar mai mic) este considerat o jucarie, care se vindea cu $1. Totusi, sint anumite tari pe acest ‘globulet’ care sint mentionate si care nu mai exista, sau mai interesant, sint tari care exista dar nu sint mentionate.
Asa cum se spune in engleza, “not a big deal, it’s just a toy”, dar merita de mentionat doua lucruri;
1. numele statului Israel nu se vede, ci in locul lui apare scris Palestina
2. statul Israel este mentionat la polul sud al globuletului, impreuna cu alte nume de state, pt faptul ca nu era loc sa se scrie toate numele tarilor de pe planeta. Perfect rezonabil.
Interesant si chiar plin de umor. Au avut loc sa scrie PALESTINA, dar nu era loc sa fie scris ISRAEL. Palestina (10 litere) si Israel (6 litere). Deasemenea, ce coincidenta . China nu recunoaste Israelul, ci numai Palestina.
Mici, marunte si de multe ori lucruri neimportante. Totusi, cind iei impreuna toate aceste maruntisuri, te trezesti cu ceva care poate sa aibe semnificatie.
Sa punem in prospectiv, acesta jucarie nu este importanta. Israelul are mai mari probleme decit un globulet care se vindea la Target Stores in New York pt $1 si pe care Israelul apare sau nu.
I’m just saying…
ref: the New York Times, NY/Region January 28, 2010 „A Global war on Terror”by A.G.Sultzberger
Pentru Dl. Ilie Lupu: Sunt intru totul de acord cu dumneavoastra ca adevarul e la mijloc. Sunt de asemenea de acord ca Hamas nu are cum sa aiba niciun aport pozitiv in Gaza–nu in forma actuala a organizatiei (poate cine stie, candva, va deveni doar un partid politic–vise:)). Am incercat sa sugerez aceasta in ecou, dar e clar ca nu am reusit prea bine. Existenta unui „mall” de doua etaje, cu un lift stricat, dupa cum puncteaza autorul articolului pe care il citati, nu denota neaparat prosperitate si lipsa unei crize umanitare. Si la Addis Ababa exista un mall, dar asta nu inseamna ca Etiopia nu se confrunta cu crize umanitare de proportii in mod frecvent.
Catre Dl. Vlad Solomon: Desi nu inteleg complexitatea conflictului din zona in aceeasi masura ca dumneavoastra (nu am cum), inteleg macar ca situatia este complexa. Asadar, poate ar fi trebuit sa ma exprim ceva mai nuantat. Doresc sa clarific urmatoarele:
Sunt cu totul de acord ca Hamas nu are intentii bune, guverneaza iresponsabil si este o amenintare reala pentru Israel. Daca de vina sunt palestinienii din Gaza (prin vot) sau alte tari din zona care sprijina Hamas explicit sau implicit, probabil ca nu trebuie discutat in acest ecou. Eu sunt de parere ca Hamas este un pion in mana altora poate mai mult decat orice altceva, iar cetatenii care cu adevarat traiesc in mizerie, victime–si ale propriilor decizii, si ale politicilor distructive din zona (Israelul nu este singur pe banca acuzarii pentru situatia din Gaza; mai sunt acolo Iran, Siria, Egipt, Hamas si altii). Sunt de acord si cu faptul ca Egiptul ar putea face o alta politica fata de Gaza, ca si unele state bogate din regiune.
Daca multi actori finanteaza inarmarea Hamas, ONU nu cred ca este unul dintre ei. In primul rand, apelurile ONU pentru fonduri nu sunt de obicei 100% finantate. In al doilea rand, ONU lucreaza prin agentii precum UNRWA, UNICEF, etc., care raporteaza amanuntit donatorilor cum au fost folosite fondurile. Variile ONG-uri umanitare operationale in Gaza sunt si ele foarte atente cum folosesc fondurile primite. Lucrez la un ONG si va pot spune ca, asemenea altor ONG-uri, avem nenumarate reguli de urmat ca sa nu intram in contact cu Hamas si ca Hamas adesea incearca sa impiedice munca organizatiilor umanitare–tocmai pentru ca nu sunt de buna credinta, dupa cum subliniati.
Inteleg ca teoretic, Israelul nu mai ocupa Gaza din 2005, dar practic, Israelul controleaza spatiul aerian, maritim, libertatea de miscare a cetatenilor din Gaza, libertatea de transfer al bunurilor, etc. Nu disput motivele pentru care Israelul exercita acest control, dar oricare ar fi motivele, de facto, situatia seamana suficient cu o ocupatie. Ar fi trebuit poate sa folosesc alt termen.
Banuiesc ca unii cetateni israelieni inteleg, iar altii nu, ce se intampla in politica si care este situatia reala in teritoriile Palestiniene, la fel cum unii (probabil o majoritate) palestinieni nu inteleg ce se intampla in Israel. Cand spun ce se intampla ma refer nu numai la conditiile fizice, dar si la situatia psihologica. Cu exceptii, nu exista poate nici suficienta motivatie si buna credinta, de ambele parti, ca intelegerea sa fie mai completa. Aceasta este mare pacat, pentru ca indraznesc sa fiu idealista si sa imi imaginez ca, daca cele doua popoare s-ar intelege reciproc mai bine, poate s-ar putea gasi solutii constructive. Am fost de curand la Ierusalim si va impartasesc tristetea (exprimata in articolul „Ierusalimul minat” fata de tensiunea si diviziunile din oras, pe care le-as dori cumva, miraculos, sa dispara.
In sfarsit, o cunostinta israeliana cu un nume cat se poate de evreiesc a vizitat Cisiordania cu un pasaport alternativ (avea dubla cetatenie), ca sa vada cu ochii ei care este situatia. Recunosc ca ar fi cu mult mai dificil sa vizitati Gaza si ca ultima mea afirmatie a fost retorica, desi nu rauvoitoare. Acea invitatie a originat mai mult din increderea ca nu ati mai nega problema umanitara daca ati putea vizita. Oricare are fi motivele, bune sau rele, adevarul e ca cetatenii de rand din Gaza se confrunta cu o criza umanitara. Un singur exemplu e de ajuns: 70% din populatie traieste sub limita saraciei, calculata la $2/persoana/zi. Din nou, cum se spune in engleza, exista destula vina sa fie impartita tuturor in privinta Gaza.
Cu stima,
Andreea Florescu
Am vazut abia acum acest ecou. Cu parere de rau, nu sinteti suficient informata si nu intelegeti complexitatea conflictului. Si, mai ales, va lasati influentata de statistici tendentioase sau de „cunostiinte personale”. Spunind „Hammas nu are intentii bune ( eufemism!) si guverneaza iresponsabil” conferiti legitimitate unei miscari teroriste.
Poate evenimentele ulterioare v-au lamurit putin, poate nu.
Urmare la procesul Mavi Marmara
Judecata „in absentia” impotriva Generalului Gabi Ashkenazi, Vice Admiralului Eliezer Maron, fostul sec de inteligenta Amos Yadlin si fostul Brigadier General Avishai Levin, s-a deschis pe data de 6 Noiembrie la Istanbul.
Acesti israelieni pot primi „life in prison”.
Comisia Turkel a gasit ca guvernul si armata israeliana au fost indreptatiti sa opreasca vaporul. Comisia Palmer a ajuns la concluzia ca Israelul a actionat legal, dar a intrebuintat ceva prea multa forta. In schimb, Turcia a considerat blocarea si actiunea Israelului, ilegala.